Constantin Triţă despre trecut

Dup-un scaun

Dup-un scaun, aş ascunde
Trupu-ncins de catifea,
Nebuniile rotunde
Şi-abur magic de cafea.

Dup-un scaun, ca oricare,
Câte vise nu-nfloresc
Într-o coapsă roditoare
Şi un sân dumnezeiesc.

Dup-un scaun, dezgolită
De păcate şi trecut,
Tu, eterna mea ispită,
Mă îndemni spre aşternut.

Dup-un scaun, fără taine,
Cu privirea te-ncălzesc,
Dezrobită eşti de haine
Şi aştepţi... să te iubesc.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sute de minciuni

N-am căutat culori pentru iubire
Şi nici cu firea nu m-am rătăcit,
Te-am invocat pe tine, fericire,
La poarta unor vise... de zenit

Desigur, relevant a fost apusul
Şi-acele braţe lungi ca o ispită,
În care tremura tăcut... sedusul
Şi fraza împăcării... nerostită.

Vor arde-n seri, uitate felinare,
Flăcări de dor ascunse în tăciuni,
Dar când trecutul... poate fi uitare,
Unde vom pune, sute de minciuni?

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păcatul

Păcatul... în femeie este,
Fermecător ca o ispită
Care nu ştie o poveste,
Dar vrea, a fi, o erudită.

Păcatul este-o plăsmuire
A-nflăcăratelor... plăceri,
Amăgitoarea nemurire,
Ascunsă-n visele de ieri.

Păcatu-i roşu ca şi mărul
Dulce, zemos şi apetisant,
Provocator... ca şi decorul
Unui alcov încins, tentant.

Păcatul este... charismatic,
Insinuant, abil... complice,
Pervers, vioi şi enigmatic,
El de nimic... nu se dezice.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am pus

Am pus iubirile-ntr-o cană,
Amestecându-le cu vin
Şi-am să le beau cu o codană,
La umbra timpului puţin.

Am pus iubirile-ntr-o clipă,
Amestecate cu tăceri,
Când vise-aleargă spre risipă
Uitând de tot ce a fost ieri.

Am pus iubirile-ntr-o carte,
Printre cuvinte-alunecând,
Pentru-a putea citi in noapte
Tristeţea fiecărui gând.

Am pus iubirile-ntr-o floare,
Printre petale si nectar,
Când avem rouă la picioare
Şi amintirile... tresar.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi te duc şi mi te las

Şi mă frig şi mi te ard
Clipe gri uitate-n card,
Tatuând adânc pe trup
Amintiri, ce se tot rup.

Şi mă urc şi mi te sui
Unde dragostea o pui,
Pe o rază ce-a picat,
Inocentă-nspre păcat.

Şi mă cer şi mi te vor
Trei ispite... în pridvor,
Fară de resentimente,
Proaspete şi insistente.

Şi mă rog şi mi te am
Floare roşie la geam,
Vis nebun în aşternut,
Viitor, prezent, trecut.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă cu păcate şi tristeţe

Plouă cu blesteme şi prigoană,
Fulgeră şi tună dinspre munţi,
Sufletul... îmi este ca o rană
Ne-nţeleas-a paşilor mărunţi.

Clipa-i risipită... în dezastre,
Aripile-s frânte de destin,
Departările-s tot mai albastre
Şi norocu-atâta de puţin.

Este-o noapte-adâncă şi nebună,
Vântul bântuie printre năluci,
Mlădioasă... luna-i o stăpână
Care stie... unde-o să te duci.

Plouă cu păcate şi tristeţe,
Îmi tresar în inimă... dureri,
Timpul însă, vrea să mă inveţe,
A uita de tot ce a fost ieri.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul tremură pe scară

Nu-s nici eu, nu eşti nici tu
Fulgeră dinspre amiază,
Ploaia-mi pare un atu
Care incă delirează.

Nu eşti tu, nici eu nu sunt,
Sărutări tot mai puţine,
Am deja părul cărunt
Şi un junghi ce mă reţine.

Dac-am fi ce fost-am ieri?
Plini de rouă şi culoare,
Ghid al marilor tăceri,
Suflete încântătoare.

S-ar trezi la viaţă, focul,
Marea, muntele şi cerul,
Căutând tot iarmarocul,
Dragostea şi grănicerul

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am încercat scrisorilor parfumul

Am încercat scrisorilor parfumul,
Inamovibilul... judecător
Ce s-a vândut iubirilor, nebunul,
Cu indecenţa unui infractor.

Nu pot vorbi trecutului... de tine,
Nici verile, a le uita, nu pot,
Citesc un infinit... ce-mi aparţine
Şi zboară păpădia peste tot.

Fărâme mici, de verbe nerostite
Dansează emotivilor în gând,
Cu fluturi albi şi pulberi încălzite
De pasiunea, ultimului rând.

Am descifrat scrisorilor, mesajul,
Nedeclarat şi totuşi existent,
Al unui om ce şi-a făcut bagajul
Îndrăgostit de viaţă permanent.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Picanterii dansează

Risipele nesocotesc... puţinul,
Sintagmelor astenice şi triste,
Amestecând tăcerile cu vinul
Ninsorilor nebun de fanteziste.

Aduce vântul... înţelept... inele,
Taine scăpate seara de poveri,
Iar ploile de fluturi... infidele,
Vor încălzi minciunile de ieri.

Picanterii dansează în poeme
Înfierbântând... figurile de stil
Şi un ibric... avid... de teoreme
Ne fluieră... tardiv... şi inutil.

Cafeaua neagră-i gata pregătită
Cu-arome de nelinişte şi-amar,
Trabucul... şi-o iubită nenuntită
Însufleţi-vor... clipele... de har.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteptări încă mă plâng

Trece-o zi arzând în soare,
Tu găseşte-mă!... de poţi,
În vârtejuri de culoare
Şi fă totul, să mă scoţi.

Pe cărări topind lumina,
Adun umbrele-n condei
Şi scriu iarăşi pentru Ina
Versuri... pân-la ora trei.

Vreau a pune în cuvinte
Taina unui timp... trecut,
Patima cea mai fierbinte
Şi-urmele... din aşternut.

Răscolite-n miez de vară
Aşteptări... încă mă plâng,
Pentru-a nu ştiu câta oară
În tăcerea... unui crâng.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântă luna

Cântă luna-ntr-un sărut,
Noaptea-şi cumpără inele,
Doar trecutul... e pierdut
Printre atât-amar de stele.

Cântă luna-n braţe strânsă,
Printre vise şi-mpliniri,
De iubire fiind pătrunsă
Şi parfum de trandafiri.

Cântă luna la fereastră,
Curge cerul peste noi,
Ca un colţ de mare-albastră,
Peste sâni de piatră... goi.

Cântă luna şi ne ploua
Cu argint din aşteptări,
Plâng cascadele de rouă,
Făr-a pune... întrebări.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miroase-a dimineţi şi a iubire

Miroase-a dimineţi şi a cuvinte,
Mai ninge încă-n vise cu tăceri
Şi coborându-te din cele sfinte,
Amestec blând plăcerile de ieri.

Şi te întind la margini de răcoare,
Când plânge curcubeul în ninsori
Privirea înălţându-şi-o spre soare
Ca pe o rugă-n revărsat de zori.

Miroase-a dimineţi şi a iubire,
Mai viscoleşte uneori un gând,
Cu spaime, întrebări şi fericire,
Prin trupurile noastre renăscând.

Şi ne cuprind îmbrăţişări nebune,
Un zbor uitat de fluturii fierbinţi
Pe buzele ce ard ca un cărbune,
Atâtea şoapte, patimi şi dorinţi.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te voi iubi

Te voi iubi... în fiecare seară,
De cad zăpezi pe cetina de brad
Şi pasiuni de vor rămâne afară,
Iubirilor... tot căutând răsad.

Te voi iubi... în fiecare noapte,
În aşternutul verde de tăceri
Şi mângâindu-te numai cu şoapte,
Te-nvăţ să uiţi... durerile de ieri.

Te voi iubi... în blânda dimineaţă,
Când răsăritul... te va săruta
Şi când topi-voi, florile de gheaţă,
Alunecând... in trupul tău de stea.

Te voi iubi... în ziua asta mare,
Încolăcindu-te cu dragoste şi dor
Şi de la creştet... până la picioare,
Te va cuprinde-al dragostei... fior

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trupurile cântă

Fără de prihană, amărui de dulce,
Înfloreşti sărutul între ieri... şi azi,
Tainice-atingeri vor a te seduce
Rostuind ispite... dincolo de brazi.

Vor renaşte-n tine interzise clipe,
Gânduri dezgolite şi speranţe vii,
Din tăceri uitate împleteşti risipe
Şi topeşti în sânge... mii de erezii.

Suntem simbioza sferelor divine,
Magica formul-a sacrului păcat,
Libertatea pusă-n energii puţine
Rătăcite seara... într-un roşu pat.

Făr-asemănare... trupurile cântă,
Curba împlinirii şerpuieşte-n noi,
Palmele nebune, visele frământă
Şi-n adânc aruncă nesfârşite ploi.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cânta-voi diseară un trup de femeie

Cânta-voi diseară un trup de femeie
Ce picură-n suflet, sfinţite plăceri
Şi-aruncă-n abisuri a focului cheie
Păstrând visătoare, iubirea de ieri.

Din boabe de rouă voi face cărare,
Romantice clipe răstorn spre apus,
Speranţele-s toate turnate-n pahare
Şi-n braţele vieţii, pica-voi răpus.

Cânta-voi diseară un trup de nalucă,
A buzelor şoaptă ce arde-n cuvânt,
O inimă care de dor, se usucă,
Şi ochii ce cată, mereu, spre pământ.

Plutirea eternă... îmi fulgeră cerul,
De bat orologii la margini de-amurg,
Când vântură vântul nebun, efemerul,
In pagini nescrise, cu tine mă scurg.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cânta-voi diseară un trup de femeie

Cânta-voi diseară un trup de femeie,
Ce picură-n suflet... sfinţite plăceri
Şi-aruncă-n abisuri a focului cheie,
Păstrând visătoare, iubirea de ieri.

Din boabe de rouă voi face cărare,
Romantice clipe răstorn spre apus,
Speranţele-s toate turnate-n pahare
Şi-n braţele vieţii, pica-voi răpus.

Cânta-voi diseară un trup de nalucă,
A buzelor şoaptă ce arde-n cuvânt,
O inimă care, de dor se usucă
Şi ochii ce cată, mereu, spre pământ.

Plutirea eternă, îmi fulgeră cerul,
De bat orologii la margini de-amurg,
Când vântură vântul nebun, efemerul,
În pagini nescrise, cu tine mă scurg.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, iartă-ne

Numai pentru tine, Doamne!
Adunat-am în păr toamne,
Primăverile-n priviri
Şi o vară de iubiri.

Pentru Tine Doamne Sfinte!
Aştept iernile cuminte,
Talmăcind în slova ştearsă,
Taina sufletului, arsă,

Pentru Tine înalţ rugă!
Timpul să îmi mai ajungă,
A sorbi foc şi scântei,
Din sfinţitele femei.

Plec genunchii, pentru Tine!
Fiindcă împlineşti destine,
Dezgolite-n primăveri,
Prin secundele de ieri.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş minţi negând

Aş minţi negând ce am iubit,
Adevărul bântuie-n cuvinte
Şi speranţe s-au tot îmbulzit,
Vrăfulind, aducerile-aminte.

A mă vinde-n târg, e poezie,
Depărtarea cumpănind încet,
Nerăbdărilor plătind simbrie
Cu trecutul, blândului, ascet.

Spaimele pierdute pe cărare,
Devenit-au marfă de consum
Pentru clipa veşnic trecătoare,
Rătăcită-n dimineţi... de fum.

Să renunţ, ar fi o utopie,
Când tăceri aleargă pe mirişti
Şi-n această linişte, târzie,
Îndrăznesc a crede, că exişti.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Portret uitat

Năzuroasă... dar cuminte,
Când tăcută, când carnală,
Pudică şi-arzând fierbinte,
Când sfioasă, când fatală.

Şmecheră... dar inocetă,
Când soţie, când amantă,
Siropoasă... dar decentă,
Zâmbitoare şi-agasantă.

Veselă... dar şi-ncruntată,
Când visând, când realistă,
Păcătoasă... dar frapantă,
Diavoliţă pesimistă.

Iscusită... dar rebelă,
Când taifun, când pisicoasă,
Nebunatec de fidelă,
O icoană vaporoasă.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-a pururea fecioară

De-a pururea fecioară, Tu Marie,
Desferecă în dimineţi tumultul,
Sfinţeşte cu privirile pământul
Şi pune-mi veşnicii... la pălărie.

A rugă-ngenunchează şi ne iartă
Cuvintele ascunse-ntre tăceri
De liberul arbitru, care ieri,
Vărsat-a ereziile... la poartă.

E ziua de prea plină adormire,
Hrisoavele-nzecit... adeveresc
Al literelor har, dumnezeiesc,
Când infinitul... uită... să se mire.

Înalţă-te ca spicul... către soare,
Ne înveleşte-n vise şi-mpliniri,
În farmecul... nebunelor iubiri
Şi-n lacrima petalelor de floare.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!