Textele de mai jos conțin referiri la bogăție, dar cu o relevanță mică.
Dac-aș...
... dac-aș ști dinainte totul,
aș fi poate bogat, celebru,
dar n-aș mai fi tot eu, integru
și-n loc de vis, aș avea totul!?...
... dac-aș crede totul, orbit
de atâtea spuse, nevăzute,
cu crez, ar fi răspunsuri mute;
când m-aș trezi, aș fi scârbit!
... dac-aș iubi neîncetat,
aș fi doar un naiv; de dus
că răsăritu-i un apus
și deci trădarea-i de iertat?!
... dac-aș munci pe brânci o viață,
așa cum poate fac, voi face;
pe-alții-i îmbrac la patru ace...
manipulatul, eu, paiață!?
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simțul grotescului...?
Sunt extaziat,
pe zi ce trece,
că România-i unicat
... în topul celor zece?!?
... Și-i doar prin farmec
sau minune;
nu de popor harnic
și nici de-nțelepciune!?!...
Noi plini de idei
și cu-n scop precis;
de-a nu da ce iei
și a nega înscris,
-mult mai explicit-
după ce luăm bani,
declarăm falit;
ca bancheri-golani!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stat...ul quo
Șosele pline de câini morți,
Căruțe nesemnalizate
Pe drumuri vechi și sfârtecate...
Trăim... prin tragere la sorți?!
Ne furăm haine, bani, valori,
Poliția-i "neputincioasă"...
Ți-au spus s-ai "body guard" la casă...
Și crimă nu-i, dacă nu mori!?
Făptaș, tu trebuie să găsești
Și să-l predai spre judecată...
De n-ai relații... o magistrată
Pedeapsa, tu o ispășești!?
Toți, "autori necunoscuți"
Suntem pasibili de ultraj,
Nu mai avem drept la partaj...
Statul, primarii sunt avuți?!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La miez dintre ani...
Ce bucurie, am mai trecut un an, încă un an din viață
Și tot, va fi neîndoielnic ce n-a fost trecutul, tot mai bine,
Plin de noroc, tot mai bogat, mai sănătos, la nesfârșit verdeață,
Flori multe, multe flori și plin de fructe-o s-am mâinile pline.
M-am reîmpobobit c-un cerc, m-am desenat inel din miez,
M-am îngroșat de multe crengi sub coaja ce se sfarmă
Și seva ajunge tot mai greu podoaba, vârfu-mi un trapez
Pe care mă tot urc și-i mai subțire... odată se răstoarnă!?!
Câte artificii am ars și cât m-am răspândit, pierzându-mă-n scântei
Și câte bule mi s-au spart, lucind 'n aromele deșarte de șampanie
Ce-o gust ca pe-o licoare, arar, frugală, tot mă ispitind idei
Ce-alerg la nesfârșit, mă lupt, nu pot să mă dezbar, eternizând campanie.
Și-s tot mai plin, sunt jefuit de daruri, sunt tot o beteală,
Mă gust din toate, nou, parc-a venit sfârșit, la saturație,
Mă tot avânt în sus, dar tot mă-ngrop în rădăcini lângă petală
Ce alta-mi cade, o rup în da și nu, cu amoru-n meditație.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (31 decembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mozaic
A spart gura târgului umplând strada de plombe,
Împrăștiindu-și zebrele în căutarea leilor rari,
Lăsând trecutul alandala cu accidentări în catacombe
Cu tinerele ahtiate tot sărind prag după prag, dup-alți bogați florari.
Din cioburile risipite s-au pierdut culorile curcubeului
Ce nu mai răsare demult nici pe bolțile bisericilor
Mâzgălite de înjurăturile milițianului sau derbedeului
Teologizat în bătălia fratricidă a acumulării valorilor clericilor.
Pică ocazional câte un ochi de sticlă în gura uimită
Rămasă într-o căscătură plicticoasă din fade ecrane
Promulgând ineptice cumpărături întrerupte de-o peliculă lipită
Cu măscărici, mulți sforari guralivi, botoxice vădane.
Noroc cu scurgerile Wilkileaks, nestematele știri
Din inelele bine ținute încercuite-n băncile parcurilor
Unde se pun la cale îmbrățișările morților cu oștiri...
Și mai la modă parade de stabilire după merite a țarcurilor.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (25 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oglindiri... în cioburi
Mi-am scos din suflet la mezat
Cu gând să facă toți la fel
Și doar mă simt ostracizat
Mă pedepsind, fără vreun țel.
N-am ascunzișuri de substanță,
Trăiesc în limita rușinii,
Am crez de minimă importanță
La tot... Că-s parte omenirii.
Aștept cu sufletul la gură
-De când din naștere sunt parte-
S-avem aceeași aventură,
Că-n fond nimic nu ne desparte.
Dar nu-i răspunsul pe măsură,
E lumea toată mitomană...
Se practică ades "arsură"
Justificând-o "cleptomană"?...
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Perplex
Mă întreb degeaba, din reflex,
De ce omoru-i de doi bani;
Se pedepsind vreo șapte ani
În țara mea... pământ perplex?
Că-n timp ce hoții-s în conex
La vârf de neam; prin dregători
Se leagă la dosar cu sfori!!!...
Nu cu cătușe! Nu-i perplex?
De arăt cu degetul convex
Eu "hoț", scârbit de judecată;
Că ou, ce am pe-un an, nu-i vacă...
Și-a mea-i găina! Nu-i perplex?
Dar totu-i bine, în scris Codex,
Că toți ce "pot" sunt imuabili,
De neclintit; ba conți contabili,
Ba romi, rege, împărat perplex?...
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 septembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
... Sinucigașă diplomație
De viță grizonată, lai jinduind monarhic
O masca-n sânge vânăt, un iluzionistic;
Opinca prin pervers ajunsă un autarhic
Cu simț de colectură, e călău cu simț artistic!
Producător de snoave, regizorul de farse
E-un scenarist ocult, surnoaul machiavelic,
Parșiv, cu zâmbetu-n mașinării nefaste
Se îmbuibând, hulpav... Satanic chip angelic!
Un hoț ce murdărește plin de tupeu, de oprobiu;
Un plângăreț mârșav torsionându-și scenic
O nație nătângă... Tratând-o-n sanatoriu;
Pe unde-s mulți se pare, adoptativi-mucenic!...
... C-un cleaning zi de zi, contorsionând adevăr
Își face bocet morții-nșelând-o mișelește
În sinucigaș spectacol; nici nu-și clintește păr,
Nici fir mânjit cu ketchup. Sfidându-ne privește!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copil din fila-mi de basm
M-am hotărât să-mi scriu de mine, viață
pe capitole, din amintiri răzlețe,
că știu că de mă leg cu mintea de trecut
îmi regăsesc din seva sânului de mamă, început
și-așa resimt în suflet, diafan, binețe
de-o dimineață continuată-n primăvară, ață...
Îmi văd trei-patru roșcove pe-un șifonier
și mă văd mic de tot; mă spală tata-ntr-o chiuvetă
mică și-i cu apă rece... în camera ce-i dormitor,
singura de la etaj și nu mă plâng deloc, miros îngrozitor
de mine, ce-am uitat sau n-am știut de toaletă...
Poate așa s-explică c-am rămas "bogatul" gunoier?!?
Cobor în beciul plin de apă, după o furtună,
stând în copaie ca s-aduc din varza la murat;
tot eu, un sprijin la nevoie încă de atunci...
mă văd sub masă când priveam sub fustă, la picioare lungi
de la frumoasa Irca, poloneza ex "call girl", lângă palat
din Cazinoul din Sinaia, luată la câștig, pentru arvună.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Contribuiți ca mine sau... Demagogia
Sunt convins, neclintit, că dețin adevărul,
Că doar alții greșesc! Nu eu sunt - dintre acei
Ce-și permit cu emfază a declara că "popooorul"
Asta vrea- să stau leneș; bani să iau... ca și ei.
Din puțin în puțin, dând încoace și-n colo,
Mi-am făcut un renume- că relații dețin-
Pe estrade strigând "Românieeee", în tremolo...
"Națiuneee te adorrr"; pe aleși... nu mințim.
Din măruntul de ieri, cu răbdare, tupeu,
Mi-am clădit un regat, dar modest, 5 hectare,
Cu palate ca-n Dallas, "swimming pool", șemineu,
Cu Ferrari și Jeep; nu doar eu... fiecare.
Și copiii și ei sunt deștepți, peste poate.
Nici nu merg pe la școli, ei știu tot pe de rost,
Mult mai mult, decât cei ce-au făcut facultate
Pe la Stat, sau cu burse; nu ca ai mei... contra cost!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 mai 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Decizie mortală
Cu moartea hazard, viul ți-l tot crești, i-l făgăduiești;
i te faci dator chiar din prima zi, îi ești o obișnuință,
că așa-i ea de drept, pentru orice lucru, pentru orice ființă
și își face rondul ca pe-un cart de veghi... Toți dumnezei... ești!
... Doar că-i crudă moartea, o tâmpă, veșnic infantilă,
total făr' de minte, rece, fără suflet, o neașteptată
atunci, pe nepregătite! La orice, oricine, îi este o ustensilă;
curăță de-a valma, rade fără scrupul... chiar de-i blestemată.
... Și în plus, ea moartea e fără morală, fără echitate;
timpul nu-l cunoaște, căci nici nu-i există, e nemuritoare,
deci nu-și face un calcul, n-are etalon, nu știe etate
nici de rău sau bun, sărac sau bogat... Doar numărătoare!
... Are un "scop"; pe toate, toți, să îi adune, să dispară rânduri,
rând pe rând, toți leat din sfera neantă din aceleași ere,
obligând orice-i bun, seminții, să înnască singurele gânduri
cum să nu șomeze, angajată sieși, morții... din plăcere!!!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
... Lăsat liber
Cui va rămâne sunetul ce-aud
Și cine va mai scrie ce-am cuvinte?
Și-atingerea cum va mai fi; nu nud,
Dacă nu sunt... și n-ar fi rece, ce fac azi fierbinte?
Cum or mai exista copaci și păsări,
Dacă se pierd de-un nevăzut în plus...
Și cum se vor purta cămăși, alte mătăsuri,
Pantofi, sandale... Fi-vor, cărăuși?
Păcat și pentru umbra ce dispare
Și-i unică, un fel de-a fi, de forme...
Și nici oglinda n-ar mai fi bogată; purtătoare
De-un chip mult mai puțin, în ramele enorme!?!
Și aerul ce-l dezgolesc, cine-l va umple,
Sau pân-atunci ce va fi-n loc, în gol
Și-n ziua nașterii, mai are cin' s-asculte?...
Căci mi s-a spus mereu că mi-este monopol?!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 septembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țigănie
De când mi-e nația, ce-o știu eu singur sau din spuse de bunici,
Nu-mi amintesc și nici din cărți nu am citit să am vreo probă
Că romii-s ziși țiganii și nici c-ar fi bogații de pe-aici
Sau să conducă din destine?... Decât în comunism și-acum sub scut de robă!
Nici n-am iubit sclavie, doar am citit de slugi, lăutărie,
Dar nu mi-aș fi închipuit în veci că neam mi-ar fi atât de prost
Și-atât de oneros să-și vândă țara -pe doi bani lai- oțelărie,
Să-și facă obicei la șpagă de nimic!?... Să vândă obștesc pe-un nul de cost?!
C-așa-m ajuns să văd cruciș palatele zoind de ornamente,
Să plâng bătrâni rămași pe drumuri din casele furate cu notari,
Să-ngân într-o înjură pe manele, muzica de azi eminamente
Din discoteci!?... Unde-n prostie adolescente ce le creștem cred țiganii în piștari tari!
Mi s-a luat până și o țară, numele mi s-a stâlcit, sunt o rușine
Și nu facem nimic, nu mai avem mândrie, ne-nchinăm umili
Crescând cum herghelii de altă dată hoarde, înmulțind etnia ce-mi ia bine
Și a înmulțit bulăuri; crede doar viol, hoția, șpaga... nu citește, îmi ia zile!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Daniel Aurelian Rădulescu despre bogăție, adresa este: