Citate despre China și apă, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la China și apă, dar cu o relevanță mică.
Un poem despre mine și despre tine
Noi doi,
Nod de dorințe strânse-într-un loc:
Această iubire ca un foc
În care noi coacem un bulgăre de lut
Care te întruchipează pe tine
Și care mă întruchipează pe mine.
Pentru ca apoi noi
Să luăm cele două figurine
Și să le spargem în mii de bucățele
Din care, înmuiate-n apă,
Să ne întruchipăm iarăși,
Pe mine pe tine.
Eu sunt în lutul tău,
Tu ești în lutul meu.
În viață am împărțit o singură pătură,
În moarte vom împărți rugul aceluiași sicriu.
NB. Guan Daoseng este creditată drept cea mai bună pictoriță din China, picturile ei având ca motiv bambușii fiind celebre, picturi în cadrul cărora insera versuri în acea vreme, în China, poezia, pictura și caligrafia erau cumva inseparabile.
[...] Citește tot
poezie de Guan Daosheng, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fabulă cu pandemie
În codru, e o mare anarhie,
Căci a sosit un zvon îngrozitor:
Se-apropie o mare pandemie,
Că urșii-s agitați și spun că mor.
S-au interzis comerțul, contrabanda,
Iar fiarele-s blocate-n vizuină,
Căci virusul lansat de ursul Panda,
Din China, le-a băgat în carantină!
Cum atmosfera a-nceput să fiarbă
Și drumurile toate s-au închis,
S-a ordonat să se mănânce iarbă,
Fiindcă și vânatu-i interzis.
E în vigoare starea de urgență
Și pe pancarte mari s-a afișat,
Că vinovații nu mai au clemență
Și cel ce va fi prins, va fi mâncat!
[...] Citește tot
fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iată, trece THERMOPYLAE !
Era o zi cețoasă; am văzut o clipă nava cum trecea, vioaie;
Se zbenguiau delfinii și piruiau păsările mării-n ploaie;
Matisam parâme sub cerul gri, mânuind șuvițe și cavile,
Când am auzit nostromul, "Iată, trece THERMOPYLAE!"
Secundul s-a-ntors, căpitanul s-a răsucit și el încetișor,
Urmărind umbra-aceea care traversa Biscaya-n zbor;
Carena verde, catargele zvelte-n vânt, velele nori de zăpadă,
Asta am văzut deasupra mării, stând acolo lângă balustradă.
Un cliper chipeș în drum spre China, o adiere părând, minune
Zburdând pe valurile mării cum zburdă mânjii pe pășune!
Ai fi putut crede, privindu-i trecerea, că știe de inimă și suflet,
Nerăbdător cum se strecura printr-al zdrențelor de negură balet.
Erai convins, petrecându-l cu privirea, c-are inimă și suflet,
Atât de iute, de mândru, maiestuos de alb, despica talazul violet!
Mă gândeam, în vreme ce dispărea, la lucrurile scrise de poeți,
Că frumusețea va trăi veșnic, trezind admirație-n alte și-alte vieți.
[...] Citește tot
poezie de Bill Adams din VÂNTUL ÎN VELELE GABIER, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când vânturile dinspre apus deschid obloanele
Coboară din balansoar,
Își întinde alene brațele delicate,
Transpirație ușoară umezind rochia subțire
O floare tremurând sub poveri de rouă.
Florile de lotus s-au trecut, a mai rămas doar un parfum stins;
Pe rogojina de bambus se simte răcoarea toamnei.
Neauzit, îmi scot rochia de mătase
Și, singură, pășesc în barca mea de orhidee.
Cine-mi trimite o scrisoare de brocart
De dincolo de nori?
Când se-întorc gâștele sălbatice
Luna va fi indundat Camera de la Apus.
Petalele cad și sunt duse de valuri departe,
Apa alunecă,
Toate se petrec urmând propria natură.
Dorințele noastre sunt dovada,
Amândouă părțile suferă
Melancolia presimte că nu i se opune nici o rezistență,
Din clipa-n care părăsește-acoperișul sprâncenii
[...] Citește tot
poezie de Li Qingzhao ~ Li Ching-chao,1084-1155, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ego sum
dumneata ce hram porți?
care va să zică crezi că ești om
de ce nu crezi în Dumnezeu, dar crezi în tine?
oare aceasta înseamnă să fii om, să crezi ceva ce nu cunoști?
cum dovedești că tu ești om, dar Dumnezeu nu există?
și de unde știu eu că nu ești robot?
de ce înoți în apă dacă nu ești pește?
de ce zbori dacă nu ești vultur?
ori unde-ți zboară mintea de te cațeri în vîrf de munte
fără să vrei să faci nimic acolo?
cumva crezi că om e să fii din toate cîte puțin?
că om înseamnă să fii ciudat, ca picat din lună?
cine ți-a dat pofte și sentimente?
ori poate viața altcuiva e menirea ta de slujitor,
să stai în umbra aceluia și să-ți aperi femeia și copiii
spui că îți plac mai mult fluturii, berzele, lupii și chiar și viermii
că te încîntă mult iarba și florile adevărate,
mai mult decît cele artificiale, că simți ceva mai mult,
[...] Citește tot
poezie de Cristina-Monica Moldoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copilul și marinarul
O pereche de bătrâni simpatici, bunicii mei,
Și drăguți cu toate lucrurile prostuțe; ei vedeau în Rai
Mielul pe care Isus l-a mângâiat când era copil;
Credința lor n-a fost niciodată umbrită de îndoieli: pentru ei
Moartea era doar un curcubeu pe cerul Eternității,
O promisiune că va veni curând lumina nepieritoare.
Era un bărbat care bătuse toate mările; un bătrân aspru,
Dar binevoitor; și păros ca o castană
Plină de lapte dulce.
Pe țărm, toată ziua supraveghea
Vânturile și le spune soțiilor de navigatori care nave
Au avut parte de vreme bună și care nave au întâmpinat furtuni;
Privind cerul, putea spune fără greșeală
Cum vor fi după-amiezile care urmau unor dimineți furtunoase,
Dacă nopți liniștite vor urma după-amiezilor turbulente.
Evita cu înverșunare orice scandal,
Iar dacă vreo șoaptă răutăcioasă-i mai rătăcea prin minte,
O îndepărta blestemând-o de parcă-ar fi fost ciumată.
[...] Citește tot
poezie de W.H. Davies, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crăciun pe mare
Velele, brice de gheață, tăiau în carne-acolo,-între Capul Sud și Capul Nord,
Puntea era patinoar de la prova la pupa, de la babord și până la tribord;
Vântul bătea dinspre nord-est, împingând turme de berbeci albi pe mare;
Adăpost? Doar lângă recifurile-ascuțite și stâncile albite de vânturi și de sare.
Mateloții, la resac, auzeau valurile în dimineața zilei friguroase;
În lumina vineție-a zorilor ne zăream fețele vineții, cețoase;
O zbugheam toți pe punte la țipătul sălbatic al înfriguratului nostrom
Tot ridicând, tot coborând, prin rafalele de vânt vela artimon.
Toată ziua-am luptat cu talazurile între Capul Nord și Capul Sud
Și-am tras de velele-înghețate luptând cu vântul dușmănos și ud.
În ziua rece ca o iubire lipsă-, n dureri amarnice și groază, în gura de fiord
Am înfruntat stihia navigând în volte spre nord și sud, spre sud și nord.
Ne-am ținut departe de Capul Sud, unde scrâșneau balaurii în ape,
Dar cu fiecare voltă Capul Nord se-aținea tot mai aproape.
Dincolo de pulberea salină se vedeau stâncile, casele și-ogorul gras,
Și paznicul de far în curtea lui, cu ochelari pe nas.
[...] Citește tot
poezie de Robert Louis Stevenson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șapte ani de-acasă
Cât de departe ești, copilărie,
Că de-aș putea da timpul înapoi,
Aș zice c-a trecut o veșnicie,
Că-i mai aproape ziua de apoi.
Dar oare pot uita căsuța albă,
Ce-n Postul mare mama o spoia,
Când tata țesăla o iapa dalbă
Și-n curte un curcan se înfoia!?
Noi alergam desculți prin ierburi ude,
Prin șanțurile pline cu noroi,
Iar seara eram niște paparude:
Tata-l plesnea pe unul, țipam doi!
Mama sărmana, încerca să-l țină,
Dar încasa scatoalce pentru noi,
Țipa la el, că țuica e de vină,
Și-n casă era mare tărăboi.
[...] Citește tot
poezie de Ion Ene Meteleu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Profiterol
Toamna a sosit anul acesta fulgerător:
mâncam împreună un profiterol la cofetăria de vizavi de Cocor.
Când l-am început, era vară;
pe la mijloc lingurițele reflectară
foile carpenilor îngălbenite
spițele cărucioarelor ruginite.
La centrul de-alături, unde se umplu sifoane,
roata mare, albastră și cele două pistoane
umflau sifoane cât niște zepeline:
călare pe ele, copiii ieșeau plutind direct prin vitrine.
La baraca unde se-nregistrează muzică pe casete
difuzorul de la intrare emitea doar sonete
și pe casetele AGFA aliniate
erau înregistrate
râsete, râsete de femei.
La fierărie, în truse, șurubelniți și chei
se corodau în vântul roșu al toamnei
[...] Citește tot
poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Clara
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul regretului fără sfârșit
Împăratul Chinei râvnea la o frumusețe care să-i încununeze imperiul,
Dar, deși era de mulți ani pe tron, nu i se împlinise această dorință.
Între timp, o fetișcană din familia Yang ajunsese la pubertate.
Crescută fiind într-o curte interioară, nimeni nu-i văzuse frumusețea.
Grația ei îngerească nu mai putea rămâne ascunsă.
Într-o zi a fost aleasă să țină companie Împăratului.
Când și-a întors capul și a zâmbit, farmecul creat a fost zguduitor,
Eclipsându-le pe toate concubinele celor șase palate.
Era o primăvară timpurie. A fost îmbăiată în Piscina Florilor Pure
Cu apă caldă de izvor, care i-a catifelat și limpezit cristalul pielii,
Și, datorită somnolenței resimțite, o fată a ajutat-o să iasă din piscină.
Revăzând-o, Împăratul a a hotărât să-i fie mireasă. Și-așa a început saga.
Părul ei plutind ca norii era prins c-un ac de aur, fața-i era ca cea a florilor.
Au petrecut noaptea sub acoperișul cald al hibiscușilor.
S-au trezit cu soarele sus pe cer, regretâd că noaptea a fost prea scurtă.
Începând din acea zi, Împăratul a lipsit la toate audierile curții.
O răsfăța tot timpul cu banchete și petreceri fel de fel,
Era stăpâna zilelor de primăvară și despotul nopților lui.
[...] Citește tot
poezie de Bai Juyi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alfabetul... dinozaurilor!
A
Ankylosaurus blindat
E-un tanc viu, neînfricat,
O măciucă-n coadă are,
Ce-i osoasă, foarte tare.
Archaeopterix are
Pene multe, dinți și gheare,
E o pasăre ciudată
Și reptilă-nnaripată.
Cel mai mare dinozaur
E un Argentinosaur;
Un sauropod-namilă
Chiar și-n stadiul de fosilă!
Iară Allosaurus
Și Albertosaurus
Sunt teribili prădători,
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Cornelia Georgescu din Tăcere...
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre China și apă, adresa este: