Textele de mai jos conțin referiri la cărți, dar cu o relevanță mică.
Creatori
Ne-am inventat cuvintele și singuri ne-am scris cărți
Și aberant apoi le luăm sursă de noi, alte, preopinențe,
Citind din psalmi, din liturghii, din Biblie... alte hărți
Ce colindăm pe rând, cu decalog model de... competențe.
Ne construim, noi, sfinți, sanctificăm, dăm moaște
Și noi le spunem Dumnezeu, iar popii... un apostol.
Ne beatizăm în ctitori, chip punem în icoanele de Paște...
Și apoi nebuni ne-naripăm doar crez, lipsit de orice știință... în stol!?
Ne creăm singuri totul și necaz și bucurii, ne naștem
Și aleatoriu-i numai, învălmășeală -brownian hazard, de noi-
Ca apoi să ne citim în palme proprii sorți, destin ce-l paștem
Stând în genunchi, cu cap sub patrafir... sinucigași eroi.
Om înțelege, azi, că început tot noi am fost și noi facem... "apoi"
Și că pedeapsa de-i, cea maximă, e moartea, rezervată oricum... Și pe deasupra goi, goi, goi?!?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pierdut țară!
Vă spun din proprie experiență
-Ce-am câștigat c-onoare și cu chin-
Că-n țara, unde-am-nceput o existență,
Îmi este spre rușine, strâmb destin.
E-acolo, unde de vorbesc, sunt înjurat,
Chiar de încerc din propiile-mi puteri,
S-o-nvăț; să nu mai cadă în păcat,
Să nu greșească precum alți, până mai ieri.
E țara unde vin, că-i casa mea,
-Din pântecele ei m-am făcut om-
Dar tot ce-aduc câștig, mi se tot ia;
Sunt despuiat de fructele-mi de pom.
Nu mi se dau străbunii înapoi,
-Mă fură de țărâna unde-au fost-
Și n-am nici ajutor, nici de la voi;
Sunt tot eu un damnat, un hoț, un prost.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imposibila debarasare
M-am plictisit, profund, de mine
Uitându-mă-n oglindă zilnic
La trup, ce-mi îngrijesc în silnic...
Și-i tot mai rău, nu e mai bine.
Încerc mereu să pun, nu iau,
Îi dau șanse de prezentare...
Fatidic, însă, zilnic moare,
Câte puțin și nu mai vreau.
Aș vrea să fiu un nou, un altul,
Cu tot și eu și anturaj...
Nu știu, e-o lipsă de curaj
Sau nu știu, eu, cum să fac saltul.
Îmi număr zile petrecute
- Nici nu știu, de sunt câștigate -
Căci nu le am, toate-s uitate
Și le credeam pururi avute.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Partaj
Te-am împărțit felii fugare,
Mi te iau una la dejun...
Să nu te-mpart cu oarecare
Te tartinez cu ce-am mai bun.
Mi-ești hrană zilnică pe veci,
Te sorb, te gust, nici nu te-ncerc...
La masa-mi zilnic te petreci;
Sunt câștigat, am suflet cerc.
Sunt un rotund de binefaceri;
M-am șlefuit să nu rănesc.
Din sufletu-ți mi-am făcut carceri
Să-ți dorm din vise, îngeresc.
De te consumi, nu mă mai vrei,
Îți dau retur zilele mele;
Să-ți iei un Pantheon cu zei,
Să ai zeițe santinele.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amândoi
Îngemănați fuioare-n fire de tutun,
În deliru-adânc al nicotinei dintre foi,
Cum praf de pușcă-n țevile de tun...
Mă ard de la scânteia ta, pentru amândoi!
Scris sute de citate-n filele de cărți
Șoptite-n susur printre picături de ploi
În coperțile de nori, cu fulgere de porți...
Sunt tunetul, ce-l sparg cuvânt pentru-amândoi!
Cum ape și pământ la orizont sunt cer
Într-un sărut sublim de vis de terni eroi...
Și soare cum se scurge-n nopți de-amor stingher
Și luna e stăpână... M-ard pentru-amândoi!
Și mână-n mână de m-aș pierde-n caldul tău
Și orb devin -doar simț ce suntem numai noi-
Mă rog la cine împarte înger de cei rău
Să-ți lase suflet-zbor... iar mie, greul trupului pentru-amândoi!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 septembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Credință sau eres
Mi-am creat cortexul în timpi
-'n volete adânci de canion-
C-exprim pe foaie c-un creion;
Să am răspunsu-n vârf de ghimpi.
Din exercițiu-n cult de carte
Sunt un traseu d-hipotalamus...
Sunt un dicsipol de Erasmus;
Am zbor "feed back" și cuget, parte.
Sunt mulți ca mine, meteori
În percepte date-n custodie
Cu har de-a ști ce-i bun să fie...
Dar n-avem toți nimburi de sori.
Oare suntem asteroizi
Din norul Ort; desprinși, cometă
Cum Helly-n vizită-n Planetă
Ce-o locuiești, gata s-o vinzi?...
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 octombrie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Box
Ne preamărim în violență
De antici ce-am rămas, helas,
Niște-anacronici de pripas...
Regn-top etern de decadență.
Suntem rămași gladiatori
'n ascuns de suflet mii de ani,
Vânzânu-ne "exist" pe bani...
Umplând arene cu sudori.
La gust de sânge midriatici
Ne ațâțăm propriu-eroism;
Suntem carnali în egoism
Și facem din călăi... simpatici.
Bătaia-n fals o promovăm
Jucând instinctul animalic...
Ne bălăcind în haimanalic
Scrâșnind din dinți ne elevăm.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cult... ură
Se plimbă uitarea prin minți dezgolite
De cultul de carte, de dorul de-a ști,
În frâu liber, d-avalma, l-adulți, la copii...
Regină-n câmpii-n cenușii-nămolite.
E ultimul strigăt, finală redută,
Nimic nu-i ia locul pe golul lăsat...
În neted de spațiu ce timp a plasat
Meniri de cumul se tot pierd în derută.
E-o liniște cruntă în mințile goale,
Nimic nu se mișcă-n canoane de creier;
Trăim toți în fabula furnicii cu greier
Ce cântă-n play back... Arta-i gustul de țoale.
Dansăm dând din mîini peste umeri și fese,
Concertu-i DJ, atheneu-i discotecă;
Limbaju-i la fel la Bambou, pe potecă...
Prostia s-adună și-ncepe s-apese.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Partidul Român
Vă chem către suprema rațiune
Să vă lăsați de oarba vanitate,
Să fiți faptul ce sunteți, națiune
Ne împărțită pe vendete... Integritate.
Vă chem unirea s-o restabiliți
Eliminând pe diabolici cu ambiții.
Precum anceștrii, caști din nou să vreți să fiți;
Căci suntem ei, ori dispărem nefericiții.
Vă chem să fim cu toți o-ntregă ființă
Și să primim pe-oricine ne vrea bine;
Chiar de-s străini, să le-acordăm, de vor, căință,
Ne-ncununând pe tine și pe mine...
Vă chem românii-mprăștiați în pretutindeni
Să vă luați timp să fim cu toții din nou frați
-Ce-i refuzați și obligați în timp la vinderi-
Să nu mai vrem, de hoți și proști încolonați.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără cuvinte
De n-am avea cuvântul,
N-ar mai fi scris, doar semne
De părți de trup sau sunet
Imperceptibil, tunet;
Limbaju-ar fi de lemne...
N-ar mai fi jurământul!
Cuvântul de n-ar fi,
N-ar fi nici oratorii,
N-ar exista minciună...
Lumea ar fi mai bună.
Doar mimi ar fi actorii...
Cântatul un "cri-cri"!
De n-am spune cuvinte,
N-ar fi cuvântători;
Spunând... fără să facă...
Iubire-ar fi săracă
În număr d-iubitori...
Nici cărți, nu ar fi... sfinte!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Taboo
Stupid ne bucurăm l-aniversare
Sărbătorind o pierdere-n câștig,
Deși suntem părtași de ani-vărsare;
Moment inubliabil, când destinu-mi strig...
Ne păcălim c-o falsă reînviere
La fiecare primăvară nouă;
Amarul trecerii crezând că-i miere,
Încrezători că viețile sunt două...
Ne prăvălim în pat, spre dimineață,
Neștiind că noaptea-i numai o himeră
Ce poate dăinui-n sfîrșit de viață...
Avut ce-l pierdem, ca pe-o efemeră.
La slujbe ne-nchinăm umili la sfinți,
Făcând un pact, nescris, cu a lor moarte...
Ne pierdem timpul, precum scoși din minți
Și nu petrecem, ne-mbuibăm de carte.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mapamond
De unde atâtea temeri în lumea ce ne-i dată,
Făcută dintre noi și pură, desfrânată?
Oare de ce-s pedepse, adesea atât de strâmbe?
Oare de ce-s o parte, Fortuna... și alta, umbre?
Cât suntem de identici, cum oile într-o turmă
Și ascundem mușcătură, omor ce viață curmă;
Nu dintre lupi, ori lei, rechini, ori crocodili...
Se devorează o lume, în vânători, umili!?!
Inexplicabil, straniu-i defect inteligența,
Ce mijotește rău, la seamăn ia potența;
N-ascultă penitența, spovediri, părtășit
Și vârf, cel mai ades, e ambițios smintit!!!
Și evoluții unde-s, de-i încă sacrificiu
Asumat kamikaze, sau doar impus, supliciu?
Și specii criminale, tot păr și fără minți,
Au reguli neschimbate, le respectând cuminți!?
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 august 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Istorie
... timp, scurs inexorabil, recitit
dintr-un înscris interpretat haotic,
fără respect de adevăr, răstălmăcit,
mereu schimbat, dintr-un 'nadins narcotic.
... demers, subiectiv dintr-un real,
aflat la mâna prostului politic,
făcut să judece, arbitru accidental,
înverșunat, bornat în paralitic.
... repus, astăzi, pe rol, într-o minciună,
fără ataș la timpul petrecut;
doar interes partizan, ce răzbună,
interpretat, contemporanic slut.
... de ce n-au fost doar scribi imparțiali;
și azi, la fel juji suntem, peste fapte,
ce nu lăsăm în spuse, mașinali
și istoria roman o facem, carte.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Particulă
Sunt pulsul zilnic; de pârâu ce pleacă din izvor
Prin capilare fine, cu-nceput în picuri de celule
Dintr-un imens întreg, divers, compus din molecule...
Aflat pe un traseu codificat, cursiv-lănțuitor.
Gânduri mi-adun din filamente-n vârf de ac
-Răspunzător pe unde trec, nedeversând de maluri-
Sunt un torent nestăvilit, printre pulsații-n valuri;
Caverne de alveole și circumvoluții, am vieții leac.
Talaz mi-e diafragma, pompez sânge peste țărmuri,
Pășesc, tentacule, le-ntind la cer, să cer, s-ajung sfârșit
-Am Hubble lupe-n terminale dintr-un hard nemărginit-
Sunt Universul din mojarul infinit, un mix de cărnuri.
Sunt nano diferența d-existentul de-o secundă
-Știut mi-adun sudori, din tomuri pluviale, în oceane-
Sunt gândul exploziv ce se prăvale piroclastic din vulcane;
Infimul eu, încerc să scap de la dezastru, bula albastră, o muribundă.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tinerețe fără bătrânețe
Ce simplu-i să nu-mbătrânim;
Doar timpul trebuie oprit
Să vindem ce-am agonisit...
Săraci să fim, ad interim.
Să nu mai știm nimic din școli,
Să reînvățăm limbaj din cărți,
Să reînviem părinți ce-s morți...
Să ignorăm, metehne, boli.
Să ne jucăm precum copii
De-a mama, tata-ntr-un fânar;
Să nici nu știm de calendar,
Să discutăm vagi inepții.
Să zburdăm iar pe câmp, pe deal,
Să nu mai știm d-ora de masă...
Fără de griji, de bani, de casă,
Să schimbăm viața-n ireal.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cinema
Se joacă filmul meu
-n-am scris scenariul-
și regizorul mi-este total necunoscut,
iar pe deasupra și actorii-s o-ntâmplare,
c-apar așa, fără planificare
pe-un platou
ce-i doar o parte din văzut,
în rest, nu am niciun control...
Ce-i de făcut,
că nu cunosc itinerariul
și eu sunt principal erou,
cred eu...
Mă pierd, vizionându-mă
și-s singur spectator,
căci e banal,
e-o pierdere continuă,
de conținut
și trebuie plătit biletu-ntregii săli
-ca să-i evit bankrupt-
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copiii noului val
Copiii privesc azi părinții drept comori
De zilnice prădări, ce traiul le-ntreține
Ferice; ca-nainte de finișul cu flori,
Să-ngroape tot ce au, să-i lase pe ei bine.
Nu au de ce să-și ia, lumești averi, părinții,
Să-și prăpădească bani pe lucruri efemere;
Să mănânce prea mult?!... De ce să-și "puie" dinții?
Să-mbrace chinezisme!... Că nimeni nu-i mai cere!
Să-și pună trup în ziduri, cum Ane de Manole
Și carduri de carton să umfle din mici pensii!...
De-ntreținut... se poate; la rând cu banderole
De nevoiași! La cozi... cu mâinile-n extensii!
Își tocesc minți pe bănci, prin parcuri, la terase,
Băieți și dive june, la cursul de... valută
Cerșind puținul strâns; că-s cărțile prea groase
Și costă mult căminul și bursa-i mult... scăzută!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dezmembrări
E salamandric visul că tot putem reface
După ce ardem scrum pân' la aneantire
Golind oameni de suflet, lăsați o carapace
De bani, averi, de sex, cu cinstea o amintire.
De atâta egoism blamăm căsătoria,
Iubim în aventuri, familia-i anostul;
Separați divorțăm și judecătoria
E între noi un troc... copiii doar fac rostul.
Edificări de secole, milenii, le-am pus jos;
Mânăstiri cu conace și case părintești,
Palate, școli, spitale, lăcașul cuvios,
Poștalioane, han, iubiri copilărești.
Tăiem păduri ce-au fost străbunilor odor
Și vindem lemnu-n seva ce plânge-o fălnicie.
Din vânătoare facem un simplu abator...
Pământuri asecăm într-o sălbăticie.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem la preț redus
Ne invadăm poetic
fără vreun atestat;
naiv, clasic, eclectic
ne vindem la rabat.
E poezia azi
în goana spre declin
de miile de fazi...
ce vând oțetul, vin.
Poem e un cuvânt,
o frază fără vers;
este născut mormânt,
un epitet pervers...
... Parole-ntortochiate
înlănțuind coloane
de ritm desperecheate;
"-Se pretind prin saloane"!?!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (19 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atentat la popor
Azi țara mea a pierdut popor,
de azi noapte condamnat la moarte
de-o haită de tâlhari aparte...
ce vor ca tot să fie al lor!?
Și haita toată îs infractori
ce prin minciuni i-a tot promis
poporului un trai de vis...
Mascați onești, din ce-s... orori!
Demult s-au adunat partid
scursuri abjecte de bandiți
din nespălați, în preamăriți
crescând... cum hoitu' umflat, putrid!
Toți fără carte, huligani,
sau diplomați prin alți parșivi
la fel de lepre... inventivi
și-au reclădit moral... pe bani!...
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 februarie 2017)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Daniel Aurelian Rădulescu despre cărți, adresa este: