Citate despre crocodili, pagina 4
Textele de mai jos conțin referiri la crocodili, dar cu o relevanță mică.
Norii cu scai
s-au prins de cer și chipul ei
trebuia să i se pară rozaliu
cum nu avea ochelarii la el
umblau în apa râului care-i lovea
atât de necruțător încât simțeau
cum le ies vânătăi pe coapse
și râul sclipea printre norii
aruncați alandala pe cerul bleu
apa era caldă și tot mai adâncă
ceva se mișca în spatele lui
nu se îndoia că n-ar fi un crocodil
chipul ei se apropia încet
nu-i era frică. s-a scufundat
putea să devină o legendă
pentru tribul pe care-l studia
mintea era liniștită și zâmbea
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Teoria surogatelor ne învață pe noi să acceptăm pisica în locul tigrului și șopârla în locul crocodilului. Nu se știe cu ce pot fi înlocuite idealurile.
Vasile Gavrilescu în Parabole (martie 2008)
Adăugat de Vasile Gavrilescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stimate domn, pisica nu e deloc un surogat al tigrului si nici soparla un surogat al crocodilului; poate, mai degraba [...] | Citește tot comentariul
Plecarea băiatului
Pe urmă, să știi,
Nu toate lucrurile sunt ceea ce par ele a fi.
Nu tot ceea ce zboară e bun de gătit
Nici soarele în jurul pământului nu-i învârtit
Deși așa s-ar părea...
Ramele sunt doar o parte din ce vezi umblând în noroi,
Exista animale care veghează pe-un morman de gunoi
Ca pe un soclu firesc
De exemplu: falnicul vultur regesc.
Leul înghite cadavre, iar tigrul, pe-nnoptate,
Se ocupa de afaceri vărgate, nu tocmai curate.
Huiduită e hiena: că-i urâtă și tristă
Că-i lăcrimează ochii;
Își șterge nasul fără batistă
Și privește furiș.
Asta se potrivește și pentru mormanul de solzi din păpuriș
Vestitul Ale-Croco, din cântecul cu Drili.
Dar, să lăsăm hienele și crocodilii
- Oficialii proscriși -
Și să venim mai aproape de noi:
[...] Citește tot
poezie celebră de Doru Davidovici din Dezmințire la Mit (1991)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Succesul
Succesul vine tiptil
Ca un mic crocodil,
Înghite și el ce poate,
Resturi dulci de bucate.
Victoria are un steag,
Tobe, ecouri în larg,
Triumfuri, statui ecvestre,
Veste, poveste, Oreste.
Doar sufletul știe hazardul,
Întunecimea, brocartul,
Înfrângere, moarte, nu-i bai,
ții minte cum colorai?
Moartea cu purpură vie,
Viața albastră să fie,
unii-și pierd sufletul, dar
nu mor, trăiesc la hotar.
**********************
Trimiți scrisori către lume,
Iar lumea e doar un tăciune,
Aduci poeme cu roaba,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pterodactylus constituie o formă mai evoluată. Cele mai multe specii aveau dimensiuni medii (2-8 metri deschiderea aripilor), dar există și un exemplar găsit în statul Texas (S. U. A.) care măsoară 12 metri între extremitățile aripilor desfăcute. Coada subțire, tot mai scurtă, a primelor specii, nu le mai servea în timpul zborului, fiind doar o reminiscență, ceea ce nu-i împiedica pe acești "crocodili ai văzduhului" (ale căror fălci încovoiate și scurte începeau să semene cu un cioc de pasăre, dar aveau până la 360 de dinți) să manifeste o siguranță sporită în planare și o mare agresivitate.
Dan Apostol în Dintr-o lume dispărută
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viespea turbată
Fiindcă turbasem
aveam în loc de ochi doi câini
care în loc de boturi aveau doi crocodili.
Fiindcă turbasem iarba era roșie și tușea.
Fiindcă turbasem aveam o peșteră în loc de gură
și doi soldați romani în loc de urechi.
Fiindcă turbasem
căutam prin păduri un copac ca și mine turbat
cu poeți în loc de frunze și cu pești în loc
de rădăcini.
Fiindcă turbasem mă rugam la un Dumnezeu
turbat
un Dumnezeu turbat care a creat turbarea.
Fiindcă turbasem mâncam turbă
și dormeam pe o linie curbă
și visam, visam
o viespe turbată cum îmi ieșea
din deget și înțepa aerul..
Și aerul turba!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne vom întoarce
ne vom întoarce în Osto
jicevo și de-ar fi să se rupă
cerul în două cu ale
sale câmpii noi ne vom
întoarce atât
cât iarba verde încă va crește
-n sandalele noastre și cât
uleiuri de in vor unge rotițe de ceasuri
măsurând fericirea
a fost bine
aici să punem urechi de arici
unor perii de rădacini
tot aici
am încălecat crocodili și am supt
lapte de pește și bom
boane de niciodată noi nu
vom uita
să ne întoarcem aici: micul clește
din trusa de traforaj
prietenește
[...] Citește tot
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce e cu mine
toată lumea are amintiri sclipicioase
cu bunici rumeni și vacanțe în scorțișoară
iubite comete mistuitoare fără număr
regrete în miere cu faguri de copilărie
numai eu îmi amintesc râme băloase
cârtițe și șobolani putreziți în încleștări
voma cotidiană de pe străzile citadine
morții care trăiesc în trupurile noastre
ei văd culori calde în apusuri celeste
eu văd mocirla sulfuroasă pentru crocodili
ei aud muzică zeiască ambrozie pentru muritori
eu aud strigăte de ajutor și plânsete scremute
ce-o fi cu ochiul meu, e spart sau măcar crăpat
o fi în creier o explozie solară ca o gaură neagră
ăștia o să mă ducă la spital să mă lege fedeleș
nu înțeleg ce e cu mine
poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pictură de păianjen pe Stromae
formidabil cât adânc de adânc e-n stâncă
te uită-n palmă... jalea ales deșirată
des seamănă cu o melodie de Stromae
iar azi are chipul tău de vampă mirată
încerc dorul rondelul sau ghimpele păcii
pe coala aceasta bleu de virgină joc step
și câte trăsnăi aș vrea să-ți spun despre mine
dar nu știu cu ce parte din sânge să-ncep
brațele mele toate întreabă de tine
formidabil cum mă prefac din nou că trăiesc
el și ea îmi vorbesc despre-o cacofonie
cât vârtej e în coliba... din care lipsesc
cânt de adio și basme albe în ceață
o insectă mică se plimbă pe-ecran cu-amintiri
atât de plini și goi de iubire iubito
cum un chiștoc aruncat sub o talpă
de doi crocodili...
poezie de Ileana Popescu Bâldea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pop corn la cornet
tonomate și claxoane pe strada
noastră importată din america
asfalt peticit pe care umblă
un pui de găină fără copane
benzinării cu muzică country și
manele cu dușmanii mei
arunci ketchup pe burgeri
muștarul de tecuci la kfc
rolling stones când servești
cartofi prăjiți cu țelină
fumezi chesterfield noaptea
la un pahar de whisky
cactușii înlocuiți cu spinosul
ciulin înflorit roz se leagănă
se leagănă se leagănă
șepci aruncate pe mese
bere turnată pe păpuși barbie
de ce ai înlocui un ford
cu o lada mare și spațioasă?
trece un gogoloi de hârtie
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nelămuriri... explicite
În stoicismul meu, mă întreb; iubirea, la iubit răspunde?...
și cum desparți un adevăr de o minciună spusă în masă?
Și ce e gust, de eu urăsc; dragostea-i slabă, sau e grasă?
Cum oare frigul, ori toridul, sunt țel de om... el e oriunde?
Copilul, pui de om suprem, își poate fi călău de mamă?...
dar crocodil înșfacă pui, să-l poarte delicat în apă!
Iar mâțul, doar că are o lună și știe că "nevoi" se îngroapă,
când umplem lumea de deject... Deșeu, planeta-i dată-n ramă!
E îndeajuns să ne întrebăm, că întrebarea este gaj
c-ar fi ceva, un neascuns, ce poate stăvili nefastul
iar întrebarea-i și cuvânt, cum ochi, ce face cer albastru...
Și, de nu e decât un joc, e omenirea un derapaj?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 august 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Calul obosit
adăpostit într-un hangar
lângă navete spațiale
alimentate cu pepsi
mestecă orbit winterfresh
și bea whisky la litru
stă la taclale cu iapa lui
despre critica rațiunii pure
la început a mers ușor
cu metafizica
apoi a venit cawboy-ul
să-l ducă la păscut pe dealurile
pline cu fire de iarbă albastră
care nu cunoșteau fotosinteza
trăgea voinicul dintr-un trabuc
mai trăgea și calul afară
pintenii zornăiau pe pietrele crăpate
de moarte călcate de cizme
din piele de crocodil
nu-i venea să se plimbe alături
de băiețandru cu pistoale la cingătoare
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
La infinit se împart doar clipele născute moarte
înainte ca cineva să găsească pătratul ipotenuzei
pe nil trecea un crocodil
fără niciun trilu lilu
cu mult înaintea rețelelor de socializare
când încă mai creștea sub piramide timpul
așa ca o banalitate ocupată cu diverse minuni
aproape inutil
din șapte-n șapte număram duminicile
doar s-or întoarce păsările de foc la cuib
să pună de-un univers sub pene
cum fac uneori dumnezeii înainte de a inventa raiuri
între timp nilul se ocupă de agricultură
iar faraonii joacă la două capete nemurirea
ca într-o căutare absurdă de pokemoni
și nu pot să nu mă întreb
dacă păsările măiastre știu a glăsui
precum privighetorile
sau doar se străduiesc să nu moară
[...] Citește tot
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copilașul Moise
Aproape două secole trecut-au.
Alți regi se întronară, și alți popi.
În acel timp viclean, israeliții,
Din musafiri au fost schimbați în robi.
Dar când strigarea lor ajunse-n ceruri,
Când numărul de bice s-a-mplinit,
Din nou, un ajutor trimise Domnul:
Pe Moise copilașul urmărit...
Micuțul fiu al Iohavedei,
Scâncea în coșul de papir,
În cor de pescăruși și broaște,
Pe lângă trestii în delir.
Satan voia să-l facă hrană
Pentru distinșii crocodili,
Dar îngerii și surioara
Au fost mai treji și mai abili.
Atunci Satan a plănuit
[...] Citește tot
poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prostia rămâne mereu spontană și, surprinzătoare, pentru cei care demult au depășit-o...
Am neam ciudat, popor viclean, nu e din zona temperată,
E mai curând de om un regn, de fiară, ființă blestemată,
Că își scoate nici când nu te-aștepți varani, pume, șacali, hiene,
Veninoși șerpi, aligatori, hematofagi, vulturi de ghene,
Rechini, haite de lupi, coioți, piranha, viespe, scorpioni,
Jaguari, gheparzi, leoparzi, tigri, lei, hidre, viespe ori dragoni...
Popor de contorsioniști, cameleonic în ambiții,
În masa sa amorf și stoic, arar punându-și din condiții,
Rău răbdător, lăsându-și seamăn să i se urce în spinare,
Să-l umilească peste poate, să-i facă rea din bunăstare,
Mereu surprins, partea sa cultă, de mojicia sfidătoare
Pân' la pieire aproape, pân', până a-l crede "dus", că moare...
Poporul meu, partea cea dreaptă, ce mă înfioară de splendoare!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 februarie 2017)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gloria: Bărbații au nevoie de hobby-urile lor. Tatăl lui Manny avea multe hobby-uri, cum ar fi excursiile în deșert, tipul ăla de schiat unde te aruncă din... cum îi zice? (Imită sunetele scoase de elicopter.)
Jay: Elicopter.
Gloria: Da. Chiar a boxat o dată cu un aligator, ca răspuns la o provocare.
Jay: S-a luptat, te lupți... nu poți boxa cu un aligator.
Gloria: Ești sigur?
Jay: Cum ar putea să-și pună mănușuile pe gheruțe?
Gloria: Nu sunt ca niște mânuțe mai mici?
Jay: Nu! Ok, acum am uitat despre ce vorbeam.
Gloria: În fine, hobby-urile sunt importante pentru bărbați. Fie că îți riști viața, fie că manevrezi avionașe de la o distanță sigură.
replici din filmul serial O familie modernă
Adăugat de Augusta Florescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă simți că ai scris degeaba
Lucrurile pot fi de-ndată atinse, ținute, părăsite,
Se pot transforma unele într-altele,
Floarea poate deveni automobil, femeia -
O vaporoasă broderie. Nu există un scamator
Care face felurite trucuri, ci lucrurile, ele însele,
Au această putere de schimbare. Fă-le să lucreze pentru tine,
Toarnă-le în forme noi, găsește cheia
Prin care poți desface cuvintele.
Există undeva un ventilator care le împrăștie
Și altundeva o pâlnie care le suge.
Între aceste două puncte, în vârtej, ești tu:
Ia un crocodil și fă-l iepure, ia
Un iepure și fă-l salcâm, ia un salcâm
Și fă-l fereastră. Dacă simți că ai scris degeaba
Schimbă-ți numele, ascunde-te în munți,
Fă-te păstor și rătăcește cu turmele
În cele din urmă, când îți simți sfârșitul,
Urcă oile la cer, mergi și tu odată cu ele
Acolo vei fi Petru sau Ioan, sau Emanuel,
Sau Iov, sau Iacov, sau cine știe cine.
poezie de Mircea Florin Șandru din Caut un loc curat (2016)
Adăugat de Carmen2015
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elefănțelul curios - poveste versificată
A fost odat' demult, demult,
În vechea Europă,
Când elefantul părea slut
Făr' de vestita-i trompă,
Un pui de elefant; Sfios
Părea printre-a lui semeni
Din fire tare curios,
Cum nu mai este nimeni.
Că întreba la nesfârșit:
De ce e iarba verde?
De ce azi pomul e-nflorit?
Și-apoi petala-și pierde?
De ce e cerul azuriu
Și apa e albastră?
De ce-n pădure doar târziu
Auzi cântând măiastră?
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Elena Leach
Adăugat de Elena Leach
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luându-ne după urme, am părăsit mlaștina și am străbătut o perdea de mărăcini și copaci. Acolo se deschidea un luminiș și în locul acela deschis am văzut cinci dintre cele mai extraordinare lighioane pe care mi-aș fi închipuit că o să le întâlnesc vreodată! Ascunși după tufișuri, le-am putut observa în voie. Erau cinci: doi adulți și trei pui, toți de dimensiuni colosale. Puii erau cam de mărimea unui elefant adult, în timp ce adulții întreceau cu mult toate vietățile pe care le cunoșteam. Aveau pielea de culoarea ardeziei, acoperită cu solzi ca de șopârlă, care străluceau la soare. Așezați toți cinci, se sprijineau în cozile lor puternice și pe labele imense de dinapoi, cu câte trei degete, în timp ce cu labele de dinainte, mai mici și cu câte cinci degete, trăgeau spre ei crengile și mâncau fruze. Închipuiți-vă, ca să vă faceți o idee mai exactă, niște canguri monstruoși, înalți de 20 de picioare și cu pielea ca a crocodililor negri.
Arthur Conan Doyle în O lume dispărută
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cândva am fost
osiris și toată lumea mă invidia
eram mortul înviat
după ce-am zburat printre stele
am primit ochiul de la fiul meu
născut de isis
eram fericit și îngrijorat pentru egipt
am înfrânt moartea
acum privesc cămilele cum trec
printre piramide eram leu
care am luat înfățișarea zeiței sekhmet - zeița leoaică
am creat deșertul
prin respirația mea
respirația de foc a ochiului lui ra
mulți faraoni din perioada dinastică timpurie
au fost concepuți de mine
zbor în universuri paralele
am cap de ibis și socotesc
ce a mai rămas ce-am avut
ce-am pierdut și ce voi câștiga
dacă adun atent sau scad puțin
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre crocodili, adresa este: