Textele de mai jos conțin referiri la dor, dar cu o relevanță mică.
* * *
Joaca. te, Soare, cu mine.. și împletește. mi zorii
in pletele. mi înflorate de dor..
Joaca. te, lumina, cu mine..
și învață. ma sa ma strecor după ziduri care ard..
Joaca. te, frunza, cu mine..
și. n tremurul inimii mele te ascunde..
când mi. e teama
Joaca. te, norule, cu ochii mei..
si hai să plângem amândoi pe margine de tăcere..
Joaca. te, vântule, cuminte cu mine..
și poarta. ma peste lume..
in brațe care mă așteaptă..
Joaca. te, ploaie, cu franjurii rochiei mele..
si deșiră. ma pe cărare..
Așteptându. l...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Te simt căutându-mă în tăceri nefirești...
arzându-mi
la poarta de gânduri,
cu privirea atârnată de Cer...
cu ochii strălucind,
țintind nemărginirea care suntem...
Pictându-mă din șoapte și dor,
îmi dezlegi gând după gând
și mă deșiri către tine...
În taina mă chemi... și m-alungi...
și-mi șoptești să-ți mai fiu...
Închide ochii, dragul meu...
și pictează-mă, într-un infinit de culoare...
Creează-mă, lasă-mă să alunec desculță,
într-o zbatere cuminte de aripi
pășind, dezgolită de mine... pe hârtia inimii tale...
Nicio picătură de culoare în plus nu voi cerși...
Lasă soarele din tine să curgă o umbră, peste mine... și-atât...
Culorile vibrează, schimonosite de durere... de dor... de iubire...
Prea multe vise de copilă,
[...] Citește tot
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
La capătul fiecărui fir de păr
e incâlcită o lacrimă pietrificata
Din ea picura un vârf de cântec de dor
înghețat în privirea-i siropoasă de catifea
peste care el și-a vărsat strălucirea ochilor
Își aluneca degetele peste buze...
printre care el si-a prelins răsuflarea,
gustând ultima soapta pe care i-o lăsase în grabă drumețul..
Își scalda gândurile si-aluneca de-a lungul liniilor palmelor,
pe-acolo pe unde el i-a curs în sânge...
Și toate cuvintele care-i bat la poarta inimii,
scriu o poezie despre el...
Chiar toate...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Pe acolo pe unde zboară ea, în înălțimea Cerului...
nu sunt linii marcate...
Și uneori își pierde cărarea.
Se ghidează salbatec
dupa liniile de zbor ale păsărilor... după focul stelelor... după florile anotimpurilor...
Și își întreabă inima cu teamă și cu mirare...
"Sângele tău n-are vreo știre despre nevăzutul drum...?"
Simte că la capăt de drum neștiut, dar pe urme de calda Lumina... e Acasă
Străinul nestrăin o cheamă, mergând pe cale, înaintea-i...
Vântul o ridică și marea înspumată geme...
Însă pe toate le lasă în urmă fără șovăială,
pentru a urma această putere rătăcitoare...
Căci străinul o cheamă, îl aude cum merge pe cale... înaintea-i,
spre Acasă...
Ea știe. Numele lui a fost chemat sub cerul fiecărei dimineți... în rugi fierbinți...
Acum mugurele înflorește
dorește Soare și rouă...
iar floarea deschisă strigă spre lumina care o eliberează...
[...] Citește tot
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Toti sunt cu ochii tinta
pe focul "lumânării"..
Și caută răspunsul
Ochilor ei triști..
Ea știe ce dor arde..
ea știe tot ce plânge..
ea știe tot ce doare..
Si dulce si amar..
pe toate le. a gustat..
Și rănile genunchilor
pe toate le cunoaște
Și cântecul in taină..
tot ea l. a murmurat..
Iubirea a vegheat. o
Lumină ea i. a dat..
Pereții casei reci
Tot ea i. a mângâiat..
Și tremura.. și. i vie..
Și. n ea zvâcnește viața..
Și. i zâmbetul un plânset
[...] Citește tot
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
În sufletul meu pâlpâie o lumânare...
o candelă cu mir sfințit
care se aprinde înalt și viu
cu fiecare ecou al inimii tale arzânde...
ecou și freamăt de dor
fără de vină...
Te răsfrângi în mine
ca-ntr-un lac limpede
precum stelele nopții...
aprinzându-mă... ca pe-o floare de foc...
neașteptată cărare de dor
către tine prin mine... croind...
Îmbrățișează focul... dragul meu
Cuprinde-mă în palme
ca pe-un potir de lumină cerească...
și împărtășește-te...
gustând din preaplinul de iubire...
și încălzește-ți răsuflarea încremenită de preafrig...
[...] Citește tot
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
În drumul tău... o vei întâlni negreșit...
o vei găsi mereu scormonind
cu nesaț
în negura cărării ei,
după o oază de lumină...
cu fruntea și palmele in țărână...
bătând la poarta Cerului...
Ea-și vărsa cântecul înrourat de durere
în izvoarele adânci ale lumii...
Pe urmele ei cresc flori de dor
cu rădăcini în cer...
Flori de gheață... flori de foc...
Cerule, ascultă-i cântecul înăbușit de lume...
coboară-te peste ea...
când putere n-are să mai strige
și ca pe-un prunc ce se zbate să vadă lumina
înfășoar-o în mantia albă a iubirii
Și naște-o...
naște-o din nou...
Încă o moarte să poată primi...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Ce cantec cânți, femeie.. prin ruine..
psalmii durerii ți. i versi, prin vise scotocind..
Pășești fara de vină.. în flăcări, apărând porunci
Iar carnea tu ți. o. ngenunchezi
lângă străini...
Ce cântec cânți, femeie cu sufletul pe ziduri..
Îl amagesti când plânge și. i dai doar firimituri..
îl ții in inchisoare când el cu jale arde
de dorul unei preasfinte mari iubiri..
Deschide larg fereastra, da. i un răgaz să zboare..
E însetat si. l doare, in chingi prea l. ai ținut..
I. s aripile frânte și. i încă speriat..
Dar lasă. l să asculte o prea sfânta chemare..
Că mult prea trudnic bate, din aripi..
Prin ruine..
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Ascultă zborul, ascultă tăcerea...
Ascultă sunetul cuvântului...
și murmură cu el în șoaptă...
E dorul tău sau al meu...
Ecoul a două strigăte, una și aceeași chemare...
împletite undeva înainte de vremuri...
Urmează-i curgerea...
Urmează-ți inima, în ea e singurul adevăr...
Șoaptele ei îți arată calea...
Lumea nu le-aude și chiar dacă le-ar auzi, nu le-nțelege...
Ascultă în tihnă...
Se aude un freamăt arzător...
Visele noastre fac punți între pământ și astre...
Între tine și mine e un fir de lumină,
iar lumina n-are stavile...
își face loc prin orice fisură a zidurilor...
E o punte sprijinită pe nimic altceva, decât pe sufletele noastre...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
M-ai cules din țărână...
Și m-ai cuprins tainic cu palmele sufletului,
ca pe o lumânare stinsă.
Și-ai suflat peste mine cu zborul tău...
cu dorul tău...
cu setea ta...
înviindu-mă...
Pâlpâiam timid... cu teama de-a nu te arde
și ca în fața unei icoane
am îngenuncheat...
Era înălțător,
parcă amândoi atingeam cerul...
Cu pumnii strânși ca într-o rugă...
într-o încrâncenare de durere...
am început să ard înalt
Și mirată... să luminez din nou.
Ușor, am început să mă preling printre degetele tale
și toată făptura mi s-a umplut de tine...
Un mănunchi de mine și tine...
dincolo de lume...
[...] Citește tot
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Firimitura unui cuvânt...
Nu costă să visezi,
poate doare.. un pic..
poate doare tare...
dar frumusețea adesea doare...
asemenea iubirii...
Doare pentru că omul nu e capabil să simtă atât de mult frumos.. atât de mult dor și atâta iubire
pentru că.. destinul său rar se împlinește precum voiește... el încă ispășește... pierzând Cerul.... visele sale se destramă ades
și, cel mai trist este că.. în lumea in care s. a trezit după cădere... cea mai rară stare este statornicia firii.. a gândului.. a emoției.. inspirației.. fericirii.. iubirii...
Iar nestatornicia adesea destramă vise.. in zori..
Și doare un pic...
Sau mai tare...
Dar cumpărăm altele.. numai că trebuie să mai cerșim o firimitura de timp...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Unde oare să-mi ascund palmele
să nu te mai deseneze în vise?
Cum să alung primul gând și primul surâs
al dimineților mele...
când în el strălucești tu?
Cum să opresc sufletul
să citească neîncetat poezia ochilor tăi?
Cu ce să-mi umplu inima
să nu te mai încapă pe tine...
să nu te mai bată...?
Cum să-mi port pașii...
încât să nu te mai pășească,
iar aripile să nu te mai zboare..?
Cum să înăbuș oare glasul din mine,
să nu te mai murmure
să nu te mai cânte
să nu te mai strige...
Ce să le spun urechilor mele...
când aud într-una chemarea ta -
ecou al propriei mele chemări...
[...] Citește tot
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Într-un colt caldut al inimii mele, stropit cu mir de iubire...
infasurata intr-o panză alba și fina,
păstrez bucățica de pâine pe care mi-ai daruit-o,
c-o mână blânda ruptă din Raiul ființei tale,
pâine sfințita cu sufletul tau...
veghindu-mi foamea de lumină...
Cerul coboara pe pamant cuprinzând in el bataile inimilor noastre...
infășurandu-si albastrul in aripile fremătând de dor...
care ni se-mpletesc deasupra lumii...
luminandu-ne pașii de la apus la răsărit...
Pe inserate, cu palmele impletite intr-o ruga de amândoi...
culegem clipe asemeni unei vecernii...
topind lumânări pe pragul templului zidit din răsuflările noastre,
impărtășindu-ne cu pâine de lumina inmuiata-n psalmi de iubire...
Iubire albă... nascuta din aluat dospit in lumina sufletelor noastre...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Simt că ne-am închis unul într-altul
pentru totdeauna
În zidurile unei iubiri
Cum nu va mai fi alta...
M-arunci în gol, apoi, în clipa ce urmează, mă prinzi
ascunzându-mă în tine...
De vrei, slobozește-mă din mrejele orbitoare
ale luminii tale, dragul meu...
și nu mă slobozi...
te rog, nu mă slobozi...
M-aș pierde din nou în întuneric...
Amestecă-mi țărâna cu tine...
frământă-mă cu palme de dor...
și apoi îmbracă-mă cu Cerul...
Cu Cerul tău...
Alintă-mi plânsul cu cântece tăcute
și-apoi lasă-mă pe mine, odihnă tâmplelor să-ți fiu...
Spală-mă cu lacrimile tale...
și-apoi gustă din căușul palmelor mele...
apa vie cu care te-am așteptat mereu...
[...] Citește tot
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Cât zbor într-o mână de humă tremurândă...
Cât cer într-o aripă fără cer...
Și câte șoapte înăbușite, într-un loc surd...
Câtă sete, unde izvoare mustesc de apă vie...
și câtă lumină trecând maiestuos, gemând, prin întunericul lumii,
o urmă fină de pas care vine plecând,
de nimeni întrebat, de nimeni văzut cu adevărat,
și-o șoaptă care caută să respire o clipă infinitul...
Și cât verde!
Amestecă-mă, Doamne,-n întinderea verde...
de pașii celor grăbiți ascunde-mă...
Așterne-mă doar în calea celui ce m-așteaptă,
odihna să-i fiu...
Și oprește-ne destrămarea,
c-un cântec de dor, ne leagă de Cer,
Cu dor nedurut... împletește-ne inimile cu timpul...
În palma Ta, măsoară-mi pașii,
dezgolește-mă de ruini, de dor
și de toată mirarea...
că sunt...
[...] Citește tot
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Inima mea este în stare să îmbrace toate formele tale,
Fiecare fior sa. l dezlege...
Toate dorurile sa le-nteleaga și să le cante...
Toate plansurile sa le topeasca c-o atingere de lumina...
Potir de lumina și iubire pentru insasi inima ta fiind...
Cer pentru soarele tau...
Și ușa către rai deschizându-ti...
Izvor cu apă rece pentru setea ta...
Si-ntindere verde și racoroasa pentru osteneala cărărilor tale...
Așează-ti tamplele obosite intre palmele mele.. și ele vor lua forma zvacnetului din tine,
Iar freamătul din adancuri varsa. l in liniștea brațelor mele...
și-l voi topi in izvorul de viață al ființei mele,
într-o clipa inalta și caldă,
urme pentru veșnicie lăsând în tine...
Usa templului inimii tale
în inima mea se deschide
Eu, religia iubirii fiind, adevărata religie...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Târziu în noapte,
când toate ceasurile tăioase ale lumii au tăcut...
coboară pașii ușor printre file de gând...
măsoară-ti în mine în tihnă, intinderi de patimă și dor..
așterne iubirea încet peste sufletu-mi flamand..
acolo unde, în spatele stelelor nopții,
ca o blanda candelă aprinsă...
tu, sălășluiești...
Și goala și tacuta fiind
îmbracă-mă în tine...
să-mi crească lăstari de iubire din carne...
să te-ascund in mine la umbra lor...
și-acolo să rămâi pentru totdeauna...
Să ne împletim amândoi în aceeași tulpina...
ca un vrej fermecat ce urcă spre cer...
cu șoapta inimii tale potolește-mi setea...
Ia-maă de mâna și poarta-mi lin pașii pe treptele spre zorii albei dimineti
acolo unde tu cu dor mereu m-aștepți...
si mă înveșmântezi in soare
Din lacrima, în psalm de iubire,
[...] Citește tot
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Un ghem de vise într-un inel scorojit
prins într-o țesătură brodată a unui păianjen
pe care am ales să mi-o fac leagăn după acerbe și voluptoase lupte...
Visez aspru, refuzându-mi eliberarea, cu sete căutând ferestre pe unde să arunc peste lume, lumina,
pe care durerea mi-o aprinde...
Mă deșir că o copilă pe fiecare fir care duce spre clipociri de cer,
legănându-mă lin
dar simt cum cu fiecare zvâcnire...
aripile mi se șubrezesc...
și mă dor... durut dor.
Și mi-e teamă că n-o să-mi mai crească altele la loc.
Se țes în juru-mi pânze lipicioase, mieros diabolice
din tăceri și așteptări,
cusute cu mărgele fine de lacrimi, suspine și resemnări...
Toate mă înfășoară, ca niște liane sălbatice...
din care eu îmi construiesc
o amăgitoare plasa de siguranță..
"Vremelnică captivitate" îmi strigă iubirea...
aproape mângâietor de dureros...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Sunt clipe în viață ce dor ca și o rană,
Sunt clipe de disperări adeseori,
Sunt clipe când visul ușor ți se destramă
Și cauți zadarnic în jur un ajutor...
Sunt clipe când îți copleșesc ființa toată
Furtunile-acestei lumi fără zăvor,
Dar nu uita, vine o clipă odată
Când vei zbura dincolo de nori....
Când încercările. s prea grele
Și nu știi când se vor sfârși
Mai este doar puțină vreme
Și Cel ce vine. va veni...
Chiar dacă viața. i mult prea crudă
Și te întrebi cât va dura,
Ce mai contează o secundă
Pe lângă veșnicia ta.......
Sunt clipe în viață când guști dezamăgirea
Și vezi adevărul că e mult prea amar,
[...] Citește tot
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Cu pași repezi, de gând... trecu pe lângă mine...
Cu marginea veșmântului sufletului lui, m-a atins ușor, și cald, și viu..
Iar inima mea a străfulgerat
de viață...
Era vie...
O, Doamne... l-am recunoscut...
Și din adâncurile acelui suflet răzbi peste mine un suflu cald, ademenitor, văratec,
o fâlfâire și-o atingere mângâietoare de-aripă... ruptă parcă din mine, de demult...
Mă netezește lin și apoi dispăru-ntr-o clipă... ca o petală fragedă de floare...
ce-o rupe și-o învolbură o boare...
Căzu pe inima-mi ca un suspin... ce s-a-mpletit în mine lin...
Și m-a trezit ușor din amorțire ca după o lungă adormire... Al pașilor lui foșnet m-a cutremurat... și i-am urmat... O șoaptă moale, înmiresmată cu dor și foc arzător al inimii sale... a curs în mine... umplându-mă de Cer și lumină... De-atunci, alunec către niciunde, cu șoapta lui de dor în brațe... urmându-l...
Împlinească-se...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Mariana Daniela Bidascu despre dor, adresa este: