Citate despre China și apă
citate despre China și apă (inclusiv în versuri).
Dintre toate elementele universului nostru, Apa are cea mai mare putere: stinge Focul, roade Pământul, primenește Aerul, putrezește Lemnul (Mu al cincilea element fundamental potrivit mitologiei chineze)...
aforism de Ion Pachia-Tatomirescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Cântec de adormit Mitzura
Doamne, fă-i bordei în soare,
Într-un colț de țară veche,
Nu mai nalt decât o floare
Și îngust cât o ureche.
Și-n pridvor, un ochi de apă
Cu o luntre cât chibritul,
Ca-n crâmpeiul lui săncapă
Cerul tău și nesfârșitul.
Dă-i un fluture blajin
Și o broască de zmarald.
Și-n pădurea de pelin
Fă să-i stea bordeiul cald.
Și mai dă-i, Doamne, vopsele
Și hârtie chinezească,
Pentru ca, mânjind cu ele,
Slava ta s-o zmângălească.
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la China și apă, dar cu o relevanță mică.
* * *
Ce e de făcut dacă nu mă recunosc?
Nu sunt nici creștin, nici evreu, nici musulman;
Nu sunt nici din est, nici din vest, nu sunt nici țărmul, nici marea;
Nu sunt nicio comoară a Naturii, nici stelele din cer;
Nu sunt nici pământul, nici apa, focul sau aerul;
Nu sunt nici cerul, nici noroiul;
Nu sunt din India, China, Irak sau Kharasa;
Nu sunt al acestei lumi, dar nici al celeilalte;
Nu sunt al Paradisului și nici al Iadului;
Nu sunt nici Adam, nici Eva, Eden sau Rizvan.
Locul meu este unde nu este niciun loc,
Urma mea este fără urmă;
Nu sunt nici corpul, nici sufletul, pentru că eu aparțin Preaiubitului meu.
Am renunțat la dualitate și am văzut amândouă lumile ca fiind doar una,
Doar pe Tine Te caut, pe Tine Te știu, pe Tine Te văd, pe Tine Te chem.
Tu ești cel dintâi, ultimul, cel din exterior și cel din interior,
Nu cunosc pe nimeni decât pe Tine, Cel Care Ești
Cupa iubirii mi-a umplut sufletul, iar cele două lumi mi-au scăpat din mână.
poezie celebră de Rumi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pastel chinez
Pe-un canal îngust ce curge ca un șerpe cristalin
Se înșiră chioșcuri albe, cu lac luciu smălțuite.
Tot ce-i nobil, avut, mare și puternic la Pekin
În răcoarea lor plăcută duce zile fericite.
Pe sub nalte coperișuri care-n margini s-albiesc,
Galerii cu mari lanterne și cu sprintene coloane
Au comori de plânte rare ce la umbră înfloresc
Și-n ghirlande parfumate se revarsă pe balcoane.
Papagali verzi, roși și galbini, iubitori de dismierdări,
Prin zăbrele aurite zbor chemați de glasuri dalbe,
Și pe buze rumeoare, cuib voios de sărutări,
Ei culeg zâmbiri divine, ei culeg migdale albe.
Apoi veseli, cu-a lor pradă, se pun hoții zburători
Când pe mândre paravane de matasă diafană,
Când pe crengi, când pe basinuri de albastră porcelană,
Unde viu se joacă-n față pești cu solzii lucitori.
[...] Citește tot
poezie celebră de Vasile Alecsandri
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Conversație pură c-o literă chinezească
I
Încerc să caligrafiez o stare de uimire,
O dulce dilatare și legănare a spiritului,
Care nu încap decât în forma ta,
Căci, se știe,
Tradusă în literele noastre
O frază chineză poate deveni înșiruirea
Aceleiași conjuncții.
De exemplu: "Și și. Și și și. Și și și și"
Este transcrierea fidelă a frumoasei poezii
Despre
"Legănarea văii fluviului Yangzi, o dată cu
Fluviul Yangzi".
II
Vai, câte minuni, câte chinezării mi-au scăpat
De-a lungul timpului,
Prea chircit în inima Europei,
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balcic
aici e o mare și este un calm.
plouă numai torențial.
soarele abia dacă iese. din când în când și doar
în șlapi aburinzi chinezești -
iubita mea, asta ești: o
mare de tristețe la mare, la
mare depărtare! voi veni:
în curând
se fac o mie de ani de
când apele se despart iar popoarele
aleg să rămână unite, iubito
în fața destinului nostru
(hai nu mai fă ochii mici, tonitza nu ar putea
picta o astfel de creatură...)
care este uitarea -
când peste poate, când
vorbind în scris cu rămarul armand
numaidecât
peste (n)umăr. de
mici crochiuri cu tătăroaice
[...] Citește tot
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Legenda spune că un chinez pe nume Lao Tse și-a zis într-o zi "Ajunge!" (într-o traducere liberă din chineză), a încălecat pe un bivol de apă (posibil cu un colorit ruginiu) și a pornit spre vest, către Tibet. Pe drum, cineva l-a oprit pe Lao Tse și l-a întrebat dacă ar vrea să-și scrie doctrina înainte de a pleca din oraș. Fiind un om leneș, Lao Tse și-a adăpostit bivolul sub un șopron îndeajuns de mult cât să scrie cele 81 de versuri din Tao Te Ching. Când a terminat, și-a pus bivolul în mișcare, aruncând clopoțelul lui omului și a dispărut într-un orizont cețos de legendă și mit. Indiferent dacă legenda este legendă, sau dacă Lao Tse a existat cu adevărat, nu chinezul ar trebui să ne intereseze. Interesant este că Tao Te Ching este expresia perfectă a modului de viață taoist, sau în limbajul lui Huston Smith, o viață cu o liniște creativă în care "mintea conștientă trebuie să se relaxeze, să nu mai stea în propria sa lumină, să renunțe la ea astfel încât să poată pluti cu Tao prin univers."
citat din Dwayne Eutsey
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pescari pe chei
zece oameni pescuind
pe cheiul din auckland
toți au vergi din fibră de sticlă
toate au aceeași lungime
(made in china)
toți urmăresc pe luciul argintiu
mișcarea plutelor celorlalți
niciunul nu privește
propria plută
unuia i se întinde firul
mulineta zvâcnește
se învârte
acum nouă oameni privesc intens
un pește de 20 de centimetri zbătându-se
prea mic îl aruncă-înapoi în apă.
o orcă cu luciri metalice
alunecând încet
sub douăzeci de picioare bălăngănindu-se
[...] Citește tot
poezie de Marshall Gass, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șase peisaje semnificative
I
În China
Un bătrân stă
La umbra unui pin.
El vede florile de pintenul cocoșului,
Albastre și albe,
Clătinându-se în vânt
La marginea penumbrei.
Barba lui se mișcă în vânt.
Pinul se mișcă în vânt.
Astfel curge apa
Prin buruieni.
II
Noaptea are aceeași culoare
Ca brațul unei femei:
Noaptea, femela,
Obscură,
[...] Citește tot
poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dușul cu apă rece, înfometarea, tehnicile respiratorii, gimnastica chinezească duc la scăderea eu-lui și a agresiunii subconștiente. Dar dacă nu se schimbă și concepția, atunci omul, vindecându-se fizic, are parte de necazuri pe linia destinului. Cu alte cuvinte, problema se transferă din corp în alt aspect. Trebuie să vă reparcurgeți viața și să-L vedeți pe Dumnezeu în spatele oricărei situații, oricât ar fi ea de ilogică, absurdă și inechitabilă. Atunci nemulțumirea internă față de lumea înconjurătoare va dispărea și ca urmare, linia destinului se va îndrepta.
Serghei Nikolaevici Lazarev în Diagnosticarea Karmei - Iubirea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să considerăm un principiu unanim acceptat: "Suprafața apei are tendința de a deveni mereu orizontală". Este o lege universală, aplicabilă apei oriunde s-ar afla. Să luăm un alt principiu: "Materia încălzită se dilată". Este valabil oriunde, în orice moment sau împrejurare. Dacă încălziți o bucată de oțel, ea se dilată, indiferent dacă vă aflați în China, Anglia sau India. Acesta este un adevăr universal. Este, de asemenea, un adevăr universal, că tot ceea ce imprimați în subconștient se va exprima pe ecranul vieții sub forma unei condiționări, a unei experiențe sau a unui eveniment anume.
Joseph Murphy în Puterea Extraordinară a subconștientului tău
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu ochii
i s-au făcut foarte mici
între pleoape apropiate pupilei
cât vârful de ac, nu
atunci când oamenii cu salopetele gri, de
colorate, mâncând gân
daci odată cu pământul călcat în iureș de șobo
lani în pivotare spre continentul
făgăduinței, au
venit cu blândă și acvarelică stăpânire
cu zambile de șpan în privire: nu
doar inima a intrat
la spălat în apele colorate-n sangvină (?!) - ca într-o rană
sau o pictură de tzâ-
bai-shi: bătrânul ne
bun care la peste 80 de ani, cu zemuri negre de china
în unghii și degete încă
învăța să contemple exact
ca în vremea mogulilor exaltați
europa prin că
tușele sale,-n expirare de geană
[...] Citește tot
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe foc
ciorba de pui chinezească
să tai ghimbirul felioare
și trei căței de usturoi,
cum ai putea descrie oare,
parfumul dragostei în doi,
prin aburii de pui grăsan,
picuri uleiul de susan
și morcovii căliți cu ceapa
ardeiul, țelina și prazul
îi umpli imediat cu apa
sărată dacă este cazul,
ciorbița astfel ticluită
arată bine, aurită,
cum n-ai uitat să pui o urmă
din praful galben de curcumă
și puiul lăfăind în zeamă
îl vei acri de bună seamă
nu cu oțet, ci cu lămâie,
zemoasă, verde sau gălbuie
[...] Citește tot
poezie de Elena Malec
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Intru în concediu
cu picioarele în șlapii
de gumă chinezești
încercând să uit de stresul
muncii de zi și de noapte
întins într-un fotoliu intru
în meditație studiind
ofertele de vacanță și cuvinte
încrucișate pe veci în careuri
enigmatice criptograme
îmi sprijin ochii pe teancurile
de cărți pregătite pentru zilele
de repaos și recreere
sper să mă mișc într-o locație
nici prea scumpă nici
ieftină nu trebuie să fie
să nu afle prietenii că-mi bate vântul
în buzunarele largi
dar la modă și anul ăsta
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Replică la poezia "Reproș banal" de Violetta Petre
Azi te-ai trezit cu fața către pernă,
Nervoasă și pornită pe scandal,
Am arborat drapelul alb în bernă
Având o față lungă, ca de cal.
Te-ntreb sfios de mi-ai călcat cămașa
Și dac-avem ceva, ca mic dejun,
Dar ai lovit în masă cu cravașa,
De mâța a zbughit-o ca din tun!
Se sparge vaza, zăngăne vitrina,
Vecinii dau cu mătura-n tavan,
Era un unicat adus din China,
Ce mama mi l-a dat acum un an,
Pe masă și-n chiuvetă-i plin de vase,
Cafeaua nu mai am unde s-o pun,
E buda înfundată și miroase,
Și-am lunecat în baie pe-un săpun...
[...] Citește tot
poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem gothic
îmbrăcată toată în negru ea
m-a vizitat la spital
și rujul și lacul de unghii îi
erau negre deh culoarea vârstei rebele mi-am spus și
zâmbind i-am făcut semn să se așeze pe pat
a preferat să plutească ușoară ca un lampion chinezesc
lumina ei făcea să pâlpâie neonul din salonul nr 3 a
urmat un moment plin de evlavie și
mâna ei ce scânteia ca moaștele de la patriarhie
mi-a pus pe frunte mângâierile tuturor femeilor
stam plin de remușcări sub un soare negru
pe faleza unei ape negre de pe celălalt mal
cuvintele îmi făceau semne și eu înotam spre ele
cu toate întrebările lumii în spate dacă dădeai zoom-ul
la maximum mai puteai vedeai un înger îngerul meu
cu tricoul pe care scria luci ferego teamo împreună
am admirat transparența spațiului dintre mine și tăcerile ei
un lung tunel lustruit cu genunchii de zei
prin el treceam spre o lumină ce parcă își luase
căldura dinlăuntrul meu
poezie de Constantin Rupa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ai noștri visători
"N-am bani și-i rost de-a face treabă,
Că atâtea știu..., plin de idei!
Nici timp n-am; muncă ar fi degrabă...
D-altul s-o facă... să-mi dea lei!"
Așa-i de când tot știu, e-o vorbă
La noi... tot să ne-asociem;
Noi cu vorbit, țuică și ciorbă...
Investitorii-i agreem!?
Să vină, să ne umple punga,
Că-s plini de bani și vrem și noi;
Europeni, cu străzi... noi dunga
De var!? Care, pline cu... boi!
Mândrețe de frumoși și harnici;
Buni spărgători de... coduri! Cozi
Le facem la pușcării... Amarnici
Să fie și ei... proști nerozi!?
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeie
Cât de trist este să fii femeie!
Nimic pe lumea asta nu-i mai ieftin.
Băieții, asemeni unor Zei căzuți din Paradis,
Stau sprijiniți de ușă.
Inimile lor înfruntă cele Patru Oceane,
Vântul și praful a o sută de mile.
Nimeni nu-i bucuros când i se naște-o fată:
Prin ea familia nu obține mai multe provizii.
Când crește mare, stă ascunsă-n camera ei,
Temătoare să privească-n ochii unui bărbat.
Când părăsește casa părintească nimeni nu plânge
În grabă, ca norii după ce a stat ploaia.
Își înclină capul și-și ascunde fața,
Dinții apasă pe buzele ei roșii:
Se înclină și îngenunchează de nenumărate ori.
Trebuie să fie smerită până și-n prezența slujnicilor.
Dragostea lui e la fel de îndepărtată ca stelele de pe cer,
[...] Citește tot
poezie de Fu Hsüan, 217278, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prima temă
De unde să știu în cât timp îngheață toată marea?
Se dau următoarele premise:
^Știu că marea e într-o continuă mișcare, se învolbură și se înspumează.
Cum schimbi filtru la un acvariu și observi că, după o noapte,
Bulele mici, care tăceau la marginea sticlei,
Se întind pe toată gura acvariului și devin mari, se înghit una pe alta,
Doar ca să explodeze. Și se pierd, dar se pierd curat
Culoarea apei nu se schimbă, doar se intenifică.
Peștii se rotesc, se izbesc de laturi.
Și cel mai frumos se vede cu lumina stinsă.
Îți dai seama cum e marea, dacă-i faci așa ceva?
Dar cine ar avea timp să construiască un filtru atât de mare?
De la Zidul chinezesc până în Taj Mahal
Din vârf de munte, până-n câmpie.
Știu că marea albește toate scoicile, săruturi de sare
Așa încât, dacă nimeresc pe mal, aduse de valuri
Și le ridică vreun copil în palma lui
Să nu le poată privi fără gust, fără gustul sărat.
Sarea mării spune totul. Doar să ai timp duci scoica la ureche și să închizi ochii.
^Mai știu că marea are flux și reflux, te duce și te-ntoarce...
[...] Citește tot
poezie de Claudia Ciobanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Badante
Cu cearcăne la ochi, mereu perdante,
Cu vise mari în sufletul stingher,
Învăluite-n umbre și mister,
Târându-și crucea, trec zâmbind, badante.
Cu amintiri ce înfloresc sub pleoape,
Cu rugi, pentru cei dragi, ce stau la rând,
Cu sufletul de dragoste flămând,
Corăbii pe învolburate ape.
Din nopți pierdute-ar construi imperii,
Din pumni primiți, ar face-al Chinei zid...
Pitagora, Descartes ori Euclid
N-ar fi în stare, multele mizerii
Care le-au îndurat să le adune...
Mereu privite ca și un obiect,
La glume și batjocură subiect,
Având aceeași tristă misiune,
[...] Citește tot
poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre China și apă, adresa este: