Germania şi moarte

Cetatea Neamţului

Sunt cu ceară picurate
Filele-n bucoavna mea,
Dar citesc, cum pot, în ea.
Spune-acolo de-o cetate
Care Neamţul se numea
Şi-au zidit-o, spune-n cronici,
Nemţi, germani sau teutonici.

E ruină azi de veacuri.
Unde-o fi? Vezi asta-i greu!
Cine credeţi că sunt eu
Ca să ştiu atâtea fleacuri!
Cui va şti, îi dau un leu.
Zici că afli-n cărţi de şcoală?
Aş! Rămâi cu mâna goală.

Deci, în ceasul dimineţii,
Când prânzesc acei ce au,
În cetate-aici erau,
Lângă comandantul pieţii,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce viaţă frumoasă

avem aici în germania
şi ce mame grase aveţi aici în germania
şi ce blonde! spuse lovind
bătrânul câteodată persan sicriul fiilor săi
gemeni plutind cu uşurinţă pe rin ca pe apele
tigrului ca pe apele
eufratului – spuse şi se culcă
cu un balot de nuvele de günter
grass, ah, sub capul plin de aplice
de perete sau zid în aval
al berlinului musculos estival

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tânguire

Somn şi moarte, sumbrii vulturi
Înconjoară noaptea-ntreagă ăst căpătâi:
Al omului chip auriu
Înghite cu-ngheţatul val
Al veşniciei. Pe groaznice recife
Se sfarmă trupul violet
Se plânge glasu-ntunecat
Deasupra mării.
Soră furtunoasei melancolii
Iată se scufundă o barcă
Sub stele.
Al nopţii chip tăcut.

Comentarii

"Vino, o, moarte, fratele somnambul" este titlul unei cantate de Johann Sebastian Bach - iar în corul final "Vreau să port bârna crucii". Subiectul cantatei este speranţa mântuirii la sfârşitul unei căi de suferinţă.
Poemul lui Trakl "Jeluire" a fost scris în septembrie 1914, în timpul când Trakl a fost farmacist militar, în acelaşi timp cu "Grodek", cu puţin timp înainte de moartea lui.
Mai există un al doilea poem al lui Trakl cu acelaşi titlu din iulie 1914, care, cu toate acestea, nu poate fi considerat precursor al poeziei din septembrie, referinţele fiind nesemnificative. Ambele texte au fost publicate în revista "Brenner".

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaţă şi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Certificat de muritor calificat

! Murim în umbra femeii
şi în parfumul ei melancolic,
în fumul ei de ţigară,
în aroma remanentă a cafelei ei
şi în nicăieri-ul ei universal...

O, Doamne, de-atâta iubire,
asistăm la noi înşine
şi vedem prin noi
indescifrabilul dragostei,
vidul şi melancolia care surâd
ispăşirii inconştiente a
iubirii platonice.

Iubindu-ne, ne pierdem timpul
printre degetele picioarelor
şi credem, subit, în cerul propriei
noastre singurătăţi.

Oamenii îţi cer o diplomă,

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În secolul douăzeci, au fost totalitariştii – naziştii germani şi comuniştii ruşi. Ruşii au persecutat erezia cu mai multă cruzime decât Inchiziţia. Şi şi-au închipuit că învăţaseră din greşelile trecutului; în tot cazul, un lucru au ştiut: că nu trebuie să martirizezi pe nimeni. Înainte de a-şi expune victimile în procese publice, îşi propuneau în mod voit să le distrugă demnitatea. Îi storceau de vlagă în tortură şi claustrare, până când ajungeau nişte cârpe nenorocite care se târau în faţa oricui şi mărturiseau orice li se punea în gură, se acopereau cu noroi pe ei înşişi, se acuzau unul pe altul şi se ascundeau unul după altul scâncind după milă. Şi totuşi, după câţiva ani, acelaşi lucru s-a petrecut: morţii erau martiri, iar degradarea lor era uitată. Tot aşa, de ce s-a întâmplat asta? În primul rând pentru că mărturisirile pe care le făceau erau evident smulse şi neadevărate. Noi nu facem asemenea greşeli. Toate mărturisirile făcute aici sunt adevărate. Noi le facem să fie adevărate.

George Orwell în 1984
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu eşti perfectă

Tu eşti perfectă, darling,
Îndrăznesc prea mult?
Langoare, frumuseţe şi nimic mai mult,
Poetul e cărunt din naştere,
Realul e un cal cam nărăvaş,
Mereu învinge. Ce mai scrii?
Mă-ntreabă un a – mic absurd de singur,
Eu printre măşti mă plimb,
Dogul german a devenit felin,
De treabă pare moartea, bat-o vina.
O vreau, n-o vreau ca pe-o femeie.
Trăim pe interval, fără bilet,
Un felcer ne urează viaţă scurtă,
Un ghicitor promite zece vieţi,
Dar tu ce crezi? Nici apa nu mai clipoceşte,
Albinele nu bâzâie, ci urlă,
Un monstru este pasărea colibri,
Mai sinceri – corbii tot boncăluind nerăbdători,
Cocoşii râd de dimineaţă ca beţivii,
Stelele cad din cer cu semne militare,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şarja brigăzii de cavalerie uşoară

I

Jumătate de leghe, jumătate de leghe,
Înc-o jumătate de leghe până la redute,
Galopau în valea Morţii
Cei şase sute.
"Înainte, Brigadă Uşoară, la asalt!" a strigat el.
"Scoateţi armele de-oţel!"
Galopau în valea Morţii
Cei şase sute.

II

"Înainte, Brigadă Uşoară, la asalt!"
A fost cineva înspăimântat?
Nu, deşi călăreţii-nţelegeau
Că ordinul primit era o nebunie.
Nu puteau pretinde explicaţii, oricum,
N-aveau datoria de-a-nţelege ce şi cum,
Datoria lor era să moară-n astfel de lupte.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Alfred Tennyson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dero dragă, nu

(prietenului Dan Emilian Roşca)

am crezut că Ani

soţia ta şi frăţia inelului din anii optzeci

tu eu Crăciun şi Isman

vom flutura peste noi

aceste labii obscure – contemporane – ah, nu

aş fi crezut că fiicele tale din piaţa

700 numite

Beatrice Beatrice Beatrice (?!)

vor ajunge cândva în Germania –

[...] Citeşte tot

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întoarcerea acasă

Recii ani întunecaţi,
Durere şi speranţă
Păstrează ciclopiana piatră,
Munţi nelocuiţi,
Suflul auriu al toamnei,
Nor de seară -
Puritate!

Din ochi albaştri priveşte
Cristalina copilărie;
Sub molizi întunecaţi
Dragoste, speranţă,
Care din aprinse pleoape
Picură roua în iarba rigidă -
Necontenit.

O! acolo puntea aurită
Rupe în zăpadă
Hăuri!
Răcoarea albastră

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaţă şi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!

O noapte pe ruinele Târgoviştii

Soarele după dealuri mai străluceşte încă,
Razele-i rubinoase vestesc al lui apus,
Şi seara, pânditoare subt fiecare stâncă,
Cu-ncet şi-ntinde umbra cutezătoare-n sus.

Muntele al său creştet şi-nalţă şi priveşte
Linul cobor al zilei, tainicul ei sfinţit,
Şi raza cea din urmă pe fruntea lui izbeşte,
Ce mândră ţine faţă cu cerul cel ruşit.

Vântul de seară suflă şi frunza-nfiorează,
Roua seninul varsă verdeaţa renviind;
Dealurile-n cunună câmpia-ncorunează
Şi râul p-a lui cale şopteşte şărpuind.

P-a dealului sprânceană, pe fruntea-i cea râpoasă,
O cetăţuie veche, lăcaş religios,
Păstrează suvenirea d-o noapte sângeroasă
Ce mult s-asemănează cu sânu-mi cel noptos.

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Heliade Rădulescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru România

Carabinele Trupelor de Acoperire
Prin ploaie clănţănesc temerar,
Retrăgându-se, retrăgându-se
Pentru a opune rezistenţă iar –
Carabinele Trupelor de Acoperire
Vor muri oare-n zadar?

Carabinele Trupelor de Acoperire
În frig şi în ploaie;
Carabinele Trupelor de Acoperire,
Nu vă temeţi – ieşim la bătaie!
Carabinele Trupelor de Acoperire
Vor fi curând în Avanposturi, la bătaie.

* Poezia face referire la retragerea trupelor României în Primul Război Mondial spre Moldova, pentru a reveni apoi şi a elibera toate teritoriile româneşti de sub ocupaţia germană.
*Lawson a fost primul scriitor australian pentru care s-au organizat funeralii naţionale.

poezie de Henry Lawson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea

NOAPTEA

Albastrul ochilor mei s-a stins în noaptea asta,
Aurul roşu al inimii mele. O! cât de liniştită ardea lumina.
Mantaua ta albastră îmbrăţişă pe cel ce se scufunda;
Gura ta roşie pecetlui înnebunirea prietenului.

Trad. Christian W. Schenk

Comentariu

Poezia "Noaptea", apare într-o formă scurtă, pregnantă, asemeni unui program în care întunericul este luat drept pretext pentru a scoate la iveală o lume colorată.
Albastru şi roşu apar de două ori, aurul o dată şi acestea toate doar în patru versuri. Trakl însuşi i-a scris pe data de 7 mai 1913 lui Ludwig von Ficker1 că această poezie îi este "mai presus de toate dragă" lui.
Cititorul poate sta în faţa acestui text total dezarmat. Un "păcat originar" pare a fi creat prin căderea de la albastru spre roşu. Albastrul ochilor, o lume a spiritului s-a stins şi o gură roşie pecetluieşte această stingere. Asta ar putea fi o primă parafrazare, dar "Albastrul ochilor mei" este indisolubil legat de "Aurul roşu al inimii mele". Gura roşie este la rândul ei supusă mantiei albastre, asemenea mantiei Fecioarei Maria. Ambele "zone", cea a eului şi cea a celeilalte persoane, au în roşu şi albastru aceiaşi valenţă. Totuşi pare o apoziţie "Albastrul ochilor mei" şi "Aurul roşu al inimii mele" care""s-a stins în noaptea asta".
Tocmai în poezia asta putem reflecta împreună cu Goethe2 că "Noaptea" face clar faptul că ar trebui să fim atenţi să atribuim lucrării lui Trakl o anumită culoare ca fiind în mod special "caracteristică" lui. Mai ales în această poezie putem lua interpretarea lui Goethe despre "Teoria culorilor" şi anume "Tocmai din reflecţia culorilor primim viaţa" (Faust I). Este o întreagă cosmologie întinsă ca o pânză peste acest triunghi: Roşu, albastru şi aur(iu) ceea ce ne întâmpină în creaţia lui Trakl. Aici, în acest context, aurul este explicit numit "Aurul roşu" ceea ce ne dă senzaţia unei culori complementare: galben-roşu-auriu şi albastru...
Deci, putem vedea deja din acest scurt text că lumea culorilor lui Trakl nu poate fi simplificată sau adusă în mod direct la un numitor comun. Teoria culorilor lui Goethe poate fi folosită pentru interpretare!
Comentariu: Christian W. Schenk

NOTE

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Georg Trakl din Poezii (7 mai 1913), traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andrei Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, ce fericit ar fi păsărarul!

Ştiu numai ce se cade,
bunăoară despre timp ştiu lucrurile cunoscute,
ori mai degrabă despre cuvintele compuse sau derivate:
estimp, răstimp, anotimp
pe ăsta din urma zice-se că l-au născocit nemţii
şi bineînţeles că sună ca dracu', asemenea unui bolovan rostogolit
mă maimuţăresc uneori în oglindă rostindu-l:
"jahreszeit, jahreszeit..."
habar n-am însă despre dumnezeul timpului ori despre diavolul său
şchiop, berc sau miop, cum s-o afla
aud spunându-se "e timpul pentru cină,
pentru plimbarea călare la şosea ori pentru somn",
dar nimeni, absolut numeni nu zice "e timpul pentru moarte"
asta înseamnă că moartea nu are timp
nu ştiu nimic de măsura lui
(la ce mi-ar mai folosi măsurile celorlalte lucruri?)
oare ce ucide, lipsa ori, dimpotrivă, preamultul său
şi cum arată timpul pietrei, sunetului, al umbrei
al apei, al efemeridelor
dacă secundele sunt totuna cu ciocănitul sacadat al pantofarului

[...] Citeşte tot

poezie de Mihail Soare din Eu, Nietzscheanul (2012)
Adăugat de Augustin Nicolae
Comentează! | Votează! | Copiază!

Emoţionat până la vorbe

S-a oprit într-un vis "comun", departe de orice "închipuire" a vreunei negeneraţii... din câte se laudă că sunt, răpus de umbrele crucilor de pe alee...
Emoţionat că nu poate vorbi pe măsură... tăcut destul cât să moară, răpus de umbrele crucilor de pe alee...
Îngerii au ieşit din camuflaj peste Lună, au dansat cu mâinile între aripi, l-au privit topindu-se printre umbrele crucilor de pe alee
Consiliul local a tăcut în şedinţa cu presa printre crucile de pe alee
Oraşul prea-luminilor visa în el datorită crucilor de pe alee
Din pământ ieşea ambrozie, din cer curgea mană
Zăcea tăcut de extaz
pe un vis mecanic făcut meştereşte de inginerii germani cu furculiţe franţuzeşti
Îşi lăsa pulsul să vorbească

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măgarii ziarişti şi virusul inventat

S-a întâmplat s-ajungă în ogradă,
Un virus inventat, ce da din coadă
Ca orice animal, dar nevăzut,
Înspăimântând tot satul, cum a vrut
Guvernul unui lup corcit german,
Care-şi dorea puterea mai avan
Decât i-o adusese lui la bot
Bovinele chemate-n sat la vot.
Şi se plimba Covidul, c-aşa-l cheamă,
Făcându-i guvernanţii şi reclamă
La televiziuni de ei plătite,
Să bage spaimă mare între vite
Şi să le-ndemne-n fiecare clipă
Să se ferească de-acest soi de gripă,
Purtând pe bot o mască protectoare;
Mai mult, să nici nu iasă la plimbare,
Să stea închise-n grajd, să nu mugească,
Iar dacă ies cumva, să poarte mască.
Şi-atunci măgari din presa mituită,
Cu răgete-ncepură să emită

[...] Citeşte tot

fabulă de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pamflet de sezon

Dragi tovarăşi care-aveţi
Gând, adeseori, de ducă,
Mai bine să vă grăbiţi
În Germania, la muncă.

Cimitirul s-a închis,
Porţile sunt ferecate,
Căci mai marii s-au decis:
Să muriţi nu se mai poate.

La sparanghel sau căpşuni,
Chiar şi Spania aşteaptă,
În Italia veţi merge
Numai pe lumea cealaltă.

Şi cum zic s-a încălzit
Şi-a plecat Covidul dară...
Uite-aşa puteţi să daţi
Şi pe la chinezi prin ţară.

[...] Citeşte tot

pamflet de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toba lui Drake

Drake e-n hamac la o mie de mile depărtare,
(Căpitane, dormi bine-acolo jos?)
Ancorat cu două ghiulele-n Golful Nombre de Dios,
Visând cum Plymouth Hoe, promontoriul, se-nfige-n mare.

Fosforescenţa mării luminează Insula şi navele-ancorate,
Marinarii dansează pe vârfuri şi călcâie, şi spun câte o glumă,
Şi luminile sclipesc pe ţărm, şi mareea galopează-n noapte...
El vede totul limpede, cum vedea şi-acum mulţi ani în urmă.

Drake era din Devon, domn apelor din zare-n zare,
(Căpitane, dormi bine-acolo jos?)
Hoinar cu inimă uşoară, până-n ora morţii curajos,
Visând cum Plymouth Hoe, promontoriul, se-nfige-n mare.

"Duceţi-mi toba-n Anglia, atârnaţi-o pe ţărmul 'nalt
Şi bateţi-o când îndrăzneală şi praf de puşcă mai aveţi o brumă;
Iar dacă spaniolii vin spre Devon, eu voi părăsi Cerescul Port
Şi toba va răsuna-n Canal, cum răsuna şi-acum mulţi ani în urmă."

[...] Citeşte tot

poezie de Newbolt, Henry John, 1862 - 1938, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O altă nenorocire, secundară pentru mine, sunt informaţiile sau aluziile inexacte pe care ni le furnizează Jégut despre acest Tratat pe care-l publică sub numele de Isaac Lôriah. Prima pagină a cărţii conţine într-adevăr aceste precizări anonime, dar aparţinând fără îndoială traducătorului: Isaac Lôriah, deşi de origine şi dintr-o familie germană, s-a născut la Ierusalim în 1534 şi a murit la Jafet, în Galileea de nord, în 1572, la vârsta de 38 de ani. Cum lăsase cu limbă de moarte ca operele sale să fie îngropate împreună cu el în mormânt, discipolii săi, dintre care cel mai cunoscut este R. Chaim Vital, nu s-au dat înapoi de la a folosi un subterfugiu rabinic ca să păstreze opera maestrului, respectându-i în acelaşi timp voinţa á la lettre.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţigara

Unii oftează pentru una-alta,
Dorinţele mele nu-s mari din cale-afară;
Lumea se poate fâţâi cum vrea,
Cât timp pot fuma-n linişte-o ţigară.

Unii mor de grija conservatorilor
Sau a laburiştilor la alegerile din vară;
Mie nu-mi pasă cine face scor electoral,
Cât timp pot fuma-n linişte-o ţigară.

Sir John îmi cere votul iarăşi,
Mr. Marr îmi promite tot ce zboară;
Nu-mi pasă cine va ajunge-n parlament,
Cât timp pot fuma-n linişte-o ţigară.

Unii caută scandal cu nemţii,
Alţii vor război cu ruşii, bunăoară;
Nu-mi pasă. Sunt împăcat cu toţi,
Cât timp pot fuma-n linişte-o ţigară.

[...] Citeşte tot

poezie de Thomas Hood, 1799 – 1845, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duke: Haide, Negustorule, s-auzim, ce le-ai dat nemţilor pentru oul ăla?
Sefton: 45 de ţigări. A crescut preţul.
Duke: Sper că nu-s ţigările pe care le-ai luat de la noi aseară.
Sefton: Şi ce să fac cu ele? Eu nu fumez decât ţigări de foi.
Duke: Drăguţ băiat. Nemţii i-au împuşcat aseară pe Manfredi şi Johnson iar el face comerţ cu dânşii.
Sefton: Uite ce e. Ăsta s-ar putea să fie ultimul meu mic dejun cald, pentru că or să ia soba, aşa că lasă-mă să mănânc în linişte.
Animal: Nu-i păcat? Mâine va trebui să sugă dintr-un ou crud.
Shapiro: Nici o grijă, o să se tocmească iar cu nemţii pentru un aruncător de flăcări. Poate şi un congelator.
Sefton: Şi care-i problema, băieţi? Toată lumea se tocmeşte pe aici. Poate că eu sunt un pic mai iute la minte. Mă face asta colaborator?
Duke: Un pic cam prea iute, Sefton. Vreau şi eu ce ai în lădiţa aia.
Sefton: Chiar? Uite ce e, găgăuţă. În prima săptămână mi-a furat cineva pachetul de la Crucea Roşie, pătura şi bocancul stâng. Ei, bine, de atunci m-am şmecherit. Aici nu e Armata Salvării. Fiecare pentru el. Pe viaţă şi pe moarte.

replici din filmul artistic Stalag 17 (29 mai 1953)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!