Citate despre durerea sufletească, pagina 4
Să-i iubim pe acei copii
Să nu uităm de acei copii
Cu sufletul frumos, dar firav
Ca puful de păpădii,
Să-i iubim pe acei copii!
Căci ei sunt singuri,
În lumea asta mare
Și au nevoie de-o mângâiere,
De-o dulce sărutare.
Ei au inimile îndurerate,
Căci nu au nici soră, nici frate,
Nici tată sau mamă,
Nici nu știu cum îi cheamă!
Să nu uităm de acei copii,
Că sunt și ei oameni,
Nu sunt stafii!
Să iubim acești îngeri vii.
poezie de Vladimir Potlog (24 noiembrie 2008)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când toate soluțiile noastre au fost epuizate, când ne aflăm pe marginea prăpastiei, când venim înaintea lui Dumnezeu cu mâinile goale și cu inima îndurerată, atunci ne apropiem de adevărata inimă a rugăciunii.
citat din Jim Cymbalta
Adăugat de Lidia Reste
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce
De ce să-mi blestem zilele
În lumea asta antichristă,
Căci blestemată sunt de când eu te-am văzut.
Căci rouă cad peste-a toamei funingine
Și mi se preling ușor pe trup
De parc- aș plânge.
De ce să-mi blestem zilele
În lumea asta antichristă,
Când alții plâng în locul meu
Și trag cu greu pe trup a vieții cruce
Și-n ochii lor văd remușcări
Și-o dragoste amară, tristă.
De ce să-mi blestem zilele
În lumea asta antichristă,
Când nimeni nu mai știe de ce plânge
Și-n fața lui Christos își duc rând pe rând
cu greu pe trup a vieții cruce.
Și El îndurerat de dragostea amară, tristă,
Își blestemă pe cruce zilele
Și rouă îi preling ușor pe trup
[...] Citește tot
poezie de Otilia Leopold
Adăugat de Otilia Leopold
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Ruga unei mame
Undeva în depărtare, într-o margine de țară,
în căsuța părintească, ducând o viață amară,
O mamă îndurerată, că-s copiii duși în lume,
cu fața adânc plecată, rostește o rugăciune.
"Aș vrea copiii, Doamne, să vină lângă mine
atunci când va fi vremea, să merg și eu la Tine.
În lacrimi să mă scalde, s-alunge-al meu păcat,
să pot urca la Tine, cu sufletu-împăcat.
În Tine am credința, că ruga-mi împlinești,
că faci pe-a mea voință și-n ceruri mă primești."
poezie de Dumitru Delcă (februarie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru mine, Bucureștiul e un fel de Berlin, genul de oraș în care din câțiva în câțiva metri poți vedea istoria recentă încarnată în clădiri, în arhitectura străzii. E un oraș îndurerat și plin de cicatrici, însă, în același timp, fascinant.
citat din Jonathan Coe
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
În familie
Mama soacră m-a-ntrebat
Ce m-aș face dacă moare;
I-am răspuns îndurerat
Să mă pună la-ncercare.
epigramă de Dimitrie Jega din Printre epigramiștii olteni (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la durerea sufletească, dar cu o relevanță mică.
Îmi pare rău... De ce m-ai părăsit
La 15 ani de la dispariția celei ce a fost...
De ce oare mi-a fost lăsat
Să sufăr ani înlăcrimat
Și să trăiesc de parcă nu-s,
De când te-ai dus, de când te-ai dus...
De ce atâtea suferinți
Ce uneori mă scot din minți
Și-atunci eu plâng îndurerat,
De ce-ai plecat, de ce-ai plecat?
De ce? Că doar nu ți-am greșit,
Fără să-mi spui m-ai părăsit,
Sau ți-a fost jenă să mă lași
Să-ți fiu părtaș, să-ți fiu părtaș...
Odorul meu, "Tu" ai știut
Cât am sărit și m-am zbătut
Să fac așa cum ți-ai dorit,
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (intern) (20 ianuarie 2005)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Dedicată ție, prieten drag!
Îmi amintesc cu drag de acele vremuri
Când ieșeam cu toții afar' la joacă,
Îmi amintesc, și suflet tu îmi tremuri,
Întristat de timpul ce anii o să ni-i treacă.
Ne jucam de-a v-ați ascunselea
Și făceam cornete din hârtie,
Cât aș vrea să-ntorc vremurile acelea,
Să mai fim cu toții ca-n copilărie.
Și mergeam pe banda ce transporta cărbune,
Cu tubermanele să ne "împușcăm",
Au fost toate acele numai clipe bune,
Azi doar amintiri ce-n suflet le păstrăm.
Ai plecat, Cosmin, neființa ai urmat,
Și am pierdut un prieten ca un frate,
Ai plecat la ceruri, căci cerul te-a chemat,
Și ai lăsat în urmă inimi îndurerate.
[...] Citește tot
poezie de Răzvan Isac (26 februarie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubind tacit
Când nu îți voi mai spune ŹŹte iubesc
Să știi că te iubesc mai mult.
Te voi iubi cum soarele iubește luna.
Și noaptea stelele.
Un praf de diamante...
Acum îți dau ca să imi dai...
Ce sens?
Îți dau... îmi dai... din timp, din aripi,
Îți cânt în versuri dragostea
Scriind poeme pe hârtie
Și dragostea zălog sculptat
În inima-mi pustie
O șoaptă-a gândului îndurerat
Mereu pe prispa buzelor mele
Așteaptând un gest... un cuvant
Să fie eliberată din temnița sufletului
Să zboare către universul tău iubire
Așezându-se mut în fața ta
Doar privindu-te, iubind tacit!
poezie de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Retrospectivă sentimentală
Revăd orașul pribegiei mele -
Neprețuit motiv de inspirare -
Cu-același Vodă Cuza
Tronând în piața mare,
Îndurerat de-atâtea vremuri grele...
Ștefan cel Sfânt și-arată buzduganul,
Cu care-nspăimântase întreg aliotmanul...
Miron Costin letopisețu-și scrie
Cu sângele Moldovei - izvor de apă vie...
În jilțul lui, Asachi - poet și fabulist -
Pledează și-astăzi pentru "curentul latinist"
În fața teatrului, Vasile Alecsandri
Se-ntreabă ca Hamlet: "A fi, sau... a nu fi?"...
Mihai Kogălniceanu, la Copou,
Repetă un capitol istoric veșnic nou...
Sărmanul Eminescu, într-un cearșaf de baie,
Și-așteaptă epigonii flămânzi ca să-l despoaie,
Și-n timp ce turnul Goliei se-ntreabă ce să facă -
Să-și plângă gloria defunctă sau să tacă -
Biserica - minune mică - Sfântul Sava,
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce înseamnă să fii un «om frumos»? Un om frumos a cunoscut greutățile, suferința, înfrângerea, pierderea și a trecut prin aceste momente cu ochii în lacrimi și cu sufletul îndurerat, însă a găsit în interiorul lui curajul și puterea să meargă mai departe. Un om frumos a învățat lecțiile pe care viața i le-a dat și nu a lăsat ca greutățile să-i înnegrească mintea și sufletul. Trecerea prin toate momentele neprielnice l-au făcut să aducă la lumină, din interiorul lui, cele mai minunate atribute umane: sensibilitate, blândețe, înțelegerea existenței în toate formele ei care-l face să privească viața cu compasiune și cu o preocupare plină de iubire. Oamenii frumoși nu apar pur și simplu... ei devin frumoși pentru că permit vieții să-i șlefuiască în diamante care reflectă Lumina.
Ursula Yvonne Sandner în Iubire, relații și viață. Reflecții
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atunci când există dragoste și jertfire de sine, totdeauna se pune unul în situația celuilalt, îl înțelege și-l doare. Și atunci când cineva îl primește pe aproapele său în inima sa îndurerată, îl primește pe însuși Hristos, care îl umple cu și mai multă veselie duhovnicească.
Paisie Aghioritul în Cuvinte duhovnicești, vol. IV - Viața de familie (2003)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plânsul elimină durerea sufletului și este cel mai bun medicament, temporar.
Viorel Muha (ianuarie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Românie, unde ești?
Este sărăcie-n țară.
Este greu să mai trăiești.
Românii pleacă afară.
Românie, nu-i oprești?
Românii plecați din tine,
Românie, i-ai pierdut.
Rămân pe plaiuri străine.
La occident i-ai vândut.
Nu mai ești o bună mamă.
Fiii tăi nu-i mai iubești.
Trecutul nu-l iei în seamă.
La viitor nu gândești.
O durere sufletească
Îi roade-n fiece zi.
Oare glia românească,
Dacă mor, îi va primi?
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luntrea
Teorbele sonore și cântecele toate
Au adormit în burgul târziei noastre nunți;
Și în stăruitorul declin, chiar tu renunți
Să întârzii pe culmea posomorâtă. Poate
El doar să mai rămână... el, somptuosul crin
Al formei care urcă și se desprinde, parcă,
De malul apei, unde tot gândul tău se-mbarcă
Îndurerat, nesigur și silnic Lohengrin...
Sfielnic gând, tu nu vezi cum luntrea frământată
Și lebăda grăbită spre sfintele păduri
Vor să-mplinești porunca? Dar încă nu te-nduri
Să lași ținutul veșted al nunții de-altădată!
Zorește, iar pe faldul ușor de hiacint
Îmbracă-ntâia armura, și vechea ta mândrie
Se-nalță spre uitatul regat, ce te îmbie
Statura ta turnată în luminos argint.
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parcurs
Am strigat: "viață"!
și gura mi s-a umplut
de laptele mamei
apoi,
cu umerii
încărcați de responsabilități,
cu genele grele
de nesomnul copiilor,
cu sufletul
plin de deznădejdi,
cu inima
îndurerată de răni
vin la Tine
iar tu mă înveți
că moartea este
singura certitudine a vieții
ori că...
durerile
nu stau în viață
când inima
[...] Citește tot
poezie de Cristian Neagu din Academia de poezie (9 noiembrie 2018)
Adăugat de Cristian Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Noi suntem lumea. Lumea este tu și cu mine, lumea nu este separată de tine și de mine. Noi am creat această lume - lumea violentă, lumea războaielor, lumea diviziunilor religioase, sexului, a anxietății, a lipsei totale de comunicare dintre noi, cu nici un simț al compasiunii, sau al considerației pentru un altul. Oriunde ai merge, în orice țară din această lume ființele umane, adică tu și ceilalți, suferiți. Suntem anxioși, suntem nesiguri, nu știm ce urmează să se întâmple. Totul a devenit nesigur. Peste tot prin lume noi ca ființe umane suntem îndurerate, speriate, anxioase, violente, nesigure pe tot, instabile. Există o relație comună între noi toți. Noi suntem lumea în esență, practic și în mod fundamental. Lumea este tu și tu ești lumea. Realizând asta într-un mod fundamental, profund, nu într-un mod romantic, nu într-un mod intelectual vom înțelege că problema noastră este de fapt o problemă globală. Nu este problema mea sau problema ta personală, este o problemă umană.
citat celebru din Krishnamurti
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poemul V
Ca tu să mă auzi,
cuvintele mele
se îngustează câteodată
precum urmele pescărușilor pe plaje.
Colier, clopot amețit
pentru mâinile tale gingașe ca strugurii.
Și îmi privesc cuvintele din depărtare.
Ele găsesc un adăpost mai cald în tine decât în mine.
Ca iedera se înalță pe vechile-mi dureri.
La fel suie ziduri cețoase.
Tu ești vinovată pentru o astfel de trudă.
Ele zboară din bârlogul meu întunecat.
Totul se umple de tine, și tu umpli totul.
Înaintea ta, au populat golul pe care tu l-ai cucerit,
și îmi sunt mai vecine în tristețe decât tine.
[...] Citește tot
poezie celebră de Pablo Neruda din Douăzeci de poeme de iubire și un cântec de disperare, traducere de Ionuț Popa
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Robert Barone: Săr'mâna, mamă! I-am spus lui Nemo că ești îndurerată și ți-a trimis grisinele astea cadou.
Marie Barone: Dar arată vechi.
Frank Barone: Ești ceea ce mănânci.
Marie Barone: Robbie, dă-i tatălui tău porția de ticălos nenorocit.
replici din filmul serial Dragul de Raymond
Adăugat de Nicoleta Stroie
Comentează! | Votează! | Copiază!
Boala singurătății
A mai murit o noapte-n cordul meu,
Mi-a mai căzut un înger la picioare...
Pe Calea Laptelui, cu Dumnezeu
Mă plimb spunându-i ceea ce mă doare.
El mă privește zâmbitor și trist,
Îndurerat că nu mă înțelege...
Eu doar un muritor care exist,
El mai presus de moarte și de lege.
Dar ne plimbăm... si-mi face semn să tac;
Tăcerea e suprema fericire...
În cerul gurii simt cum se prefac
Ecourile în șoptiri de lire.
E liniste în mine de-nceput,
Când mâna Lui mă plămădea din humă,
Când morții încă nu plăteam tribut
Și nu purtam în păr argint și brumă.
[...] Citește tot
poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre durerea sufletească, adresa este: