Chipul tău
Chipul tău, vișin în floare,
Curcubeu de-alint și dor,
Patimă și provocare,
Nebunie sau amor.
Chipul tău, albă petală,
Orizont... abia sfințit
De o veșnicie goală
Și un cinic... infinit.
Chipul tău... exuberanță,
Îndrăzneală și plăcere,
Pasiune sau speranță,
Enigmatică... tăcere.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubește-mă, iubito
Iubește-mă, iubește-mă, iubito!
Așa cum numai tu poți să o faci
În clipa care tocmai a zbughit-o,
Spre o câmpie roșie... de maci.
Iubește-mă, iubito! mă iubește,
Cu îndrăzneli și unduiri... feline,
În patul care visele-mi sfințește,
În dimineți de rouă și rubine.
Iubește-mă, iubește-mă iubito!
De parcă asta-i clipa de final,
În care inocența.. ți-ai pierdut-o
Întâmplător, accidental... banal.
Iubește-mă, iubito! mă iubește,
Pasional, nebun și indecent,
Atinge-mă și mă înnebunește
Cu trupul ireal, incandescent.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce nebunii visam
Ce nebunii visam când m-ai trezit,
Nici nu credeam că pot a exista
Și jur c-aș fi dormit la infinit,
De nu simțeam, acolo, mâna ta.
Când buzele ni se împerecheară
Și trupurile sau înlănțuit,
Nimic nu mai lăsarăm pe afară,
Taifunul dragostei ne-a copleșit.
Erai în rugăciune peste mine,
Alunecândă, dulce și fierbinte
Și-n clipele atâtea de puține,
Iubito, nu erai deloc, cuminte.
Ce nebunii visam în dimineață,
Cuvintele când se topeau în șoapte
Și când simțeam că soarta mă răsfață,
Eu mă rugam, să fie iarăși noapte.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la infinit, dar cu o relevanță mică.
Mărțișor
Curge dimineața spre izvoare,
Ghiocei și tămâioară... strâng,
Vântul cântă într-o legănare
Și în iarbă, tălpile îmi plâng.
Pe sub piele, primăvara-i dor,
Blând lumina s-a topit în palmă,
Prinsă pe un șnur de mărțișor
Și-ntr-o rază infinit de calmă.
Dragostea-i în boabele de rouă,
Fascinantă, tandră și fierbinte,
Cerul peste noi cu stele plouă,
Dezvelind... aducerile-aminte.
Dinspre munte... norii emigrează,
Soarele îmbrățișează clipa,
Când doar sărutările contează
Și parfum de floare mi-e aripa.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fată dragă
Fată dragă, fată dulce,
Vise vor să mi te culce
În parfum de fân cosit
Și de dragoste sfințit.
Poți a învăța să numeri
Cu picioarele pe umeri
Și săltând înspre ispite
Sfârcurile... întărite.
Apoi, sărutări vor ninge
Și fiori... te vor învinge
Unduind trup de felină
Pe o rază de lumină.
Fată dulce, fată dragă,
Nu lua nopțile în șagă,
Palmele ce te frământă
Buzele ce nu cuvântă.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Verile de ploaie
Verile de ploaie și de soare
Caută nuanțe de prea plin
Și dimensiuni protocolare
Patimei paharului cu vin.
Insetat, nisipul le conduce,
Imitând prezentul dezgolit,
Care poate... visele seduce,
La un pas de minus infinit.
Se pictează spații răcoroase,
Nudității incinse, conjugări,
Ce se vor a fi simandicoase,
Taxă pe prostie... și țigări.
Încă am... cuvintele la mine,
Pot zâmbi ispitelor... tacit,
Verile de ploaie sunt puține,
Soarele-i mereu îndrăgostit.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am încercat scrisorilor parfumul
Am încercat scrisorilor parfumul,
Inamovibilul... judecător
Ce s-a vândut iubirilor, nebunul,
Cu indecența unui infractor.
Nu pot vorbi trecutului... de tine,
Nici verile, a le uita, nu pot,
Citesc un infinit... ce-mi aparține
Și zboară păpădia peste tot.
Fărâme mici, de verbe nerostite
Dansează emotivilor în gând,
Cu fluturi albi și pulberi încălzite
De pasiunea, ultimului rând.
Am descifrat scrisorilor, mesajul,
Nedeclarat și totuși existent,
Al unui om ce și-a făcut bagajul
Îndrăgostit de viață permanent.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce nebunii visam
Ce nebunii visam când m-ai trezit,
Nici nu credeam că pot a exista
Și jur c-aș fi dormit la infinit,
De nu simțeam, acolo, mâna ta.
Când buzele ni se împerecheară
Și trupurile sau înlănțuit,
Nimic nu mai lăsarăm pe afară,
Taifunul dragostei ne-a copleșit.
Erai în rugăciune peste mine,
Alunecândă, dulce și fierbinte
Și-n clipele atâtea de puține,
Iubito! nu erai deloc, cuminte.
Ce nebunii visam în dimineață,
Cuvintele când se topeau în șoapte
Și când simțeam că soarta mă răsfață,
Ispita avea gust de mere coapte.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacii
Soarele nebun, a copt aracii,
Viile fierb mustul în apus,
Dănțuiesc inegalabil, dacii,
Veșnicia parcă i-a sedus.
Își ascut săgețile pe piatră,
Moartea o înfruntă... ireal,
Coc făina timpului în vatră
Și aprind uitările pe deal.
Fulgeră nescrise centenare,
Steagul dacic e nepieritor,
Apele și munții sunt altare
Oglindite-n chipurile lor.
Buciumă la stână infinitul,
Brazii și izvoarele doinesc,
În ferestre curge răsăritul
Ca un ritual nepământesc.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așa sentință... execut
Instigi priviri și-atingeri blânde,
Zâmbești și plângi... vrăjitorie,
Când palmele cuprind plăpânde
Un infinit... de nostalgie.
Complicități... arunci în suflet
Și raze care ard... cumplit,
Enigma... veșnicului umblet,
Cuvântul încă... nerostit.
Compui apoi... nemărginirea,
Din ape... vise... și tăceri,
Punând în slove, strălucirea
Și-argintul ultimelor veri.
Te culci și te trezești... cu mine
Ca un sărut... pe sânul drept,
Ce vrea picanterii virgine,
Pe sfârcul viu... ca un accept.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hai
Hai să ne ascundem în iubire,
Hai să ne ascundem în amor
Și speranțe să-mpletim cu fire,
Dragostea s-o punem în ulcior.
Hai să inventăm o noapte lungă,
Hai să dezgolim... iubiri de foc,
Timpul... inocențele să strângă,
În paharul fără de noroc.
Hai în târg a căuta credință,
Hai să vindem sufletul pierdut,
Făr-a aștepta... recunoștință,
Vulturii destinului i-am vrut.
Hai să alergăm înspre lumină,
Hai să alergăm... spre infinit,
Trupul ți-e la fel ca o grădină
Și mereu prin el m-am rătăcit.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce sunt poeții
Poeții sunt ca florile-nflorite,
În fiecare lăcrimează dorul,
Petale și culori nemărginite
Ce caută destinului izvorul.
În ei găsiți... o lume neștiută,
Metafore vibrând... imperativ,
Seduse fin de o necunoscută,
Fără de sens și fără de motiv.
Poeții sunt cristale și rubine,
Zile și nopți de vise... netrăite,
Luceferii... și stelele carmine
Împinse pătimaș înspre ispite.
Cuvântul lor atinge universul,
Dă fluturilor zbor... fără contur,
Figura lor de stil înjugă versul
Și-acuză infinitul... de sperjur.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce sunt poeții
Poeții sunt ca florile-nflorite,
În fiecare lăcrimează dorul,
Petale și culori nemărginite
Ce caută destinului izvorul.
În ei găsiți... o lume neștiută,
Metafore vibrând... imperativ,
Seduse fin de o necunoscută,
Fără de sens și fără de motiv.
Poeții sunt cristale și rubine,
Zile și nopți de vise... netrăite,
Luceferii... și stelele carmine
Împinse pătimaș înspre ispite.
Cuvântul lor atinge universul,
Dă fluturilor zbor... fără contur,
Figura lor de stil înjugă versul
Și acuză infinitul... de sperjur.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce sunt poeții
Poeții sunt ca florile-nflorite,
În fiecare lăcrimează dorul,
Petale și culori nemărginite
Ce caută destinului izvorul.
În ei găsiți... o lume neștiută,
Metafore vibrând... imperativ,
Seduse fin de o necunoscută,
Fără de sens și fără de motiv.
Poeții sunt cristale și rubine,
Zile și nopți de vise... netrăite,
Luceferii... și stelele carmine
Împinse pătimaș înspre ispite.
Cuvântul lor atinge universul,
Dă fluturilor zbor... fără contur,
Figura lor de stil înjugă versul
Și -acuză infinitul... de sperjur.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-a pururea fecioară
De-a pururea fecioară, Tu Marie,
Desferecă în dimineți tumultul,
Sfințește cu privirile pământul
Și pune-mi veșnicii... la pălărie.
A rugă-ngenunchează și ne iartă
Cuvintele ascunse-ntre tăceri
De liberul arbitru, care ieri,
Vărsat-a ereziile... la poartă.
E ziua de prea plină adormire,
Hrisoavele-nzecit... adeveresc
Al literelor har, dumnezeiesc,
Când infinitul... uită... să se mire.
Înalță-te ca spicul... către soare,
Ne învelește-n vise și-mpliniri,
În farmecul... nebunelor iubiri
Și-n lacrima petalelor de floare.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am prescurtat o patimă
Din prea puținul vertical și tainic
Păstrat-am infinitul de tăceri,
Ascuns în nerăbdarea unui ceainic
Și-n aburii minciunilor de ieri.
Ating în treacăt, trup de orhideie
Cu veșnicii apuse peste rând,
Amestecând parfumul tău, femeie,
Cu ignoranța gândului plăpând.
Cuvintele-nfloresc... ca o ispită,
Redeșteptând chemări și nostalgii
În palma îndrăzneață și grăbită
A rezolva... speranțele târzii.
Apoi te dau... privirilor flămânde,
Păcatelor care te dezgolesc,
Sfințind tăria formelor rotunde
Cu pasiuni și har nepământesc.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Blestem sărutul
Blestem sărutul buzelor nebune
Și-mbrățișările fără de rost,
Cuvintele, ce nu mai pot a spune
Nimic din inocența... unui fost.
Aș fi gelos, însă nu am pe cine,
Iertările-s la margini de păcat
Și leagă neputința de suspine
Cu valurile... unui bal mascat.
Blestem destinul clipelor rebele
Și frumusețea sufletului, care
Va scutura, peste iubire stele,
Dar calcă infinitul... în picioare.
Dinspre tăceri, uitările mă cheamă
Spre ascunzișuri albe ca un dor,
Ce leagă așteptările-n năframă,
Minciuna... risipind-o pe covor.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbra tinereții
Se-ascunde după val și după șoapte,
Umbra fierbinte-a tineretii mele,
Păstrată în parfum de micșunele
Și în argintul stelelor de noapte
Firavă și gingașă... ca o floare,
Nu m-a pierdut vâltorilor, nici ceții,
O cântă în metafore... poeții,
Risipitori de vise... pe cărare
Pare un vis de primăvară tristă,
Cu iarba și cu mugurii... mijind,
Când dinspre veșnicie mă cuprind
Tăcerile ascunse... în batistă.
Și-a încercat norocul, oare unde?
În fluture, în dor, în asfințit
Un orizont... la minus infinit
Care în suflete, mereu, pătrunde.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Turnând în tine îngeri
Mi te deschizi amiezilor nebune,
În patul tău de vise și chemări,
Ce multe a văzut și poate spune
La ceas de împăcăre și iertări.
Mă întrupez în flăcări de iubire,
În lacrimile veșnicului dor
Și ascund abil ispita în psaltire,
Sfințind păcatul... ultimului zbor.
Te învelesc cu pasiuni divine,
Stârnind scânteia magicului foc
Înspre adâncul... clipelor puține,
Ce fierbe-n suflet patimi și noroc.
Mă risipesc încet, înspre rodire
Turnând în tine îngeri nenuntiți
Când ochii îi ridici... a spovedire
Dar nu ai vrea în veci să te măriți
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Desen de iubire
Pe chipul tău, ninge cu stele,
Cu flori de soare-n infinit,
Vrea marea sânul să ți-l spele
Cu-atingeri blânde de zenit
Curge-ntre valuri... răsăritul,
Care regretelor se-nchină
Tu fugi de mână cu iubitul
Ca o prințesă... spre lumină.
Pe buze... zâmbetu-nflorește
Și ochi-ți sunt ca o chemare
În care dragostea sclipește,
Iar pleoapele... își cer iertare.
Ți-e mâna dulce mângâiere
Pe-obrajii mei... ca un destin,
TU... cea străină... de durere,
Aștepți din noapte, să revin.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Constantin Triță despre infinit, adresa este: