Versuri și lacrimi
Prefaci poemele în lacrimi,
Sărutul lor cade pe ele,
Ești pasiune și ești patimi
La fel cum sunt și ale mele
Oftatul tău de fericire
Mi-aduce sufletul în palmă,
Iar de acolo, prin iubire,
Eu îl trimit la tine Doamnă
În ochii tăi se oglindește
O dragoste, imensitate,
Care pe noi ne izbăvește,
De tot ce e singurătate
Cad lacrimile peste versuri,
Răsar în ele trandafirii,
Iar noi alegem universuri
Ce poartă numele iubirii
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vinovat de iubire
Ce drept am eu să-ți pun în suflet fluturi
Și susur de izvoare în urechi
Să-ți dau fiori, de care să te scuturi,
Când buzele-ți își caută perechi
Ce drept am eu să îți ofer atingeri
Atunci când te mai mângâi doritor
Când auzim în jur glasuri de îngeri
Ce cantă într-un mod izbăvitor
Nu-i vina mea că tu ești prea frumoasă
Cu ochii de azur și trup sublim
Ce vină am, că te iubesc, aleasă
Și că alături eu aș vrea să-ți vin
De crezi că-s vinovat, mă izgonește,
Dar nu voi renunța la ce-mi doresc
Si chiar dacă îți pare o poveste
Mă lasă lângă tine s-o trăiesc
poezie de Adi Conțu (4 iunie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voi ierta
M-ai îngenuncheat tristețe,
Cioburi zgârie genunchii,
Nu te cert... din politețe,
Deși mi-aș urla rărunchii
Mi s-au spart trăiri albastre,
Zdruncinate fără milă
De gândiri care-s năpaste,
Ce-mi provoacă, sincer, silă
Însă iert, iubesc iertarea,
O consider vindecare,
Este pentru suflet zarea,
E culoarea ce nu doare
Crezi că ai învins tristețe?
Nu poți... ești doar temporară,
Mă ridic, îți dau binețe
Și-am să râd cu poftă iară!
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jertfa lacrimilor
Sălbatic suflet răvășit
De-atâta timp într-o trăire,
Aduni în juru-ți asfințit,
Îl luminezi printr-o sclipire
Îți plâng în palme lumânări
Aprinse toate de speranță,
Le porți ca să alini uitări,
Atunci când dragostea îngheață
Dai tot ce ești, divinul har,
Precum o mantie cerească,
Oferi iubire, sfântul dar,
Ca pe o jertfă sufletească
Ești sclavul lacrimei mereu,
Ce udă inimi prea uscate
De-atâta plâns, de-atâta greu,
Și de iubiri ce-au fost furate
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să nu-mi iei dorul
Am mai greșit, o știu, poți să mă cerți
Sunt doar un om urmându-și a lui soartă
Tu chiar dacă vei vrea ca să mă ierți
Oricum eternitatea nu mă iartă
Și sufletele bune mai greșesc
În tot acest vârtej ales de viață
Ce parcă ne aruncă nefiresc
Un zâmbet sau o lacrimă pe față
Am încercat mereu, atât de mult,
Alături să îți fiu într-o iubire
Dar ăsta sunt, atâta am putut,
Să nu mă lași să-ți plec în amintire
Să nu mă cerți, sau fă-o dacă vrei,
Orice ai face tu e-o mângâiere
Însă te rog ca dorul să nu-mi iei
Mereu el te va vrea și te va cere
poezie de Adi Conțu (30 iunie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gustul dulce de căpșună
Te țin în brațe și de mână,
Ai gustul dulce de căpșună
Și îmi miroși frumos, a viață,
Ești adiere de dulceață
Mi te așez încet pe buze,
Nu știi că vrei, îți cauți scuze,
O teamă... însă și dorință
Ești ca un fulg în neputință
Plutești ușor, înmiresmată,
Uitând că poți fi sărutată,
Însă eu știu, însă tu simți,
Nu avem cum să fim cuminți
Simt gust de dragoste albastră,
Căpșuni buchete, flori in glastră,
Fiori necunoscuți, uitați,
Suntem prea puri... sau prea curați
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Perfecțiune?
Vreau să fiu perfect în toate,
Dar apoi stau și gândesc,
Oare îmi voi da dreptate
Dacă, poate, mai greșesc?
Este ea, perfecțiunea,
Chiar ceva ce îmi doresc?
Îmi șoptește rațiunea
Să mai stau să mă gândesc.
Ar fi bine bun la toate?
Mă ajută cu ceva?
O ascult, îi dau dreptate,
M-am pierdut pe undeva...
Pot fi geniu, pot fi suflet,
Sau iubire... sau nimic,
Pot fi versuri, pot fi cântec,
Pot fi tot... sau doar un pic.
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar tu
Îmi ești cea mai frumoasă dintre ele,
Tu nu mă crezi, păcat, mă tot frământ
Ești cea care străluce printre stele
Și-mi dă puterea de a fi cuvânt
Te pierd, de fapt te pierzi printre emoții,
Iar eu te mângâi... Doamne! Sper să pot!
Să-ți pot aduce-n dar ce doar poeții,
Mai reușesc să facă, dintr-un tot
Mi-e dor, mi-e foarte dor de-o-mbrățișare,
Pe ultima, îți spun: nu pot s-o uit!
Nu pot să fiu un suflet în uitare,
Când trupul tău în juru-mi încă simt
Tu să mă crezi femeie... nu e alta
Și chiar dacă ar fi, nu va fi tu,
Pe noi ne leagă sufletul și soarta,
Iar între noi nu poate fi un nu
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cină în doi
Cer albastru, vânt de vară,
Lumânări, dulce vioară,
Clinchet de pahare fine,
Tu surâzi, doar eu cu tine
Ne dansează ochii valsuri,
Inimile fac popasuri
Între vis și realitate,
Stele sus, în suflet șoapte
Te sărut încet pe mână,
Chipul tău pare să spună,
De ce eu? Și simți că zbori,
Te privesc adânc... fiori
Și mă bucuri... și te am,
Mă întreb cum de eram
Fără strălucirea ta,
Existam... altundeva
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubim la fel
Ne naștem toți, cu toți ne ducem,
Trăim o viață... cum putem
Ne bucurăm, cu toții plângem,
Dar bine știm, lacrimi nu vrem,
Cu toți avem copilărie
Poate ușoară sau mai grea
Ce zboară mult prea timpurie
Și ne trezim adulți în ea
Avem, mulți dintre noi, regrete
Că n-am avut sau n-am făcut
La fel avem ceva secrete
Ce mai ascundem din trecut
Atât de diferiți ne pare
Că poate suntem între noi
Unii sunt cer, alții sunt mare,
Unii-s cinstiți, alții-s vulpoi,
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu (25 iunie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vraja versului
Mi-ai spus Versule odată,
Am zâmbit cam stingherit,
Îmi râdea inima toată,
M-am simțit îndrăgostit.
De cuvinte și de oameni,
De ce-i bun, ce e frumos,
De tot ce înseamnă semeni,
M-am simțit mai drăgăstos.
Aș iubi cu disperare,
Pe oricine, orișice,
Să ajut la întristare
Sufletul, când greu îi e.
Mi-ai spus Versule odată
Și atunci am înțeles,
Că mi-e vorba nestemată
Care strălucește-n vers.
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu (8 august 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Destin de romantic
Sunt un îndrăgostit fără scăpare,
Romanticul nebun după frumos,
Ce-și caută în dragoste iertare,
Visând, iubind, în versu-i amoros.
Mi-e lumea toată calea fericirii
Și inima femeii un destin,
Am să îi pun în ea vraja iubirii,
S-o vindece când simte un suspin.
Sunt doar un trubadur fără scăpare,
Ce sărutări cuvinte fac cadou,
Când simți că poate sufletul mai doare
Eu am să-l vindec să îl fac ca nou.
Îmi iau cu mine trandafiri și versul,
Le voi sădi zâmbind în calea ta,
Ca roșul lor să îți alunge stresul,
Să-ncepi din nou a mi te bucura.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aromă de lăcrămioare
Am înflorit, cu tine-s lăcrămioare,
Și-mi vărs polenul vieții împrejur
Mă plimbă vântul ca pe-o alinare
Să pot surâs de gânduri să îți fur
Tu doar să-mi fii aleanul de iubire
Vorbește-mi din privire, doar atât,
Izvor să-mi fii și-n suflet primenire
Ca să devin ce vrei și chiar mai mult
Dacă vei vrea, culege-mă buchete,
Să-ți pun arome-n clipe și-n sărut
Petale albe să îți fiu în plete
Și mângâieri ce poate n-ai avut
Iar dacă simți că floarea îmi pălește
Să nu te sperii, își va reveni,
Cu-o lacrimă o udă și-o iubește
Și vei vedea... și ea te va iubi
poezie de Adi Conțu (21 iunie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șoapte de suflet
Doamne cât ne-am complicat!
Ce-o mai fi adevărat?
Cât mai e din ce a fost?
Cât mai are astăzi rost?
Mai iubim precum demult?
Mai e viața noastră cânt?
Mai dansăm precum dansam?
Fredonăm cum fredonam?
Nu mai vrem? Eu cred că da.
Suferim de a uita,
Însă cred că mai putem,
Important este să vrem.
Toți simțim, puțin, mai mult,
Eu doar sufletu-mi ascult,
El chiar știe, mă învață,
Parcă-mi dă o nouă viață...
poezie de Adi Conțu (26 iulie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suspin în alb
Miroase a iarnă, a geruri devreme,
A fum care iese prin hornuri de case,
Miroase a sobă ce mângâie lemne,
A flăcări albastre, iubito, miroase.
Miroase a trupuri, iubiri efemere,
Aprinse dorințe, săruturi târzii,
Miroase a tine, a gând ce te cere,
A suflet oftând ce așteaptă să vii.
Miroase a vânt înghețat de uitare,
A seară în care alături nu-mi ești,
Miroase a plânset de stea căzătoare,
Ce caută-n ceruri ascunse povești.
Miroase a lacrimi din fulgi de zăpadă,
Topiți peste buze ce nu le săruți,
A iarnă ce parcă refuză să creadă,
Că-ți spun te iubesc, însă tu nu asculți.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Freamăt
Zbor de vise prind în noapte
Mă ascund în vraja lor
Tu mă chemi printre păcate
Iar eu vin... îmi era dor
Te ating, sărut pe umeri,
În oftatul tău mă pierd
Când bătăi din piept îmi numeri
Și mă lași să te dezmierd
Îmi aluneci lin pe piele
Iar eu tac pe trupu-ți cald
Mâinile-mi te vor doar ele
Și prin suflet mi te scald
Mă iubește pe un freamăt
Ce se naște când respiri
Pierde-mă în al tău geamăt
Și-n dulceața din priviri
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu (4 iulie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu capul în nori
M-am însetat cu amintiri
Din cupe pline cu nimic,
Le-am tot golit, doar din priviri,
De tot ce aș mai vrea un pic.
Acum parcă sunt beat... deloc,
Trezit de ce-aș putea să fiu,
Mă simt cum ard... dar fără foc
Într-un apus de ploi, târziu.
Privesc cum nori din ceruri cad,
Sunt mult prea grei de tot ce-i gri,
Iar eu, un suflet de nomad,
Nu pot de ei, a mă feri.
Devin fără să vreau, subit,
Un amețit cu capu-n nori
Și deși singuri au venit,
Eu cred că zbor... și am fiori.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sufletul copil
Poți să îmi iei oricât de multe,
Oricum de sus eu le-am primit,
Și nu ți le-am cerut pe toate
Dar Tu mereu mi-ai dăruit
Din prima clipă am lumină,
La primul scâncet mi-ai dat glas,
M-ai învățat și despre vină,
Mi-ai arătat și primul pas
Apoi am căpătat auzul
Și vise pline de culori,
Când să spun da, ce e refuzul,
Cum să văd raze printre nori
Cadou mi-ai dat, din ceruri, milă
Pentru momentele când n-am,
Apoi am învățat și silă,
Deși eu poate n-o doream
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rătăcire
Vise spulberate... multe,
Nimeni să te mai asculte,
Lacrimi, un oftat, tăcere,
Sufletul în tine piere
Nici nu știi ce îți lipsește,
O idilă, o poveste,
Un ceva... dar ce anume?
Îl dorești, nu știi a-l spune
Lupte, lupte și iar lupte,
Gânduri vrute și nevrute,
Teamă, deznădejde, gol
Arzi în tine, e pârjol
Și devii încet cenușă,
Disperarea ți-e mănușă,
Ți-a cam devenit trăire,
Ai uitat ce e iubire
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copilul veșnic
Ai fost copilul cerurilor Sale,
Sub care adormeai neîntinat,
Înconjurat de freamăt de petale,
Ai fost copilul Său, dar ai uitat.
Erai un vis aprins fără de teamă,
Atât de pur și veșnic luminat,
Încă mai ești, dar nu mai bagi în seamă,
Chemarea ce te scoate din păcat.
Te caută în suflet nemurirea,
Te tot atinge, însă nu mai simți,
Întorci nepăsător din nou privirea,
Când îți arată drumul către sfinți.
Ai fost copilul veșnic dintr-o rază,
Ce încă luminează dac-o vrei,
Ea te iubește și te are-n pază,
Tu doar întinde mâna ca s-o iei.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Adi Conțu despre suflet, adresa este: