Citate despre Germania și moarte
citate despre Germania și moarte (inclusiv în versuri).
Europa a înnebunit în germană, dar va muri in engleză.
citat din Oleg Serebrian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ești Dac, fii până la moarte nu un neamț trădător.
citat din ANDREI Adrian Mocanu (24 decembrie 2019)
Adăugat de andrei21
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când eroul muri împuscat de nemți pe câmp, simți miros de mărar și de pătrunjel.
perlă din examen
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Bolnavii de nevroză obsesională sunt preocupați fără întrerupere de durata vieții și de posibilitatea morții altor persoane. Tendințele lor superstițioase nu au alt conținut și probabil nici altă origine. Înainte de toate, ei au nevoie de posibilitatea morții, pentru a-și putea rezolva conflictele proprii. Una din trăsăturile lor esențiale de caracter este aceea de a fi incapabili de a se decide în probleme de dragoste. Ei încearcă să întârzie toate deciziile și ezitând în alegerea unei persoane sau a măsurilor de luat împotriva acestora, ei imită vechiul tribunal imperial german, al cărui procese se terminau, în general, înainte de judecată, cu moartea părților adverse.
Sigmund Freud în Omul cu șobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Presupun că "balcanicului" Caragiale, mort la Berlin, i-a luat respirația, nu consumul abuziv de tutun, ci excesiv de austera atmosferă nemțească.
aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!



40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Gânduri de noapte
Când mă gândesc în nopți târzii
La patrie, nu pot dormi,
Din ochi deschiși, sub pleoape grele,
Cad, calde, lacrimile mele.
Vin anii și se duc ca-n vânt...
Sunt doisprezece ani de când
Nu mi-am văzut bătrâna mamă -
Și dorul, chinul mă destramă.
Da, mă destramă dor și chin.
Gândesc la chipul ei blajin...
Să-mi fi vrăjit bătrâna somnul,
Bătrâna mea? S-o țină Domnul!
Bătrâna mea! Ce drag îi sunt!
Și, în scrisori, văd rând cu rând
Cum mâna-i tremură când scrie
Și inima i se sfâșie.
[...] Citește tot
poezie celebră de Heinrich Heine din Poezii noi (1844)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Europa
Precum petalele de flori
Se-nalță-n vânt cu al lor zbor,
Dorește și sufletul meu
Să se înalțe ca un zmeu,
Și să colinde-n lung și-n lat
Bătrânul continent visat.
E Europa, pământul strămoșilor,
Un leagăn veșnic și nemuritor
Grădină vie ce își scaldă-n ape
Păduri și flori dorind să le adape.
Cum fiecare stat e o-ncheietură
A continentului făptură,
Luptând pentru-ale sale năzuințe
Doar împreună au căpătat și biruințe.
Și adunați cu toții la o masă,
German, austriac, român,
Formăm o casă.
[...] Citește tot
poezie de Hermina-Paula Hănțăgam
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!


Prăbușire
lui Karl Borromaeus Heinrich
Sub întunecatele arcade ale tristeții noastre
Seara se joacă îngerii cu umbra morților îngeri.
Deasupra iazului alb
Sălbaticele păsări au plecat.
Visând sub sălcii argintii
Obrajii noștri dezmiardă îngălbenite stele,
Apleacă fruntea trecutelor nopți.
Veșnic la noi se holbează înfățișarea albelor noastre morminte.
Liniștit se descompune aerul pe singuratice coline,
Zidurile goale ale tomnaticelor dumbrăvi,
Sub arcade de spini
O frate ne ridicăm limbi oarbe spre miez de noapte.
Comentarii
[...] Citește tot
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!



Fiecare evreu trebuie să rezerve în ființa lui o zonă aparte pentru ură - o ură sănătoasă, bărbătească - pentru tot ceea ce este personificat în nemți și pentru ce supraviețuiește la nemți. Dacă ar face altfel i-ar trăda pe cei morți.
Elie Wiesel în Legends of Our Time (1982)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Textele de mai jos conțin referiri la Germania și moarte, dar cu o relevanță mică.
Barca neacoperită
"Când războiul se va sfârși (zise Dan), de parcă n-ar fi fost niciodată,
Unii vor fi iarăși, ca odinioară, prieteni cu Fritz la toartă...
Dar NU EU (zise Dan marinarul), NU EU (zise el cu voce tare)
Domnul știe cât de rece-i noaptea-ntr-o barcă neacoperită pe mare!"
"Unii, când ultimul pariu și ultima bătălie-s câștigate sau pierdute,
Cred că nu-i nicio problemă dacă bei un țoi cu foștii adversari în lupte,
Dar NU EU (zise Dan marinarul), ce-i setea poate să știe și priceapă
Numai Domnul, când în barca neacoperită nu-i un strop de apă."
"Când minele-s pescuite și navele nu mai explodează-n apa rece sloi,
Unii vor cina cu germanii cum au făcut-o și-nainte de război;
Dar NU EU (zise Dan marinarul), NU EU, fiindcă ce-i foamea are habar
Numai Domnul, când în barca neacoperită pesmeții-s amintire doar."
Când pacea revine și tratatele-s semnate, iar comerțu-i pe cai mari,
Mulți vor da mâna cu neamțul, uitând de sângele curs atâția ani,
Dar NU EU (zise Dan marinarul), NU EU, mă jur pe apa cea sfințită,
Domnul știe ce simți când îți moare prietenul în barca neacoperită..."
poezie de Cicely Fox Smith, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Către mijlocul secolului al XIX-lea, ultimul reprezentant al boierilor Gorj era boierul Radu. Născut în castelul din Carpați, își văzuse familia stingându-se în jurul lui, în primii ani ai tinereții. La douăzeci de ani se pomeni singur pe lume. Toți ai săi căzuseră an de an, precum crengile fagului secular de care superstiția populară lega însăși soarta cetățuii. Fără rude, ba s-ar putea spune și fără prieteni, ce va face boierul Radu pentru a umple răgazurile plictisitoarei singurătăți pe care moartea o iscase în jurul său? Care-i erau gusturile, înclinațiile aptitudinile? Nu i se cunoștea nici una, în afara unei patimi nestăvilite pentru muzică, îndeosebi pentru cântul marilor artiști ai vremii. Așa că, lăsând în grija unor bătrâne slugi castelul, de pe atunci tare părăduit, pieri într-o bună zi. Și tot ce se află mai târziu a fost că-și întebuința averea, care era foarte însemnată, pentru a străbate cele mai de seamă centre lirice ale Europei, teatrele din Germania, din Franța și Italia, unde-și putea astâmpăra nesătulele sale pofte. Era un excentric, pentru a nu spune un maniac? Ciudățenia felului său de viață îngăduia asemnea păreri.
Jules Verne în Castelul din Carpați
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!




Stalin și-a lăsat fiul să moară, prizonier la nemți. Putea să-l răscumpere, dar a preferat să-l sacrifice pe altarul doctrinei. Câtă dumnezeire, la un ateu!
aforism de Valeriu Butulescu din Stepa memoriei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!


Suntem aroganți
Suntem răi și aroganți,
I-ncurcăm pe guvernanți,
Vrem mâncare și copii
Și ne place să fim vii,
Mama noastră de zbanghii!
Degeaba vă mirați mereu
Că nu e-n ceruri nici un sfânt,
Nu poate fi lumină sus,
Când nu-i dreptate pe pământ.
Ce fel de lume ni s-a dat,
S-o tot falsificăm, stângaci,
Cu milioane de bogați
Și miliarde de săraci!?
Măcar pentru acești copii
Un alt noroc să fi adus,
Dar, vai, sub cinice poveri,
Ei trec prin școli cu preț redus.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din Rezervatia de zimbri (10 iunie 1994)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!



Cetatea Neamțului
Sunt cu ceară picurate
Filele-n bucoavna mea,
Dar citesc, cum pot, în ea.
Spune-acolo de-o cetate
Care Neamțul se numea
Și-au zidit-o, spune-n cronici,
Nemți, germani sau teutonici.
E ruină azi de veacuri.
Unde-o fi? Vezi asta-i greu!
Cine credeți că sunt eu
Ca să știu atâtea fleacuri!
Cui va ști, îi dau un leu.
Zici că afli-n cărți de școală?
Aș! Rămâi cu mâna goală.
Deci, în ceasul dimineții,
Când prânzesc acei ce au,
În cetate-aici erau,
Lângă comandantul pieții,
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!



Ce viață frumoasă
avem aici în germania
și ce mame grase aveți aici în germania
și ce blonde! spuse lovind
bătrânul câteodată persan sicriul fiilor săi
gemeni plutind cu ușurință pe rin ca pe apele
tigrului ca pe apele
eufratului spuse și se culcă
cu un balot de nuvele de günter
grass, ah, sub capul plin de aplice
de perete sau zid în aval
al berlinului musculos estival
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Certificat de muritor calificat
! Murim în umbra femeii
și în parfumul ei melancolic,
în fumul ei de țigară,
în aroma remanentă a cafelei ei
și în nicăieri-ul ei universal...
O, Doamne, de-atâta iubire,
asistăm la noi înșine
și vedem prin noi
indescifrabilul dragostei,
vidul și melancolia care surâd
ispășirii inconștiente a
iubirii platonice.
Iubindu-ne, ne pierdem timpul
printre degetele picioarelor
și credem, subit, în cerul propriei
noastre singurătăți.
Oamenii îți cer o diplomă,
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


În secolul douăzeci, au fost totalitariștii naziștii germani și comuniștii ruși. Rușii au persecutat erezia cu mai multă cruzime decât Inchiziția. Și și-au închipuit că învățaseră din greșelile trecutului; în tot cazul, un lucru au știut: că nu trebuie să martirizezi pe nimeni. Înainte de a-și expune victimile în procese publice, își propuneau în mod voit să le distrugă demnitatea. Îi storceau de vlagă în tortură și claustrare, până când ajungeau niște cârpe nenorocite care se târau în fața oricui și mărturiseau orice li se punea în gură, se acopereau cu noroi pe ei înșiși, se acuzau unul pe altul și se ascundeau unul după altul scâncind după milă. Și totuși, după câțiva ani, același lucru s-a petrecut: morții erau martiri, iar degradarea lor era uitată. Tot așa, de ce s-a întâmplat asta? În primul rând pentru că mărturisirile pe care le făceau erau evident smulse și neadevărate. Noi nu facem asemenea greșeli. Toate mărturisirile făcute aici sunt adevărate. Noi le facem să fie adevărate.
George Orwell în 1984
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!



Tu ești perfectă
Tu ești perfectă, darling,
Îndrăznesc prea mult?
Langoare, frumusețe și nimic mai mult,
Poetul e cărunt din naștere,
Realul e un cal cam nărăvaș,
Mereu învinge. Ce mai scrii?
Mă-ntreabă un a mic absurd de singur,
Eu printre măști mă plimb,
Dogul german a devenit felin,
De treabă pare moartea, bat-o vina.
O vreau, n-o vreau ca pe-o femeie.
Trăim pe interval, fără bilet,
Un felcer ne urează viață scurtă,
Un ghicitor promite zece vieți,
Dar tu ce crezi? Nici apa nu mai clipocește,
Albinele nu bâzâie, ci urlă,
Un monstru este pasărea colibri,
Mai sinceri corbii tot boncăluind nerăbdători,
Cocoșii râd de dimineață ca bețivii,
Stelele cad din cer cu semne militare,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Șarja brigăzii de cavalerie ușoară
I
Jumătate de leghe, jumătate de leghe,
Înc-o jumătate de leghe până la redute,
Galopau în valea Morții
Cei șase sute.
"Înainte, Brigadă Ușoară, la asalt!" a strigat el.
"Scoateți armele de-oțel!"
Galopau în valea Morții
Cei șase sute.
II
"Înainte, Brigadă Ușoară, la asalt!"
A fost cineva înspăimântat?
Nu, deși călăreții-nțelegeau
Că ordinul primit era o nebunie.
Nu puteau pretinde explicații, oricum,
N-aveau datoria de-a-nțelege ce și cum,
Datoria lor era să moară-n astfel de lupte.
[...] Citește tot
poezie clasică de Alfred Tennyson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


O noapte pe ruinele Târgoviștii
Soarele după dealuri mai strălucește încă,
Razele-i rubinoase vestesc al lui apus,
Și seara, pânditoare subt fiecare stâncă,
Cu-ncet și-ntinde umbra cutezătoare-n sus.
Muntele al său creștet și-nalță și privește
Linul cobor al zilei, tainicul ei sfințit,
Și raza cea din urmă pe fruntea lui izbește,
Ce mândră ține față cu cerul cel rușit.
Vântul de seară suflă și frunza-nfiorează,
Roua seninul varsă verdeața renviind;
Dealurile-n cunună câmpia-ncorunează
Și râul p-a lui cale șoptește șărpuind.
P-a dealului sprânceană, pe fruntea-i cea râpoasă,
O cetățuie veche, lăcaș religios,
Păstrează suvenirea d-o noapte sângeroasă
Ce mult s-asemănează cu sânu-mi cel noptos.
[...] Citește tot
poezie de Ion Heliade Rădulescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre Germania și moarte, adresa este:
