Cântecul clipelor
Tu ai puterea, timpul ce se-așterne
În marea lui de taince-așteptări,
Să-l cerni și-n mângâieri de mâini materne
Să duci la piept doar clipele chemări,
Acelea care-n timpul împreună
S-au scurs din lumea noastră-n lumea lor
Și ar putea prin amintiri s-apună
Ca un amurg de timp necruțător.
Chemarea lor, acolo-n piept la tine,
S-ar transforma în zborul unui cânt
Al timpului ce reunea destine
În catedrala unui legământ
Și tresări-vor inimile noastre,
Acolo-n pieptul tău și vor dansa,
Uitând tristețea nopților albastre
În care fiecare suferea.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Era un câine ce urla spre lună,
plângându-și vreo durere în amor...
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iar e ziua Ei
Se-ntunecă, dar timpul nu-i trecut
Și doar mă știi sosesc în graba mare,
Ca nu cumva să-mi zici că iar am vrut
Să-ți spun un "La mulți ani!" din depărtare.
Sosesc, iubito, vezi, alerg prin noapte
Cum pot și eu cam suta și cincizeci
Motorul mi-e încins și-n cap am șoapte...
Bag frână, uite: suta douăzeci.
Eu sper s-ajung și chiar s-ajung cu bine,
De scap de radar, vin la timp, să știi!
Căci nu mai vreau s-adormi în gând cu mine,
Ba chiar aș vrea în brațe să mă ții,
S-avem o noapte ca demult, nebună
Și, recunosc: îmi e și mie dor
De serile când îți cântam în strună
Dormind, iar tu... pe la televizor.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voi crede
Spune-mi, rege-al zilei plină de lumină,
Sunt, în iarnă, fluturi care ți se-nchină
Și-ntr-un imn de aripi ca de sărbătoare,
Îți trimit mesaje pline de culoare?
Spune-mi tu, zeița nopților prea lungi,
În asprimea iernii, poți să mai ajungi,
Pentru cei ce-s robii multelor dorinți,
Să mai fii crăiasa nopților fierbinți?
Spune-mi, cer albastru dintr-o zi senină,
Cine, printre geruri, ar putea să vină
Și să-mbrace corbul ce-mi străbate norii
În penajul tainic al privighetorii?
Sunteți voi în stare, Soare, Lună, cer,
Să-mi schimbați, din suflet, zilele de ger
Cu căldura care mă-ncânta cândva?
Spuneți și voi crede spusa voastră! Da?
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Five o'clock
Mă pregătesc, intens, de-o zi întreagă,
Iar florile-mi zâmbesc din vaza lor,
Oglinda mă privește-aprobator,
Căci am un chip ce poate s-o atragă.
Mi-a aranjat această întâlnire
Mătușa dinspre partea unui văr,
Și-am acceptat pe loc, fără crâcnire,
Căci mi-a plăcut de ea, într-adevăr.
Mi-au dat și poza ei, și e frumoasă,
Zâmbește și-are dinții toți și albi
Ca trandafirii ăștia, de pe masă,
Ce m-au costat cam mult, căci sunt roz-albi.
Eu cred că-i timpul, gata, plec de-ndată,
O iau pe jos cu-n taxi e prea scump-
Și merg încet, pantofii să nu-i rump
Că nu-s ai mei, și aș fi bun de plată.
[...] Citește tot
poezie satirică de Daniel Vișan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fiorul violinei
Fantome din trecut dispar îndată,
se-ascund cu teamă-n lumea lor, din care
mai rar ies la lumină, nu se-arată
cât timp iubirea ce o văd le doare.
O nouă melodie se aude,
cu note-atât de blânde și duioase,
încât în întuneric zboară ciude
pe aripi cu insemne tenebroase.
Se-ncurcă-n portativul violinei,
se zbat, se ard în notele măiastre
și cad strivite de puterea vinei
de-a se aventura în nopți albastre
în care zboară păsări minunate,
cu străluciri primite de la stele
pe aripi ce-s adesea alintate
de Luna ce se oglindește-n ele.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vin fiert
E timpul să fierbem
o oală cu vin,
căci frigul o cere.
O, Doamne, ce "chin"!
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ani lungi
A-mbătrânit și ea, cabana noastră,
de-atâta așteptare-n anii lungi,
iar lemnul ei e-acum uscat și fungi
îmi pare că se-adună sub fereastră.
Era, pe vremuri, un pervaz acolo,
cu flori aprinse, vii, ce dau culoare
și fac, din orice zi, o sărbătoare.
Era odată! Nu mai e! Alo!
Eu am ajuns, tu unde ești? Mai vii?
Te-aștept, desigur! Ești, deja, pe drum?
Eu mă ocup de sobă, scoate fum,
și-i praf pe toate de pe-aici, să știi!
Voi încerca, pe rând, să le adun:
și vasele, și cărțile, iar patul
îl voi aerisi puțin. Canatul
de la fereastră nu mai este bun.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să nu zburăm!
Te-am așteptat
și, iată,
ai venit,
iubita mea
de dincolo
de stele.
În brațe,
pari un fulg
de bucurie,
o pasăre
ce-mi cântă
numai mie.
Rămâi, acum!
Să nu zburăm
... un timp!
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu dori
Nici vântul ce-nvolbură marea,
nici Luna cu razele-i reci,
nu vor să-mi asculte cântarea
atunci când prin gânduri îmi treci.
Ai fost, printre vânturi, mai tare,
le-ai dat, pentru mine, porunci,
să-mi facă amarul mai mare,
să nu pot cânta, de atunci?
Ai fost, pentru Lună, un soare,
i-ai fost, tu, iubit sau stăpân,
și-acum ți-a promis, ca-mpăcare,
s-ascundă cuvântul ce-l spun?
Încerc să te caut prin minte,
privesc fără noimă-mprejur,
aș vrea să te chem dar cuvinte
nu am și atunci te conjur:
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adevăruri
Te caut în gânduri, în colțuri ascunse
Prin care nici timpul demult n-a trecut,
Prin ziduri ce-nchid întrebări nerăspunse,
Și poate apari, adevăr absolut.
Mă-ntreb de exiști sau e numai părere,
Te caut în van? Adevărul meu trist
E viața-mi lipsită de orice plăcere
În care mă-ntreb pentru ce mai exist.
Prin bezna adâncă, în slaba lumină,
Găsesc amintiri zdrențuite de timp,
Le-ascult, le ridic și le scutur de tină,
Sunt foarte schimbate de lungul răstimp.
Citesc printre lacrimi ce-mi cad peste dale,
Mă mir câte lucruri frumoase-am uitat,
E alt adevăr care-mi iese în cale,
Și nu e al meu, e... ce n-am căutat.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gheață și foc
Iubire: gheață, foc,
furtună, împreună,
căderi și zbor, noroc,
sărut sub clar de lună.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întrebarea toamnei sângelui de foc
E un loc pe care anii ce-au trecut
L-au lăsat să fie cum era atunci
Când acela care astăzi ți-e pierdut
Te-ntreba: "Vrei, timpul, chiar aici, s-arunci?"
Ar fi vrut ca râul să-l primească-n unde
Și să-l ducă-n lumea veșnicei câmpii
Care, nesfârșită, l-ar putea ascunde
Printre ierburi moarte sau păduri pustii.
L-ai privit mirată: "Cum s-arunc un timp
Când în zi de toamnă îmi aduce soare
Și înflăcărarea altui anotimp?
Vreau să-mi fie-același data viitoare!"
Nu a fost. El, timpul, pe neașteptate,
A-ncetat doar pentru ce-l ce nu-l voia
Și, cuprins cu totul de eternitate,
Ți-a lăsat, în gânduri, întrebarea sa.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anotimpul pasager
Ce vrei tu, Iarnă, să îmi faci
În timpul care va veni?
În albul tău să mă îmbraci?
Îmi iei și dreptul de-a trăi?
Nu poți s-o faci! Mă poți albi,
Îmi poți aduce-n viață ger,
Dar sufletul nu-mi poți răni
Căci nu-i ca tine, pasager.
Tu vii și pleci, ești anotimp,
Dar, poate, asta e și el,
Căci vine, stă cu noi un timp,
Și pleacă. Doamne, e la fel!
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul râului uitat de timp
- Râu de munte, râu uitat
Printre-atâtea alte râuri
Dintr-o viață fără frâuri
Când prin lume-am colindat,
Râu cu apă de cristal
Și cu murmur ce mă-ncântă,
Când te scurgi, nu te frământă
Neștiutul din aval?
Unde mergi, când tu nu știi
Dacă-n față ai și-s grele
Toate stâncile acele?
- Eu nu știu ce voi găsi -
Merg pe drumurile mele
Ca și timpul celor vii.
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mirare
- Alo! Ce zici, ai vrea să ne-ntâlnim
diseară, la un suc, pe o terasă?
Mi-e dor să te mai văd, să mai vorbim,
să-ți spun de ce-am plecat și ce m-apasă.
-Ei bine, am să vin. Același loc?
-Același! am să fac o rezervare
și, poate - cine știe?- am noroc
cu masa noastră unde, ca o boare,
simțeam aroma florilor de tei,
iar muzica plăcută, în surdină,
e acompaniată, de-obicei,
de greieri care cântă în grădină.
Și ai venit, frumoasă, pe-nserat,
zâmbind ușor, iar vechea ta privire
mi-a amintit de-un timp când m-am lăsat
purtat pe valul dulce de iubire.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mirare
- Alo! Ce zici, ai vrea să ne-ntâlnim
diseară, la un suc, pe o terasă?
Mi-e dor să te mai văd, să mai vorbim,
să-ți spun de ce-am plecat și ce m-apasă.
- Ei bine, am să vin. Același loc?
- Același! am să fac o rezervare
și, poate - cine știe? - am noroc
cu masa noastră unde, ca o boare,
simțeam aroma florilor de tei,
iar muzica plăcută, în surdină,
e acompaniată, de-obicei,
de greieri care cântă în grădină.
Și ai venit, frumoasă, pe-nserat,
zâmbind ușor, iar vechea ta privire
mi-a amintit de-un timp, când m-am lăsat
purtat pe valul dulce, de iubire.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui nehotărât
Se gândea cum să și-o pună:
Ea sub el sau el sub ea?
Învârtind, sub clar de lună,
... Plapuma!
epigramă de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dansul iubirii
Dansează cu mine, iubire,
Plutește în brațele mele,
În visuri, în ceruri, în stele,
Împrăștie-n jur fericire.
Dansează pe stropii de ploaie,
Pe razele moi de sub lună,
Dansează, cu mine-mpreună,
În dansul ce inimi înmoaie.
Că-i blues ori o samba nebună
Sirtaki, merengue, lambada,
Cu tine în brațe, e bună,
Și-mi pare că-ți cânt serenada
Ce-n liniștea nopții răsună,
În drepturi iubirea să pună.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zăbrele de nori
A trecut înc-o vară fierbinte și rea
ce-a lăsat, la plecare, toți norii din ea
să ne-apese pe zile și clipe de vis
ca o palmă pe-o ușă ce nu s-a deschis.
Aș fi vrut s-o închid cu zăbrele de nori
dintr-o roată de timp, să-i provoace fiori,
să o văd între ziduri, pe dalele reci,
zvîrcolindu-se-n toamna când tu ai să pleci.
Dar mai bine o iert. Să se ducă și ea,
să se piardă oriunde, dar tu, vei pleca?
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Daniel Vișan-Dimitriu despre timp, adresa este: