Textele de mai jos conțin referiri la noroc, dar cu o relevanță mică.
Înspre amiezi nepământești
Te simt în trup... ispită dulce,
Născută-n dimineți de-amor,
Când buzele vor să se culce
La tine-n sân... sau pe picior.
Pe gâtul alb... pun sărutarea.
Mi te-nfășor cu mâini de foc
Și alerg nebun cu răsuflarea
Pe trupul tău... plin de noroc.
Te strâng la piept năucitoare,
Te-ncolăcesc... și te pătrund
În tainicul boboc... de floare
Și-n vraja miezului... rotund.
Mă tot îndemni nerăbdătoare,
Cu ochii magici.... mă-nvelești
Și te deschizi... ca o-ntrebare
Înspre amiezi... nepământești.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Faceți loc
Voi topi, primăverilor, gândul,
Indemnat de nebune chemări,
Ce ascund felinarelor, rândul,
Într-un verde alergic... la mări.
Voi trasa pentru viață, repere,
Firul roșu întins, ca un semn,
Pentru negre și stranii himere,
Ce încalcă momentul solemn.
Voi striga ne-ncetat, adevărul,
Cu iubirea nu pot face, negoț,
Sinonim cu trădarea, e mărul,
Iar întâiul, Adam, n-a fost hoț.
Voi pătrunde abisul, se poate,
Am nevoie de timp, de noroc,
Știu a da oltenește... din coate,
Am venit, sunt aici, faceți loc.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Risipești nebun eterici fluturi
De la cer și până la pământ,
Ochii tăi străfulgeră norocul,
Cu blestemul unui legământ
Ce abia acum... începe jocul.
Mă încolăcești... năucitoare,
Ascunzând păcate și iertări
În adâncul pur ca o-ntrebare
Și în șoapta magicei chemări.
Risipești nebun, eterici fluturi,
Redeschizi abisul... și-l inchizi,
Înălțând spre mine... azimuturi
Și apoi... plăcerilor... mă vinzi.
De la cer... spre visele rotunde,
Înflorești în nopțile de-argint,
Când iubirea-n suflete pătrunde
Și îmbrățișările-s ca un alint.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubita mea
Iubita mea! azi fulgeră și plouă,
Cerul e prins în falduri sidefii
Și-n dimineața clipelor de rouă,
Penița-mi împletește... poezii.
Pot scrie ne-mplinirile-n poeme,
O nouă carte-i gata... de tipar,
Eliberând păcatele din scheme
Cu pasiune, dragoste și har.
Prin întuneric, dezgolesc lumina
Cuvintelor... nespuse de tăceri
Și-o dăruiesc privirilor... pe INA,
Necunoscuta marilor plăceri.
Iubita mea! seducător de dulce,
Închin sonete buzelor de foc,
Ce vor a ispiti... și a seduce
Trupul ferit de patimi și noroc.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În poala nopții
În poala nopții dorurile cântă,
Ard stelele de parc-ar fi făclii,
Iar luna... depărtările înfruntă
Trezind la viață mii de erezii.
Adeseori, pe-o stradă rătăcită
Și-n adâncimea orelor de foc,
Doar eu și tu, nostalgică ispită,
Iertările împingem spre noroc.
Reinvestim în patimi și păcate,
Riscând speranțele fără regret,
În noaptea albă visele-s uitate
Și ceru-i... ca o frunte... de poet.
Rătăcitor, prin umbre neștiute,
Lipit de sânii ca un jurâmânt,
Sărut dulceața buzelor tăcute
Cu îndrăzneala ultimului sfânt.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Enigmatică mișcare
Poți a fi doar lângă mine
Nebunie... și ispită,
Clipa care veșnic vine,
Slova... încă... necitită.
Poți a fi... când te atinge
Palma tremurând a dor,
Cerul care stă... a ninge,
Visul... înspre care... zbor.
Poți a fi... strălucitoare,
Cu priviri dumnezeiești,
Enigmatică mișcare,
Trupul... de mi-l întâlnești.
Poți a fi... chemarea blândă
Și sărutul plin de foc,
Luna care stă la pândă,
Rătăcire... sau noroc.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ning oglinzile minciuni
Dragostea-i risipitoare,
Răsărind dinspre noroc,
Ploile sunt trecătoare,
Cai se vând la iarmaroc.
În fântâni, apusul cântă,
Ning oglinzile minciuni,
Macu-i mire fără nuntă...
Săptămâna-ncepe luni.
Banii nu mai au valoare,
Palmele-s făr-de contur,
Dacă mâine va fi soare,
Dintre raze-am să te fur.
Nefirescul... parcă-i lege,
Clipele-au rămas tot reci,
Cine-a seamănat, culege,
Nu-s motive să mai pleci.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă regăsesc în ochii tăi
Mă regăsesc în ochii tăi ca marea,
În diamantul lacrimilor reci,
Când scapă din tipare depărtarea
Și ninge ca o vrajă pe poteci.
Mă regăsesc în ochii tăi de rouă,
În nerăbdarea buzelor de foc,
Când peste clipe orizontul plouă
Și fulgeră cu fluturi și noroc.
Mă regăsesc în ochii tăi, fierbinte,
În cutezanța magicei dorinți,
Când te ridici lasciv dintre cuvinte
Și așteptările le scoți din minți.
Mă regăsesc în ochii tăi, femeie,
În șoaptele ca un eteric dor
Când se deschide cerul în nedeie
Și infinitu-ți urcă pe picior.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Păstrez și presimt
Firesc... și verile se duc,
La tâmple toamnele-mi usuc
Și iernilor... tot căutând culoare,
Le cânt cu primăveri ispititoare.
Păstrez aroma toamnelor din vie,
Pentru-a plăti, iar, iernilor simbrie
Trei primăveri nebune și ploioase,
Cu tine... înc-o vară să mă lase.
Presimt asprimea iernii, viforoasă
Și-o primăvară super de frumoasă
Ce-i face semne unei veri șucare,
Când toamna pune vinul în pahare.
Rămân cu primăvara peste rând,
Deși pot fi... cu verile... dansând,
Reacordând al toamnelor noroc
Cu albul iernilor ca un cojoc.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-ai fermecat
M-ai fermecat cu o privire
Și c-un surâs năucitor,
Legându-mă cu mii de fire
De dorul veșnic călător.
Nu cred în farmece, firește,
Dar totuși, focul e aprins
În trupul viu, ce indrăznește
A se visa, mereu, atins.
M-ai fermecat, ca o ispită
Vândută magilor asceți,
Pentru o noapte mult dorită
Pusă în versuri de poeți.
Nu cred în farmece, se știe,
Norocul poate fi indus
De pleoapa zorilor... zurlie,
Dar niciodată recompus.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un an se naște
Încă un an din viață-i dus,
Lăsând în urma lui regrete
Și pasiuni... ce au sedus
Tăcerile... din menuete.
Nici nu ai timp, a socoti,
Erori, iluzii sau speranțe.
Ce pot și-acum a învesti
În nebunii și aroganțe.
E noaptea albă, e festin,
Deși ne ramolim, firește,
Abia simțit, câte puțin,
Dar chefuim împărătește.
Încă un an la ușă... bate,
Ce artificii!!!!... ce miraj!
Și mii de vise... aprobate,
Celor prezenți în anturaj.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privește-mă
Privește-mă și-atinge-mă în noapte,
Alintă-mă cu palmele-ți de foc,
Venii pribeag, cu dor de buze coapte
S-arunc în tine patimi și noroc.
Lasă-ți destinu-ncet să mă cuprindă
Și mă răstoarnă-n patul ca un vis,
Când plopii vor s-alunece în tindă,
Nimic din tine... nu mi-e interzis.
Ascunși sub gene, ochii tăi, mă cheamă,
Să m-adâncesc în trupu-ti îngeresc,
La vremea când culcată-i orice teamă
Și când doar stelele... ne mai pândesc.
Privește-mă și strânge-mă-n tăcere,
Din mine fă izvorul tău vrăjit,
Fiorul ce te scaldă în placere,
Răscolitor prin trupul tău sfințit.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Grăbindu-mă
Grăbindu-mă adânc
Să te patrund,
Pe iarba crudă
Ca o sărbătoare,
Iubito, am pierdut
Și nu confund,
Ceva alunecos și dur,
Ca o-ntâmplare.
L-am căutat
Acoperit cu tine,
Cu mâinile-n contur
Pe trup de foc.
Pe tălpile de rouă
Încă pline,
Pe sânii tari
De patimi și noroc.
Speram pe buze
Să-l găsesc în noapte
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și merg iar la femei
Nu mai caut, nimicuri,
Nici intrări fără chei,
N-am frisoane sau ticuri
Cînd mă duc la femei.
Nu mai caut, oferte,
Nici cai verzi pe pereți
Și îi rog... să mă ierte!
Pe distinșii asceți.
Nu mai caut, cuvinte,
Doar metafore noi,
Știu exact cine minte
Când e vorba de ploi.
Nu mai caut, norocul,
Nici virtuți... fără rost,
Însă pot s- aprind focul,
La ieșirea din post.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Grăbindu-mă
Grăbindu-mă adânc
Să te pătrund,
Pe iarba crudă
Ca o sărbătoare,
Iubito, am pierdut
Și nu confund,
Ceva alunecos și dur,
Ca o-ntâmplare.
L-am căutat
Acoperit cu tine,
Cu mâinile-n contur,
Pe trup de foc.
Pe tălpile de rouă
Încă pline,
Pe sânii tari
De patimi și noroc.
Speram pe buze
Să-l găsesc în noapte
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Peste suflet ninge
Peste suflet ninge cu iubiri nebune,
Iarna se așează, locul definind,
Degete abile, lunecă pe strune
Și-n căușul palmei, fulgii îi cuprind.
Vântură zăpada... neștiute vise,
Pe la geamuri gheața pare-a se topi,
Ascultând bătaia... inimii încinse
Și-nvățând tăcerea, tandru, a iubi.
Peste zare ninge, dragoste curată,
Viscolind privirea peste trup de foc
Și în păr, e neaua, tainic asezată,
Tălmăcind destinul... fără de noroc.
Fulguie cu stele mii... peste cuvinte
Și vuiește timpul, la-nceput de drum,
Te aștept în casă cu un ceai fierbinte,
Peste suflet ninge, cu iubiri de fum.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soroc de-mplinire
Desene abstracte... și vise rebele,
Ispită târzie și-un dram de noroc,
O noapte albastră cu magice stele
Când luna-și aruncă păcatele-n foc.
Cuvinte nespuse... și șoapte arzând,
Cărări neumblate și-un dor îndrăzneț,
Speranța ascunsă în nu știu ce gând
Când sufletul pune pe dragoste preț.
Luceferi și umbre... cu greu deslușite,
Iluzii seduse... de fum... și minciuni
Proscrisele patimi, demult, plăinuite
Când picură cerul în trupuri... tăciuni.
Soroc de-mplinire... în glas de caval,
Prelungi așteptări și buze nebune,
Azi marea se-ntoarce tăcută la mal
Și toate iubirile-și spune.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt Mihai Vodă
Sunt Mihai Vodă-n Alba sfântă,
Semeț prin vremuri am rămas,
Mi-e țara-n suflet și cuvântă
Durerile... fără de glas.
Mi-e calul... gata de plecare
Și buzduganul mi-e de foc,
Sunt frații mei la disperare,
Uitați de vise și noroc.
E țara scoasă la vânzare,
Peceți domnești s-au risipit
Si-n astă lume-atât de mare
Românii mei... au sărăcit.
Au fost trădați la fel ca mine
De pripășiți... aduși de vânt,
Ce nu au mamă, nici rușine,
Nici rădăcini pe-acest pământ.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Steaua mea
Steaua mea ce visu-mi poartă,
A venit să-mi dea lumină
Lâng-o margine de soartă,
La izvorul din gradină.
Să îmi pun-argint în plete
Și-n ochi lacrime de dor,
Desenând pe un perete
Umbra tristului amor.
Steaua mea... ningând iubire
Peste patul meu de foc,
Toarnă-n candelă-mplinire,
Mirul sfânt... ulei... noroc.
Amintiri, păcate, taine,
Le aruncă-n vechiul scrin
Dezgolindu-ne de haine
Si spalându-ne cu vin.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hai
Hai să ne ascundem în iubire,
Hai să ne ascundem în amor
Și speranțe să-mpletim cu fire,
Dragostea s-o punem în ulcior.
Hai să inventăm o noapte lungă,
Hai să dezgolim... iubiri de foc,
Timpul... inocențele să strângă,
În paharul fără de noroc.
Hai în târg a căuta credință,
Hai să vindem sufletul pierdut,
Făr-a aștepta... recunoștință,
Vulturii destinului i-am vrut.
Hai să alergăm înspre lumină,
Hai să alergăm... spre infinit,
Trupul ți-e la fel ca o grădină
Și mereu prin el m-am rătăcit.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Constantin Triță despre noroc, adresa este: