Textele de mai jos conțin referiri la frumusețe, dar cu o relevanță mică.
Iubirea-i mult pre juvenilă
N-am înțeles și n-o să înțeleg, se pare,
De ce e dragostea atât de multă la început?
De ce doar tinereții pare ar fi avut
Și apoi de ce, din ce în ce, mai mult e-o încercare?
Pentru ce e iubire fără înțelepciune,
Ca și cum parc-ar fi lipsită de virtute,
De vreun control de sine, doar cuceriri avute...
De ce nu ne-am iubi cum și la soare... apune?
Nu sunt matur 'ndeajuns amorul să-l discern,
Să aflu din ce naște; din suflet, ori frumos?...
Ș-n timpu-n anticar, tabloul prețios,
De ce nu-s adorații, la fel... Etatea-i tern!?...
Parcă-i un pic păcat... așa cum nu-i etern...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 august 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Re... capitulări
Mă întreb de evoluează timpul, anotimpuri,
Căci se repetă într-una, ar trebui să învețe,
Să fie tot mai cunoscute orele, ce vor veni cu aceleași fețe
Tot pregătit, deja... eterne Rome, Olimpuri.
Perfecțiunea e moartea, ea, ca să se nască noul,
Dar pentru ce să moară ce-a adunat atât
Și, de-i frumos ce-a fost, de ce e iar urât...
De ce-am tot plagia original... tabloul?
Ori carte-i de mult scrisă și nu-i știu început,
Doar un capitol poate, o recapitulare
Dintr-un orar uman... o lecție oarecare,
Ce tot o repetăm și nu știu de-am trecut.
Am întrebat și-ntreb... dar juru-mi este mut!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 aprilie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Laborator de sine
Mă cresc însămânțat în dublu strat de agar,
Să nu pot fi atins, să-mi păstrez caractere,
Dar uneori mă întind expus într-un frotiu,
Mă colorând definitiv fixat într-o fuxină, să apar,
La cine vrea examenul să facă în lame cu lamele,
Fin feliat, lucios, în parafină... așa cum vreau să fiu.
Sunt și eu un microb, ce infectează Terra,
Crescându-mă în colonii, să invadez idei.
O citoplasmă sunt c-un sâmbure de lanț, numai al meu,
Ce-mi caut în mnemonică o rimă, cum Aloe Vera
Ce se împarte duplicate între otravă, leac... s-o bei
Și, așa să pot fagocita urât, să las frumos, un propriu macrameu...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 februarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călătorind gândind...
M-așez peste pământul moale
Sunt vlăguit de frumusețe,
Vreau tot să uit, că-n lume-i jale...
Planeta, e la bătrânețe.
O ciocârlie stă înfiptă
În raza soarelui fierbinte...
În cântec inima-mi recită,
Sunt fermecat, nu mai am minte.
Sunt lângă apa clipocind
În susur nesfârșit, de fond.
Sunt călător, stând, ațipind...
Sunt, una cu nisipul blond.
Mă uit la podu-n depărtare
În culori fugare de mașini.
Mă ia un dor să fiu la mare...
Știu loc, de joacă, cu delfini.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chestionar
Și vouă vi se mai întâmplă
să nu mai fiți deloc frumoși?...
Să vă uitați, privirea tâmpă,
în oglindă... Vă găsiți scârboși?!
Și cum se face, tot atunci
nimic nu merge, e împotrivă!?
Nu poți ce vrei, nu poți s-ajungi,
ești fără de control, eschivă!?!
Și pe deasupra nervi te lasă,
te-ai răzbuna p-orice, oricine;
pe cei nevinovați de-acasă...
Nici tu nu știi... De unde vine?!?
Și același ești, exterior;
poate puțin modificat
printre detalii de decor...
Mai răvășit; un bos... umflat!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rememorări
Privesc în gol, nu mă mai simt,
Mi-am luat iubitele la rând...
Cât de frumoase sunt în gând;
Nici nu mă-nșeală, nu mă mint.
Le simt pe rând dulceața pielii,
Le-am sunetul de glasuri fine...
E precum ieri, sunt lângă mine;
Jucăm tumultul vânzolelii.
Le iau de mână, îs la cafea,
Mă pierd în ochi-n culori diverse;
Sunt și fidele și perverse...
Mă văd trântit pe-o canapea.
Am gustul gurilor nesațe
Înroșite de frecarea vrerii;
Mă pierd în sânii despuierii...
Simt aburul de-amor pe brațe.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar floarea
Când floarea își pierde petale și moare,
Nu piere, de sine se înfructă.
Își dă timp sămânță, își dedase și miere
Și atâta parfum... frumusețea ce-a suptă.
Se adulmecă singură floarea, pe ierburi se culcă,
Se închide în sine-și, își dăruie seva și carne.
Din ram se coboară, odată cu frunze ce cad, nu mai urcă...
Se împrăștie toată la lume... vrea vis de-a renaște să toarne.
Alungă tristețea de moarte, amintește de naștere într-una,
Se rupe pe sine, să încânte în buchet cu candoarea
Cui se dă-n sacrificiu. Nu-i ea țel, chiar de vază-i, nu-i zâna,
Stăpâna... E dorul în fond; c-a renaște din scrum, doar ea știe, ea floarea!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Floral desăvârșit
Oh, câtă simetrie în formă și culoare
Îmbie câmpuri, luminiș, imașuri,
Mai cultivate, sau neștiutor, panașe
Umplând văzduh de izuri... doar o floare!
Câtă splendoare-i 'ntr-un buchet de simțuri,
Luate într-un suflet dintr-un gând de dor,
Pentr-o mireasmă de bizar amor,
Se înduplecând, să-și dea inel de anotimpuri.
Căuș de miere în zborul aerat,
C-obraji spre soare căutându-și zâmbet.
Covor fragil, coral de sunet, zumzet
Armonic, aur de polen-carat...
... O pată de culoare într-o planetă albastră,
Se mistuind în fruct pentru sămânță
Să poarte vis într-un frumos, ce anunță
An după an, sfârșind întâmplător... în glastră.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 mai 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mintale ipostaze
Am tras, ca pe-o perdea, din cerul
Ce nu-i albastru, îl văd doar eu
Așa sublim; un bleu, cum gerul,
Din nea, prin prisma-i curcubeu.
Mă simt ușor în primăvară,
Sau când iubesc și sunt iubit
Și tot mi-e greu, ca întâia oară,
Ce ades, arar, sunt amăgit.
Am izuri fine în narine,
De văd frumos în depărtare
Și-n muzică mă încânt de bine,
Iar marea, am vis... la gust de sare.
Sunt pielea toată un fior,
Când suflet cald mi-e de încântare
Și doar mai am un singur dor,
Când zi de zi, alt dor apare...
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (25 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pasaje
Sunt reescapatul de avorton, un fortunat
Și fătul ce-a murit într-un copil
Ce s-a topit într-un adolescent febril
S-ajungă tânărul matur... neapărat!
De ceva timp adultu-a detronat pe june
Și se împlântă-n ani tăindu-i în felii
Pe neștiute, se urâțind pentru frumoși copii
Uzându-se fără răgaz pentr-o... înțelepciune.
Și-ncet încet se moare robustețea;
De plină vârstă se golind treptat
Și orizont e terțina etate, handicapat
Pe zi ce trece, rând pe rând apare... bătrânețea.
E viața-n sine o moarte nesfârșită
Pe zile; se născând c-un cont funest,
Se-autoîmpreunând ca-ntr-un incest
Și-așa din naștere ne tot debarasăm... de ființa învechită!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Seara
Se-ngroapă soarele încet pe deal,
Este-o caisă coaptă, cu-aură de foc...
E-un intermezzo, static, pe același loc;
Îl poți privi, e-un gel topit, de-un aur ireal.
Se duce discul, de minune, în străfund,
În spate cerul, este-n flăcări, boreal.
Albastrul zilei, ia un aer mov, astral...
O vrabie, iubitu-și cheamă, implorând.
Trilul din zi, e-un ciripit, arar, frugal,
Totul devine, umbre, doar contur,
O boare mlădioasă, de răcoare, își face tur...
Lumea se moare-n negru, trece-n ideal.
Sunt ultimele șoapte-n susurul de cină,
Dorințe împletite se dezleagă-n dor,
Inima-i în relax de griji, e în amor...
Oh, frumusețea visului începe...
Seara e de vină.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Afizic
Zile-am de sensibilitate
Când tânguiesc de frumusețe
Pierdut în impoderabilitate,
Ușor, doar fum, delicatețe.
Nici fulg nu sunt, doar șir de lacrimi
Cu gust sărat de val de mări
În unduiri pe-obraji de patimi
Ce spală tot cu timp, uitări.
Sunt doar o gheară de suspine
Ce-mi ține pieptul în "suspens";
N-am niciun sens, de în jur de mine...
Îs plecat fără prezent, un mers!...
... Fără de pași, tot o plutire,
Ce-o țin, m-agăț de ea, n-o las
Și-o pierd, că timp n-am... Amăgire
Sunt tot... Produsul de-un impas!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Uzura
Ce ciudată e ființa umană...
Se aruncă nebună-n tumult,
Se iubește și cade în capcană;
Ce-i puțin, ea dorește mai mult.
Dragostea îi e mereu sacrificiu;
Cel avut, e ades renegat.
Nu-i valoare, e numai deliciu,
Iar fidelu-i monoton, expirat.
Tot ce-a fost altădată iubire,
De năvalnică, oarbă dorință,
Nepăsare-i, de nu-i "ne" simțire;
E rutină, nimic, neputință.
Explicație sumară ar fi;
Timpul trece și sapă rigole,
Întâlnitu-i banal, zi de zi,
Riduri, scurgeri de ani, zile, ore.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alter sapiens
De-aș fi nu oase, un schelet, ci coaja de o cheratină,
Aș fi și mort la fel, frumos, că gol e "in", nu s-ar vedea...
Aș păcăli urmași că sunt, aș auzi plânset de vină...
Că nu s-ar ști precis de-s viu, aș fi ca după o perdea.
Aș avea luciul, o patină ce niciun timp n-ar putea șterge,
Ca-n insectar c-un ac în spate, un exponat, măcar etern
Cât lumea n-ar zbura "ailleurs", s-ar liniști și încă ar merge...
N-ar inventa numai pedepse să facă raiul un infern.
În pliu, golit de măruntaie, n-aș fi nici creier să mai sufăr,
Doar stoic, un cugetător, un bondar Buda aș fi rămas
Cu multe brațe, pline toate de caste, florile de nufăr...
Să împartă oameni albul pur, nu negrul nopții... parastas.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 august 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tot, o iubire...
E tot, iubire -peste tot și frunza cade ram
și se reîntoarce mugur, crapă de dragostea din trunchi de sevă
și, nor ce-așteaptă puf pe cer să se adune gram cu gram,
să cadă râuri să ne spele și, albina, ce-nmulțește floare, fără relaș... nu știe grevă.
E muntele semeț -ce ține să-și toace roca în rădăcini
și bradul priponindu-l ace să nu rămână dezgolit,
iar marea mângâie nisip, ca râu se-ncorsetând cu arini...
cum cer stă prăvălit pe noi... nu pleacă-n zbor spre infinit.
Câinele -stă domesticit, iubește chiar și pe hinghieri,
omida moare în cocon se dăruind pentru frumos
și zile, nopți, nu se despart, că azi este o noapte ieri...
iar eu la fel țin mult la tine... până ce-oi piere amoros...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 august 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără regret
Te pierd și nu e prima oară,
Mă rog să stai și nu e chip...
Te-am cunoscut în primăvară;
Ca-ntotdeaun-a fost un "clic".
Ești partea din recent tumult
De încercări, valorizantă,
Crezând c-a minte-un jurământ
Ne face viața trepidantă.
Nici nu încerc mai mult să dai,
E-ndeajuns, la ce obțin;
De-ai fi jurat pe drept, să stai,
Mă linișteam, scăpam de chin.
E plină lumea de frugale
Cu zbor neîntrerupt, de vise,
Cu înfruptări, printre escale,
Cu infinituri des promise.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (31 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tot, e-o apă, de ploaie
... că doar ce-am scris din nou de ploaie
și mă întreb; ce-atâta apă
se duce adânc să spele morți,
ce se-nfiltrează printre filtre?!
... și beau din ei stând în odaie;
de aceea minți tot timp ne sapă,
ne redeschide alte porți,
să primim vizite, părinte...
... și peștii stau tăcuți la fund,
perpetuându-se-n neștire,
ingurgitând din mâl cu oase
de când e lumea cea străbună;
din mări ce-au fost cândva pământ
printre corali de-o mânăstire,
meduze de femei frumoase
și valuri ca o supă-n spumă...
... iar cerul, ce-am făcut lăcaș,
o fi din picuri plutitori
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar o feminitate
De ce-ai înlănțuit tot, zile
Pe întreg Pământ, luându-i odihnă
Pierdut să te privească în tihnă
La nesfârșit, Evă, Dalile...
De ce te îmbraci mereu în floare
Făcând Pământ șip de parfumuri,
Urnind mulțimi alai pe drumuri,
De te-or găsi izvor, licoare.
De ce nici mintea nu secretă
Din tot Pământul alte forme
Să unduie visări enorme
De suavu-ți gât fin, de egretă.
De ce nu-i oare în Univers
Un alt Pământ cu atât frumos,
Să învețe scribi ce-i "drăgăstos"...
Neant, nu știe liric, vers?
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 iunie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rimă
Mi-am încorsetat parcă gândul în dragostea frumoasei rime,
De ceva timp, nu știu; să-mi chinui plăcerea prin cuvinte alese...
Mie-mi nu; pentru alții, ce-ar crede că-i tot ușor, făr' să le pese
Că pas de dans e de când lumea... în acord, de corpurile sublime!
E cântec tot, ce-i aștepți geamăn cuvântul pus, ghicit, pereche,
Neașteptat de ce va fi; un paso doble în bang de-un clopot,
Grav câteodată, cum și viața -ce n-o simțim, doar când e veche,
Sau clopoțel cu ritm de step- ce-o alerg nebun pierdut în ropot.
Sunt melancolic tot mai des, îndrăgostit de fostul mine,
Ce atunci nici nu știam că sunt și că voi fi un suvenir,
Mă căutând fine fărâme, cum puzzle, să mă refac rime...
Și căutări în jur s-agăț... din ce-am atins și mai respir.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 mai 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Odă ambivalentă
Închinăciunea-i reciprocă
Către fragil... matern fior;
Cum nu-i senin, de nu e nor...
Și moale cald, nu-i, de nu-i rocă!
Simțurile-ar fi rudimentare
Fără dezirul de parfum
De corp, se mistuind cum fum...
N-ar fi miros, de n-am da floare!
Nu ne-am clădi pe verticală
De n-am fi colosali de-ambiții,
De forță stoarsă-n hăul minții...
Curaj, de-i mort... lume-ar fi boală!?!
De n-am avea titani virili,
Nu ne-am salva din foc, de ape,
N-am avea nici posteritate...
Ne-am moșteni-n visări, debili!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Daniel Aurelian Rădulescu despre frumusețe, adresa este: