Textele de mai jos conțin referiri la infinit, dar cu o relevanță mică.
Încă mai aștept o briză
Înc-aștept o briză să-mi aducă,
Cu răcori de dor... sărutul care,
Va desface-o bluză zăbăucă
Și-mi va pune trupul la-ncercare.
Peste glezne valuri bat nebune
Cu puzderii de fiori și pești,
Încercând destinului a spune
Că în seara asta... mă iubești.
Pe nisipul umed și-nspumat,
Vor lua foc atingeri tăinuite
Și din ochii verzi ca un stigmat,
Pasiuni mă-ncolăcesc grăbite.
Nu-i ușor, dar e plăcere mare,
Infinitul curge peste noi,
Făr-a pune-o minimă-ntrebare
Și-aruncând în tine fluturi, roi.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Minte-mă
Minte-mă că mă iubești,
Că sunt totul pentru tine
Și nu poți să mai traiești,
Nici o clipă... fără mine.
Minte-mă că ți-am lipsit,
Că îți sunt cuibar de vise
Și că-n mine te-ai topit,
Când ferestrele-s deschise.
Minte-mă că ții la mine,
Că-ți sunt înger și ispită
Și că-n nopțile senine,
Numai eu... îți sunt iubită.
Minte-mă că-s răsăritul,
Că sunt raza ta de soare,
Liniștea și infinitul,
Minte-mă că îți sunt floare.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Minte-mă
Minte-mă că mă iubești,
Că sunt totul pentru tine
Și nu poți să mai trăiești
Nici o clipă... fără mine.
Minte-mă că ți-am lipsit,
Că îți sunt cuibar de vise
Și că-n mine te-ai topit,
Când ferestrele-s deschise.
Minte-mă că ții la mine,
Că-ți sunt înger și ispită
Și că-n nopțile senine,
Numai eu... îți sunt iubită.
Minte-mă că-s răsăritul,
Că sunt raza ta de soare,
Liniștea și infinitul,
Minte-mă că îți sunt floare.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fapt autentic și banal
Suntem in stare... de război,
Pe pielea proștilor... firește,
Ce sunt tratați ca un gunoi,
Ajută-i Doamne și păzește!
Se fură crunt... se fac averi,
Dezmățul este la comandă,
Se-nchid orașele-n tăceri...
Și medicii-s prima ofrandă.
Se moare, dar voi fi cinstit,
Nu doar statisticile-s... rele,
Suntem... la minus... infinit,
Puși în cătușe, și-n zăbrele.
Ne vom trezi, într-un târziu,
Străini în țară... și goi pușcă,
Fără de drepturi și-n pustiu,
Golind umili, ultima dușcă.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Constantin Triță despre infinit, adresa este: