Dumitru Sârghie despre sâni

Respiraţie

Tu eşti buenos aires, eşti ozon,
mă tem să te respir pân' la extaz,
cu riscul plenar să mă crezi filfizon,
tu eşti prinţesă şi eu sunt cneaz...

Eşti Iaroslavna, sunt cneazul Igor,
eu te respir, o!, când tu mă respiri,
Galiţchi, fratele tău, bată-l de şogor,
ne suspectează că suntem vampiri.

Trupul tău scapără-n curbe semeţe,
spre ochii tăi negri, privesc siderat,
când sânii tăi- pietre- imploră tandreţe,
tu mă respiri, eu te respir- înspiralat!

Mai e o vreme şi vom trece Donul,
părul tău negru-i ca pana de corb,
eu te respir, ufff!, iar tu-mi ţii isonul,
ca, într-o zi bună, să pot să te sorb...

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vai de cel ce nu-şi cedează mântuirea

! incurie şi farsă, iubirea,
şi cui înmuiat în sânge,
artă pe cale de epuizare,
rugăciune şi laconism...
zvâcnet al sfârcurilor murii!

! iubind, pierzi exact ceea
ce vei pierde neiubind:
înflăcărări şi fervori,
virginitate şi inocenţă,
cânt de viori, în zoriori!

! nu-ţi comentez strigătele, iubito,
aş risca să redevenim prieteni,
iar prietenia în iubire e un joc
diletant, neconsonat, angoasant!

! Prefer nebunia platonică,
practicată cu furia nenăscutului
de a ieşi ţipând asurzitor la lumină!

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tic-tac

Alunecăm pe clapele pianului -
glissando,
risipă de suflet, parfum,
patimă vie, melancolie,
note scrise pe foi de dictando...

Raiul pitulat în sânii tăi, Simm –
concert de vis,
îngeri nerăbdători să-şi dea duhul
în paradis...

Bântuiţi de primăvara poeziei,
de mitologia sufletului
şi de luminile discrete ale lui Dumnezeu,
scriem răsădind florile îndoielii,
strecurând timpul printre degete,
până când paradisul aprins
se stinge în tine...

Curios, cum putem uita, prin poezie,

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne strigă, sonor, trandafirii

Visul meu eteric se transformă-ncet,
Într-un vis dogmatic, frust şi desuet...
Se făcea, iubito, că erai pe-o scenă,
Sub privirea lunii, goală şi obscenă...

Lângă tine, palid, mă găseam şi eu,
Des-golit de suflet şi de Dumnezeu,
Mă zbăteam, alături, ca să înţeleg,
Cum jumatea-mi strigă după un întreg!

Ţi-am şters pudra de santal de pe gene,
De pe sânii păgâni şi de pe sprâncene,
Îmbătătoarele arome ale voluptăţilor tale
Mă atrag, mă resping, m-adumecă-agale...

Dă-mi umbra umbrei tale şi apa privirii,
Acum, când ne strigă, sonor, trandafirii,
Tu, creangă-nflorită în sânge de rodii
Renaşte-mă-n tine şi-n fine plasmodii!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aferim

E un cântec, iubito, sublim,
Ce tresaltă în trupu'-ţi sălbatic,
Rafinat, a capella, dogmatic...
Îl ascult şi îţi spun: Aferim!

Mă seduci, în sacoul tău slim
Şi te vreau, şi te-ador sine-die,
Curgi sublim şi alert, apă vie,
Te iubesc şi îţi spun: Aferim!

Căutând un pretext să fugim,
Exersăm rătăcirea umană,
Sânii tăi dulci arome emană,
Îi salut şi le spun: Aferim!

Gândul tău, gândul meu-sinonim
pendulează discret, în tandem,
Şi mă tem, draga mea, că je t'aime,
Te respir şi îţi spun: Aferim!

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bufon

Simonne, sunt un biet bufon la picioarele tale,
Idealu-ţi etern – galben trandafir în delir,
Conştiinţa-mi – pată de vid, se preface-n petale,
Din tine, din surâsu-ţi divin, muza mea, mă inspir...

Te vânez prin vis, cu vibrante săgeţi vegetale...
Vreau, într-o zi să îţi ung sânii cu miere şi mir,
Repet: sunt un biet bufon, la picioarele tale,
Mi-eşti aură şi boare de vânt, mi-eşti zefir!

Din sângele nostru albastru, cad stele-n rafale
Vestală eşti de-a pururi şi eu sunt, desigur, emir,
Bem apă sfinţită dintr-un tainic, de aur, potir,
Ne ondulăm, tulburător, în consens, cu mişcări rituale...

Simonne, sunt un biet bufon la picioarele tale

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigăt sonor, pietrificat

Când, ne-'ncetat mă înfioară
aura ochilor tăi verzi
şi când viscolul tău de parfum
neîndoios, mă-'nconjoară,
eu caut, iubito, duios şi adânc,
în cosmosul inimii tale,
şi-atunci încet, încet, tu te pierzi,
iar eu, voluptos, te consum,
siderat, te respir, te mănânc,
prin mii şi mii de flori şi petale...

Virtuoz instrument de serviciu,
îţi cânt trupul neconsumat,
vestală în mugur, femeie-vioară,
şi caut, cu sârg, un ultim indiciu,
la strigătul sonor şi pietrificat
al sânilor tăi, paseri de alb,
de deliciu...

Un strigăt sublim al trupului tău

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Delir...

Tu mă inspiri, eu te inspir,
nu rupe vraja ăstui fir,
mai bine ia-mă volintir,
să-ţi scriu pe sâni cu-n trandafir,
să te ador, să te respir...

Şi-apoi, mă lasă să-ţi deşir,
într-un tulburător delir,
trei versuri mov, pe un papir,
ce le-oi cânta la un clavir,
cu clape-n fir de zarafir,
clavir ascuns într-un gherghir,
vândut în timp de un vizir,
cu mantie de mohair,
pentr-un nepreţuit clondir,
păstrat, duios, ca suvenir,
cândva, de-un falnic triumvir.

Iar, pentru buzele-ţi profir,
eu aş institui un bir,

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

8 Martie

Când bate, Doamnă, vânt arhieresc,
Prin voalul dantelatei tale rochii,
Aştept semnalul tău dumnezeiesc:
Să-mi iscăleşti pe inimă cu ochii!

Sau poate cu un ţurţure de gheaţă,
Rămas stingher din iernile polare,
Să-mi scrii pe trup, în astă dimineaţă,
Un nou sonet şi-o nouă-nfiorare...

Să-ţi simt arsura buzelor pe umăr,
Să te iubesc fanatic şi spartan
Şi, siderat, pân' la cinci mii să număr,
Redefinind splendorile d'antan.

Să-ţi drăgălesc, pe trupu-ţi de vioară,
Sânii semeţi care scâncesc sublim,
Să-nebunim, iubito, oare a câta oară?
Şi-apoi, dogmatici, să ne revenim...

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când iubeşti

Când iubeşti o femeie cu sânii mici şi sfioşi,
De inima-i curată, tu te simţi mai aproape,
Mai aproape de ochii ei verzui şi umbroşi,
Mai aproape de gura ei, cât mai aproape...

Când iubeşti o femeie cu trup de vioară,
Te preschimbi în arcuş fermecat, sângeriu,
O acorzi şi-i vibrezi, siderat, subsuoară,
Şi-i striveşti pe genunchi un boboc vioriu.

Când iubeşti o femeie cu păru-i de foc,
Te prelingi pe sub ea, ca un şarpe de lavă,
Printre coapsele-i dulci, cu mireasmă de soc,
Murmurând către Cer şi Priinţă, şi Slavă...

Când iubeşti o femeie pe câmpul muriu,
Luminat serafic şi cald de raze cereşti,
Fii tandru, fii nobil şi Om, arcuş sângeriu,
Ai grijă de delicatele ei corzi sufleteşti...

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întinde-mi mâinile să plâng în ele

Întinde-mi mâinile să plâng în ele,
răscumpără-mi golul zilelor pierdute,
potoleşte-mi beţia cruntă a sângelui,
spune-mi, iubito, vrute şi apoi nevrute...

Îmbracă-te cu aripile evanescenţei,
ridică-mă înalt, din vid în preaplin,
leagă-mă strâns, peninsular, de tine,
scoate-ţi cămaşa de nea din poplin.

Aşează-mă în confortul sânilor tăi,
în lumina solemnă a coapselor tale,
ştiu, în dragoste, totul devine suflet,
ninge-mă îndelung cu fiori şi petale...

Nu există măreţie decât în iubire,
nici lacrimi susurând în străfundurile firii
nici direcţie mai bună spre sensul lumii,
aşa cum există-n căldura-ţi extatică a privirii...

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teea

Se-nchină nevoii de alb, ca hermina,
Şi se strecoară subtil, precum umbra,
În sângele ei străjuieşte penumbra,
Care, apoi, declanşează, idilic, lumina...

Te consolează de-al lumii haotic neant,
Erotica ei emană arome până la stele,
În preajmă-i roiesc, insistent, filomele,
Al căror cântec sublim e deconectant.

Te-ajută, solemn, să eviţi narcisismul
Şi gustă din amarul preasângelui tău,
Îţi dezgheaţă lacrimile şi te scapă de hău,
Te învaţă ce înseamnă, în amor, eroismul!

E-o rază ce-mprăştie, pururea, ceaţa,
Căldura extazului îi pulsează în sâni...
De ce stai pe gânduri, de ce mai amâni
Duelurile sângelui şi-ale cărnii cu viaţa?

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înserare

Râd mugurii în vişini, Doamne,
Ei deveni-vor flori, nu-i de mirare,
Şi-or trece peste noi destule toamne,
După mirajul roz de... deflorare!

Cădea-vor peste noi şi ierni cu ger
Şi vişinii vor chicoti floral,
De câte ori din viaţa noastră pier
An după an şi valuri după val...

Ne-om aminti, la timpul înserării,
De primii paşi, de primele-nfloriri
Şi de mirajul roz al deflorării,
Când vişinii, iubito, erau miri.

Ne-om aminti de mugurii dintâi,
De-aromele din trupu-ţi juvenil,
Când insistam pe sâni să te mângâi,
Cănd tu erai semeaţă, eu umil...

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La ţigănci

Trece-voi curând peste coline,
ca s-ajung, în taină, "La ţigănci",
să le-adulmec coapsele prea fine,
să le pipăi sânii din... helănci!

Trupul lor dement, de abanos,
mă recheamă dulce–aromat,
ca un tril de pasăre, duios,
într-un colţ de cer înfiorat...

Mezina îmi cată cu ghiocul,
sânii ei tresaltă-n fantezie,
flacăra-i din ochi aprinde focul...
dulce naufragiu-n poezie.

Vine-apoi piranda mijlocie
să-mi ghicească-n cărţile de joc,
gândesc ca un fante-n colivie,
gândul meu cu-al ei – biunivoc...

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia

Poezia, Doamnă,-i timp substanţial,
e parfum de crini şi duh de trandafiri,
e atunci când tu, iubito,-mi te desfiri,
într-un mod sublim, solemn, esenţial...

Este-'ntunecare-'ntru senitătate
E-o lumină roz, subtil tremurătoare,
printre mii de fluturi şi printre izvoare,
e când ficţiune când realitate...

Poezia-i cântec printre zvârcoliri
şi un tren ce cară varii sentimente,
doruri potolite, dar şi recurente,
tristeţi şi înfrângeri, dar şi cuceriri.

Poezia-i zâmbet, dar şi remuşcare,
spirit metafizic, transcendenţă lină,
recviem în suflet, cânt de mandolină,
e-o trăire pură şi-o transfigurare...

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Râsul dogmatic...

Ce secret de nepătruns,
râde-n sine pe ascuns?

Şi ce suflet graţios,
poartă trupu-i unduios?

Ce ochi cu sprâncene rare,
mă privesc cu-nfiorare?

Doamne, cât sidef i-ai pus,
de la tălpi şi până sus?

Câtă primăvară-n păr,
cu parfum din flori de măr?

Şi-n sâni câtă marmură,
care mă cutremură?

Cât mister i-ai pus în pleoape,
să mă ţină-atât de-aproape?

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gramatica iubirii

Stau drept, dar gându-mi cade şui
pe trupu-ţi înflorit în toate cele,
Când sânii tăi – ulcioare cu gurgui –
tresar subit, ieşind din ghilimele.

Şi, vai, de dor, privirile-mi sunt treze,
spre-acel abis lăuntric, temător,
ascuns subtil în tandre paranteze,
tot aşteptând un gest complinitor.

Fierbinţi şi voluptos neconsolate,
coapsele-ţi poartă semnul întrebării,
spre-acele sărutări nenumărate,
dând sens suav şi cald capitulării.

Apoi, iubito, două puncte – două(:),
să punem, între virgule, iubire,
mai pură decât boabele de rouă,
ce curg pe-o liniuţă de... unire.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Panait Istrati

Privesc lumini cum se prefiră,
căzând în franjuri peste noi,
de te-ai ascuns tu, Chiralină,
te-oi regăsi în veacul de apoi...

Te-oi căuta-n ciulini, în Bărăgan,
tacit, l-oi întreba şi pe Moş Anghel,
şi voi urca, apoi, pe un gorgan,
ca să te văd culcată prin sparanghel.

Voi scormoni prin bălţile de noapte,
domniţă din Snagov, ca să te caut,
m-oi spovedi la trei măceşe coapte,
învins fiind, eu ţi-oi cânta din flaut!

L-oi întreba pe Adrian Zografi
despre Romain Rolland, cu dor,
aud că-i în Maroc, în Templul Safi,
scriind "Le jeu de l'amour, et de la mort!"

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evadarea din templu

Eu te privesc extatic, incognito,
Prin rotocolul fumului de ceară,
Şi dimineaţa, când răsari, iubito,
Şi când apui, în fiecare seară...

Iar gândul tău, străpungător de linişti,
Eflorescent, irumpe pân' la mine,
Exali parfumul florilor din mirişti
Şi îngeri chemi, tristeţea să-ţi aline.

Tu te-ai retras cu paşii unei umbre,
Din lumea ancestralelor erori,
În ochi ţi se citesc nelinişti sumbre,
Ţi se-nspăimântă trupul a priori...

Ţi-e chipu'-ntemniţat ca-ntr-un ghioc,
Solemn, aspiri la solitudinea totală,
Dar sânii tăi se vor trezi ad-hoc,
Chemîndu-mă spre ochii-ţi de vestală.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Basic instinct

Nobleţe tristă – privirea ta îmi arată
până unde raţiunea îţi înţelege sufletul...

E un fel de plâns interior, fără lacrimi,
un plâns subtil, oprit la intersecţia
dintre dorinţa ta de a-mi descuia larg
uşa inimii şi, vai!, obsesia de a rămâne
în tine însuţi, ca să te lecuieşti, acolo,
pe tine, de tine, iubito!

Ca să-ţi redefineşti eul, despărţindu-l,
fie şi temporar, de golul imens al lumii,
acordându-i sângelui o minimă vacanţă.

Obrăznicie semeaţă şi zvâcnet alb
de piatră neagră, sânii tăi îmi spun
până unde inima îţi poate îngădui raţiunea...

Este pasiunea trupului de a-ţi sfida cugetul,
tu fiind, întotdeauna, prea mică pentru

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!