China şi timp

Urmărind stelele

Atât de pierdut, atât de departe
pe acel drum plin de bolovani.

Acel drum plin de bolovani
mă răneşte până-n inimă.

Amărăciune-împletită cu alean,
Atât de pierdut, atât de departe.

Amărăciune-împletită cu alean
mă răneşte până-n inimă.

Această casă în care stăpânul lipseşte;
perdelele patului tremurând, transparenţă delicată.

Perdelele patului tremurând, transparenţă delicată –
iar tu nu eşti aici.
Atâta singurătate.

Frumuseţea feţei mele

[...] Citeşte tot

poezie de Sui Hui,627-650, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra electronică, cum numeau chinezii filmul, nu ameninţă teatrul... dimensiunea fundamentală a reprezentaţiei teatrale înfruntă timpul. Dar nu prin îngheţare, ci prin auto-transformare. Graniţa extremă a transformării se găseşte în memoria individuală a fiecărui spectator.

Eugenio Barba în Patru spectatori (1999)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umanitate sub escortă

Suntem umanitatea sub escortă,
Mărşăluim îngenunchiaţi sub cer
Şi, vai, pământul nu ne mai suportă
Şi ne înghite, ospitalier.

Se crapă-n două piatra canibală,
Ca să mănânce oameni vii, la prânz,
Şi, sub cumplita cerului rafală,
Oceanele au izbucnit în plâns.

Şi între timp ne-ntemeiem pe ură,
Ne urmărim, ca să ne facem rău,
Venin universal în stare pură
Şi fiecare cu aportul său.

Clădim civilizaţii arogante,
Ca semn că nu ne pasă de nimic,
Şi brusc vulcanii o pornesc pe pante
Şi orice lider redevine mic.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu (19 mai 2008)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Halloween

Îmi dă prin cap anul acesta
De-aşa scumpete-n prăvălii,
Să-mi iau costum, să le fac festa,
Să-i sperii şi eu pe copii;

Când vor veni de Halloween
S-apar în faţa lor mascat,
Să-i vad cum fug şi nu mai vin,
Trei nopţi să facă pipi-n pat ;

Dar ce costum i-ar îngrozi?!
Copiii azi, fără tromboane,
Mascat în drac, vampir, ce-o fi,
Nu scap pân' nu le dau bomboane,

Ce Baba-cloanţa! Te joci, frate?!
Dracula poartă azi scufiţă (!)
Astea-s poveşti de ei fumate
Din primul an de grădiniţă,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

În 1949, după ce secole la rând fusese o ţară inaccesibilă, Nepalul şi-a deschis graniţele, iar un an mai târziu noul regim comunist din China a interzis accesul străinilor în Tibet. Cei care urmau să escaladeze Everestul au început să fie interesaţi de zona sudică a crestei. În primăvara anului 1953 o numeroasă echipă britanică, organizată cu zelul justificat şi cu resursele copleşitoare tipice unei expediţii militare, a fost cea de-a treia echipă care a încercat să cucerească vârful urcând dinspre Nepal. La 28 mai, după două luni de eforturi extraordinare, au încropit o tabără de înaltă altitudine pe Creasta Sud-Estică, la 8.500 de metri. Foarte devreme în dimineaţa următoare, Edmund Hillary, un neozeelandez zvelt, şi Tenzing Norgay, un şerpaş experimentat, au pornit spre vârf, folosind butelii de oxigen.

Jon Krakauer în În aerul rarefiat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În timp ce îşi fac cumpărăturile la supermarket, majoritatea americanilor nu sunt surprinşi să găsească un rând întreg umplut cu cereale pline cu zahăr, gata de mâncat. Dar străinii observă lucrurile acestea imediat, la fel cum şi americanii care călătoresc observă că supermarketurile din Italia afişează o gamă largă de paste şi că marketurile din China şi Japonia oferă orez de o uimitoare varietate. Reversul medaliei de a nu putea să îţi observi propria cultură este una dintre cele mai mari plăceri de a călători în străinătate: a realiza ceea ce nu ai observat despre cultura proprie, şi să observi ceea ce oamenii din alte ţări nu îşi mai dau seama despre ei înşişi.

citat din Neil deGrasse Tyson
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Făcând versuri cu Sir Ishii din Ţinutul Rădăcinii Soarelui

Nu-mi mai spune că femeile n-au stofă de eroi,
Singură, am călătorit prin vânturile Mării de Est zece mii de leghe.
Gândurile mele poetice se extind mereu – o velă între ocean şi cer.
Am visat cele trei insule-ale tale,
Toate pietrele preţioase sclipind în lumina lunii.
Mă doare când mă gândesc la cămilele de bronz,
Gardienii Chinei, pierdute-n spini.
Mi-e ruşine că n-am făcut nimic; nici o victorie în dreptul numelui meu.
Reuşesc doar să-mi fac calul de luptă să transpire.
Jelitul pe pământurile natale îmi frânge inima.
Aşa că spuneţi-mi, cum mi-aş putea petrece-aceste zile-aici?
Ca un oaspete bucurându-se de adierile primăverii voastre?

NB* Qiu Jin este eroină naţională a Chinei

poezie de Qiu Jin, 1875 – 1907, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cocorul

poetul ajunge
să scrie texte fără punctuaţie fără
majuscule diacritice
îndeajuns
el se bucură de cuceririle japoneze
în manciuria anului 2018
fără chinezi
(?!)
şi ajunge
la o pace internaută, e
ternă, soră cu moartea
să scrie
ajunge doar puţin ridicat
dinspre umeri
ca un cocor prea deloc
mişcător şi sonor

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pastel chinez

Pe-un canal îngust ce curge ca un şerpe cristalin
Se înşiră chioşcuri albe, cu lac luciu smălţuite.
Tot ce-i nobil, avut, mare şi puternic la Pekin
În răcoarea lor plăcută duce zile fericite.

Pe sub nalte coperişuri care-n margini s-albiesc,
Galerii cu mari lanterne şi cu sprintene coloane
Au comori de plânte rare ce la umbră înfloresc
Şi-n ghirlande parfumate se revarsă pe balcoane.

Papagali verzi, roşi şi galbini, iubitori de dismierdări,
Prin zăbrele aurite zbor chemaţi de glasuri dalbe,
Şi pe buze rumeoare, cuib voios de sărutări,
Ei culeg zâmbiri divine, ei culeg migdale albe.

Apoi veseli, cu-a lor pradă, se pun hoţii zburători
Când pe mândre paravane de matasă diafană,
Când pe crengi, când pe basinuri de albastră porcelană,
Unde viu se joacă-n faţă peşti cu solzii lucitori.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Vasile Alecsandri
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata cu şosete de diamant

zveltă ca o pipetă
trece pe bicicletă
fata cu şosete de diamant.
ea are părul de diamant
şi faţa de diamant
şi fustă verde de brocart.
în pulpa de sticlă a acestei fetiţe
se vede săpat un mecanism cu rotiţe
şi un piston de argint.
rotiţele se rotesc
pistonul pompează
şi adolescenta înaintează
târându-şi părul de diamant pe Calea Moşilor.

sub bluza de fildeş
sub sânul ce-ntinde-şi
boticuri rotunde de diamant
ea are cosiţe
legate cu liţe
şi coastele ei sunt cu totul de diamant.

[...] Citeşte tot

poezie de Mircea Cărtărescu din Poeme de amor (1982)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dreptul puşcăriaşului

Jugul anilor pe care i-am petrecut în puşcărie
Nu ne acordă drepturi: nu ni se cuvine nimic.
Nici loc în amvoane. Nici în strane. Nici glorie.
Nici putere. Nici aură de sfinţi.
Nici drept la memorialistică, astfel se evită oboseala pricinuită
De plângerile noastre decolorate, sâcâitoare ca o durere de dinţi,
Şi pentru ca armatele de tineri să poată călări acum viaţa
Pe calea bătătorită de noi pentru ei.
Toate vor merge cum vor merge. N-are rost
Să trasezi urma roţii în avans.

Un grăunte interior iluminat şi suferind:
Ar putea, pentru orice situaţie, fi singura noastră recompensă,
Cea mai preţioasă nestemată dintre nestematele pământului.
Şi, atunci, pentru a o duce neîntinată acasă,
Permite-le drepturilor noastre fantomatice să fie cel puţin:
Dreptul nemărturisit la o revanşă echitabilă.
Există un număr. Infinit de lung,
Comprehensibil numai chinezilor şi ruşilor,
Toţi cei căzuţi, exterminaţi, fără vină şi fără probe:

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Aleksandr Soljeniţîn, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rândunica întârziată

Mii de păsări şi-au crescut mari puii din cuib,
Numai rândunica de toamnă-a pierdut timpul.
Se-apropie Ziua Ei.
De ce are nămol şi fire de paie-n plisc?
Nu-şi dă seama că vara s-a dus,
Dansează-n briza serii.
Toate pe pământ se petrec în acelaşi chip,
Nu doar în cuiburile rândunelelor.

NB. "Ziua Ei" în China antică era Ziua Toamnei.

poezie de Bai Juyi,772-846, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rândunica întârziată

Mii de păsări şi-au crescut mari puii din cuib,
Numai rândunica de toamnă-a pierdut timpul.
Se-apropie Ziua Ei.
De ce are nămol şi fire de paie-n plisc?
Nu-şi dă seama că vara s-a dus,
Dansează-n briza serii.

Toate pe pământ se petrec în acelaşi chip,
Nu doar în cuiburile rândunelelor.

NB. "Ziua Ei" în China antică era Ziua Toamnei.

poezie de Bai Juyi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unite de qin shi

huang împăratul asasin
cele şase state chineze unite
au început să crească împreună
dintr-o mână de boabe de orez
umflate
în gură de o faţă cu ochii oblici
hrănite cu lapte lângă zidul
care se vede din lună şi
- n stele
e visul oricărui chinez
care fumează opiumul
ce îl duce în altă lume
pe o rogojină din paie cu paie
de orez, boabe scrise cu poezii
împăratul pregăteşte trezi
rea vreme
de pus în mişcare armata soldaţilor
de teracotă arsă cât trebuie arsă
speră să afle secretul nemuririi
dacă mai există ne

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Obsesia măruntă

ar fi să-i scriu julietei o scrisoare
să-i spun ceea ce romeo n-ar spune
din motive de lună plină şi lipsa
inimii de leu cu viaţa răscolită

i-aş scrie firesc cu stiloul chinezesc
pătruns adânc de tulpini de trandafiri
un scris de scriitor postmodernist
la modă înclinat spre tine, julieta

sau o să mă furişez la graniţa trupului
unde sângele frige noaptea târziu

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Stau şi mă uit cum frica amestecă
ruşii cu americanii şi cu extratereştrii
şi încă nişte milioane de chinezi.
Îi îmbracă în combinezoane albe,
le pune măşti pe figură.
Cine poate să spună că a privit frica în ochi
şi ştie cu cine seamănă.
Ochii se închid singuri
cu degetele de latex ale unor mănuşi
care în timpul liber fac teatru de umbre.
Un iepure pe un zid pare să ştie
toată istoria viitoare.

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai noştri visători

"N-am bani şi-i rost de-a face treabă,
Că atâtea ştiu..., plin de idei!
Nici timp n-am; muncă ar fi degrabă...
D-altul s-o facă... să-mi dea lei!"

Aşa-i de când tot ştiu, e-o vorbă
La noi... tot să ne-asociem;
Noi cu vorbit, ţuică şi ciorbă...
Investitorii-i agreem!?

Să vină, să ne umple punga,
Că-s plini de bani şi vrem şi noi;
Europeni, cu străzi... noi dunga
De var!? Care, pline cu... boi!

Mândreţe de frumoşi şi harnici;
Buni spărgători de... coduri! Cozi
Le facem la puşcării... Amarnici
Să fie şi ei... proşti nerozi!?

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fantezie la un ceai

Vă rog un ceai. Îl vreau fierbinte
Cafeaua e mai scumpă. Şi nocivă
Treceţi-mi-l în cont. Şi cu-o misivă
Să-l plătesc, aduceţi-mi aminte

C-o fi rusesc sau chinezesc, nu-mi pasă
Eu sunt atât: un musafir
Şi mai doresc o ceaşcă de kefir
Să mă retrag discret înspre terasă

Pe termen lung, benefic, longeviv
Din fel şi fel de cunoscute poame
Cusurul lui că nu ţine de foame
Altminteri e un minunat conviv

Un ceai de mentă. Sau de sunătoare
Îl pot gusta şi singur la adică
Mai mult pretextul dacă se ridică
Problema companiei de rigoare

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scoatem America de pe hartă. Credeţi că va fi mai bine? Credeţi că ceea ce vine - China de exemplu, care ar putea să devină marea putere care a fost America în secolul XX -, va fi mai bună venind cu o total altă viziune pe care încă nici nu o ştim bine şi nici nu o înţelegem bine? Iar cu Rusia nici nu am ce să spun, pentru că nu există prea multe motive pentru ca un român să simpatizeze cu vecinul cel mare de la Răsărit, care i-a făcut tot felul de pozne.

Norman Manea în interviu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intru în concediu

cu picioarele în şlapii
de gumă chinezeşti
încercând să uit de stresul
muncii de zi şi de noapte
întins într-un fotoliu intru
în meditaţie studiind
ofertele de vacanţă şi cuvinte
încrucişate pe veci în careuri
enigmatice criptograme
îmi sprijin ochii pe teancurile
de cărţi pregătite pentru zilele
de repaos şi recreere

sper să mă mişc într-o locaţie
nici prea scumpă nici
ieftină nu trebuie să fie
să nu afle prietenii că-mi bate vântul
în buzunarele largi
dar la modă şi anul ăsta

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!