Printre frâiele uzate
Roibul meu mănâncă jarul
Stelelor ce cad în hău,
Ovăzul ce dă în lapte
Fierbe sub ele din greu.
Îl încalec, el nechează,
Se-ndreaptă spre Carul Mare,
Unde cerul ți-a pus zestrea
Pentru nuntă, la păstrare.
Timpul curge peste spații,
Se văd coastele la cal,
Simt cum își închide ochii
Și devine ireal.
Să cobor încerc de-ndată,
Mă agăț de oiște,
Strigu-te, tu nu m-auzi,
Stelele sunt vraiște.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Degetele iubirii
Degetele iubirii nu mor
Pe-un trandafir însingurat,
Totul are izvorul în dor
Și se dăruie-ades minunat.
Tu ai privit petalele târziu,
Senzuale inimi pictate,
Totul înjur e pustiu,
Iubirea înalță palate!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
ADN-ul neamului
Sinceritatea mea
Face boltă de lumină
Peste funinginea luminării
Care sortează
Sicriele neamului.
Sub sfânta icoană,
O felie de aer
M-apropie de creanga
Timpului
Imortalizat
În propriile
Relicve
Unde încă
Respir!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia mea de borangic
Universu-i alăptat de zei,
Stelele-i atârnă de buric,
Razele în joacă scot scântei
Legănate-n val de borangic
Te admir, ești farmecul întreg,
Pictat în ochii tăi albaștri
Ce-mbină bunătățile de tort
Spoite-n versuri și în aștri.
Univers îmi ești, o amintire,
Sub capacul stelelor cu dric,
În ochi-mi tremuri de iubire,
Femeia mea de borangic!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubește-mă...
Ți-am scris mesaje-n rece grai,
Tu ai zâmbit, cântând din nai.
Nimeni nu am vrut să știe
Că între noi e-o poezie.
Nici mie nu-mi vine să cred
Că poezia e-un secret.
Sezonul ei nu e departe,
Iubește-mă până la moarte!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visul îmi deschide pleoapele în zori
Aripi se învârt printre frunzele moarte,
Rotunjite maiestos în inimi încercate.
Zborul meu trece cu vântul în zare
Punând peste răni la aripi culoare.
Visul îmi deschide pleoapele în zori,
Din sânul tău sug lapte îngeri și cocori.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Potrivirea-n veșnicii uscate
Iubirea ta zvâcnește-n sufletul meu,
Palmele ei sunt cuib de sentimente,
Îmi zidește-n ochi un curcubeu
Și-n sânge-mi pune aripi de erete.
Intru încântat de Bachus, sus în vie,
Lumea cântă între umbre moarte,
Picioarele au bătături ce-mbie
Rodiile iubirii să nu fie spate.
Dorința nu se-astâmpără în târg,
Nu vând, nu cumpăr vise împlinite,
Visele ce-au sânii în nou pârg
Sunt veșnicia clipelor cernite.
Tu, aceeași, treci și-acum prin mine,
Roua ta mă spală de păcate,
Oasele se macină-n ruine,
Mi le potrivești în veșnicii uscate!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Păcate contemporane
Sufletul meu coboară în izvorul cu stele albastre,
Împletește raze imemoriale, îmblânzește astre,
Îngroapă în mămăligă al treilea război mondial,
Înhamă la un tun o celulă de nechezat de cal.
Dintr-un pântec de rouă trezește un ecou,
O mână din hârtie mototolită are design-ul nou,
Pământul se îmbracă într-o strâmbă sărutare
Pe o sticlă de ochelari crește-o putredă floare.
Aștept resurecția pietrelor căzute din spații
Unde îngerii morții fac în tămâi incantații,
Pământul se albește la față de lovituri și de ură,
Invazia catastrofei intră pe ușă cu oase în gură.
Măruntaiele rușinii se-nalță în noapte spre stele
Gândurile introspecției prăpastiei devin rebele
Și-n praful saharian din care fac o mare mămăligă
S-aud fluturii morți cum pacea-n somn o strigă.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la moarte, dar cu o relevanță mică.
Serbia, lumină în lacrimă
Serbia, Serbia, lumină în lacrimă,
Venin în paharul cu apă,
Întuneric în fructele derivă
Pentru cine în zbucium se-ngroapă.
Curcubeu se-ntinde cuvertura
Clipei sfâșiate în tunet pe cer,
Îngenunchează semințele luminii,
Bisericile îndurarea o cer.
Dumnezeu cu stele în barbă
Rotește vârtejul cu morți,
Fluturii zboară în umede zdrențe
Adăpostiți în deschisele porți.
Balcanii priveghează din zări
Oceanul de ape turnate cu sârg,
Oamenii fac tinichele din suflet,
Serbia, Serbia-n genunche o strig.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Să crezi că te-oi iubi și mort
O zi cu soare în priviri
Pătrunde-n sufletul de rouă
Țesând profundele zvâcniri
Sub carapace nouă.
Va fi frumos, un curcubeu
De vise în plin rod
Și vom zidi și amintiri
Sub cruce, la prohod.
Până atunci ți-oi dărui
Doar nebunii cochete
Încât să crezi că te-oi iubi
Și mort, pe îndelete!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Infinitul are găuri
Infinitul are găuri,
Când le urc le și cobor
Într-un sens fără de sens,
Nu trăiesc și nici nu mor.
Hai cu mine să-mpărțim
Clipe din dureri celeste,
Lacrimile bucuriei
Din sfârșitul de poveste.
Infinitul are găuri,
Le tot urc sau le cobor,
Tu îmi ții fierbinte sensul,
Nu trăiesc și nici nu mor!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Norocul pierdut
Suvenir de lacrimi și gloanțe
Din motivul de-a trăi fericit
Când plutonul de execuție doarme
Pe-un cadavru ciuruit.
Prietenii mei au fluturi în piept
Previziunile merg mai departe:
Ori murim în sămânță de viață,
Ori ne ploconim sub capete sfărmate.
Suvenir de mântuire europeană
Se scrie în jocuri de-a jocul,
Gloanțe reale trec peste noi
Și zâmbim când ne pierdem norocul.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Universu-i totul sau nimic
Universul tremură în ochii mei,
El este totul sau nu este nimic,
Presară în juru-i misive, scântei,
Legănate-n val de borangic.
Universul este nimicul din tot,
Visează femeia cu ochii albaștri
Ce pune în față bucata de tort
Provenită din versuri și aștri.
Universul este timp, amintire,
Pe capacul prăfuit al unui dric
Transformând moartea-n iubire,
Sigur e totul sau totu-i nimic!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Civilizația frunzelor uscate
Vântul poartă din zgură în zgură
Civilizația frunzelor uscate
Amestecate-n fum și-n bătătură
Cu dinții cerului de lapte.
Luna râde la sânii de mireasă
Unde se răsfață pruncii siamezi
Mângâiați de fulgii care-ncet se lasă
Stelelor aprinse în ochi și în livezi.
Civilizația frunzelor uscate
Prin zgură-ajunge peste gândul meu,
Domnul ne-a încredințat până la moarte
Crucea s-o purtăm, și tu, și eu!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ritual
De pe buzele lumii șterg sânge și foc,
Morții își întrupează caricaturile pe loc!
Omenirea își lasă gândul desculț în neant
Și cu mâinile-n cruce s-ascund de atentat.
Neliniștea își întinde umbrele lungi,
Ritualul mărturisirii se lasă-n genunchi.
Dumnezeu ne-ascultă din spații adânci,
Frica de viață ne-așează pe brânci.
Iartă, Doamne, fântâna de sânge și foc,
Morții ne privesc în bătaie de joc!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crăpătura de pământ
Pe o crăpătură de pământ
Se-mbrățișează viața cu moartea,
Fiecare își vrea cu duritate partea,
Dându-și onorabil ultimul cuvânt.
Cei de deasupra ascultă privighetori,
Cei răsturnați au sângele-nfundat
Într-un borangic negru, colorat,
Înmuiat în steagul care dă fiori.
În adânc monștrii așteaptă cuminți
Să umple cu tăciuni crăpătura
Când suflete tinere se dau dea dura
Peste osul plecaților părinți.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așa-i țara...
Când te-ntorci sleit de muncă
Înspre mica bătătură,
Te trezești lovit hoțește,
Sufletu-ți iese pe gură.
Te rostogolesc hoitarii
Să-ți golească buzunarul,
Alții vin să dijmuiască
Toți urmașii cu altarul.
Unii merg în față, cântă;
Alții merg în spate, plâng;
Numai tu-n coșciug rămâi
Stană rece, os nătâng.
Așa este și cu țara,
Hienele vor s-o-ngroape,
Noi cu lacrimă de sânge,
Sărăcuți, o vrem aproape!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel cu lapte și miere
Lapte și miere curg peste țară,
Lumea se-ntreabă cum se poate
Hoitarii politici să-mpingă afară,
Prin simplu condei și datul din coate,
Moneda făcută valută sprințară
În bănci și mașini și palate,
Lapte și miere curg peste țară,
Lumea se-ntreabă cum de se poate.
****
E criza profundă, e criza amară,
Unii au luxul, alții au moarte,
Ajungem așa de ocară
Și curge venin și n-avem parte
De lapte și miere în țară.
rondel de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aștept
Aștept. Te-aștept să ieși din cercul
Suferințelor din vise,
Să-ți crească în privire flori
Și-n sân flori și caise.
Să-ți fie gustu-nobilat
Cu vers și melodii,
Să porți în brațe-un răsărit
Și-o gloată de copii.
Și-n toate-aș vrea să ai lumini
Din stele-apropiate
Unde se nasc și mor pe rând
Iubiri adevărate.
Aștept. Te-aștept să ieși din cercul
Iubirilor de-o clipă
Unde copiii vin râzând
În zbor cu o aripă.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copacul și omul
Copacul moare în coaja propriului timp,
Lacrimi de frunze îl trec sub orizont,
Ritualul tăcerii coboară în Olimp
Pe cercul amăgirii supt de cerul bont.
Un om a trecut mai demult sub un deal,
Ploile seci lumina ochilor coase,
Dealul nechează sub umbra de cal
Ținut de hățuri de-o mână de oase.
Copacul și omul dorm peste timp,
Răbdarea lor purifică amintirea,
Într-un picior coboară în Olimp
Prin durerea tăcerii iubirea!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Marin Moscu despre moarte, adresa este: