Stări
Doamne, când mi-e greu, eu nu mă rușinez
mă rușinez numai atunci când mi-e bine
între aceste stări - atâta crez
mocnește permanent în rugul stins de mine
Doamne, când afară plouă, nu sunt trist
ci doar atunci sunt trist când e senin și soare
între aceste stări - mereu exist
ca un simbol de permanentă ezitare
Doamne, uite, știu că am să mor și eu
dar unde, când și cum - nu-mi dai să știu
între aceste stări - exist mereu
ca un cuant - când semimort, când semiviu....
poezie de Iurie Osoianu (13 ianuarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rămașilor...
să pleci de-acasă, să pleci din țară, să fugi de lume
și continent
ce nu te lasă, ce stă să doară, ce om, ce nume
ce firmament?!
ce fir de iarbă, ce creangă ruptă, ce colb pe drumuri
ce triste ploi
aștepți să fiarbă, chemând la luptă, cu mori de fumuri
mocnind în noi?!
că n-ai speranță, că n-ai răbdare, că n-ai crezare
că nu mai poți
ce ambianță cu fund de mare și chip de soare
te țin pe loc?!
ce nu te lasă, ce stă să doară, ce om, ce nume
ce firmament
să pleci de-acasă, să pleci din țară, să fugi de lume
și continent?!
poezie de Iurie Osoianu (21 septembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Lacrimi de pian
Ai apărut lângă pianul meu,
Venind de undeva, din răsărituri
Răpind, printr-un acord instantaneu
Din universul meu tot infinitul
În ochii tăi atâtea adâncimi,
În blondul tău, atâta sud și soare
Plângea pianul meu cu profunzimi
Cu simfonii de stele căzătoare
Și note împletite în priviri
Și galbenul ascuns prin asfințituri
Intercalează din șirag de amintiri
Un alt șirag întorcoiat de mituri
Doar negrul absolutului de nord
Pe alb imaculatul de ninsoare
Plângea peste pianul nostru orb
Cu ultime acorduri de scrisoare
poezie de Iurie Osoianu (20 august 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Verset abstract
iau sentimente înmuiate în destin
le trec prin răzătoare
adaug un pahar solid de vin
și morcov de culoare
tristețe presărată cu piper
un boț de sare
din întuneric toate le transfer
la colb de soare
în bibeloul meu de porțelan
amestec toate
adaug sumedenia de ani
purtați în spate
un zâmbet mai arunc în fine, fîn
în durul talmeș
aceleași sentimente din destin
le trec prin balmeș
adaug încă un pahar de vin
un muc de ceapă
și-n sâmbăta-mbibată cu venin
le-arunc în apă...
poezie de Iurie Osoianu (19 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipa mea clipă...
Clipa mea, clipă ruptă din soare,
frântă aripă, ce mă tot doare...
Clipa mea, clipă scursă din stele,
buchie-n pripa genelor mele.
Clipa mea, clipă - ultim tezaur,
strigăt la stripa frunzei de laur.
Clipa mea, clipă, trista mea floare,
soi de tulipă fără culoare,
clipa mea, clipă rece la față,-
fir de risipă scurt ca o viață.
Clipa mea, clipă, ferma mea soartă,
vezi cine țipă, colo, la poartă?!
Clipa mea, clipa, vezi, parcă-n tindă
se infiripă prosop pe oglindă...
poezie de Iurie Osoianu (27 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soare-apune...
... cripte stinse de veacuri, măcinate de carii
strâns lipite de fleacuri cu copitele varii
dăinuiesc cimitire ruinate pe dealuri
și de ape-n neștire și de tristele maluri
labirinturi înguste sunt parcurse în fugă
de un soi de languste în antene cu rugă
și se stinge-n retină umbra stelelor triste
ce-și croiește din tină forme noi, futuriste
din aceiași tristețe hoții drumului mare
dobândesc căruntețe și mi-o pun la picioare
savurez în tăcere orizont de lagune
legănat de himere și de soare -apune...
poezie de Iurie Osoianu (19 septembrie 2018)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Incertitudine
... cu cât mai scurtă-i o iubire
cu-atât mai lungă-i o uitare
cu atât mai greu în amintire
se stinge trist o lumânare
cu cât mai lungă-i o iubire
cu-atât mai scurtă-i o uitare
cu-atât scânteia fericirii
în suflet arde ca un soare
întreagă lume-i energie
incertitudine paradoxală
cuantică incertitudine și vie
precum iubirea ta fundamentală...
poezie de Iurie Osoianu (23 decembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mucul
ce soare zgârâie-n fereastră
în fapt de seară
și tril de pasăre măiastră
cu ruptă gheară
ce lună trist pe cer se zbate
în miez de noapte
căzută când adânc pe spate
când lin pe șoapte
și ce melancolie oarbă
pe muc de ceară
palpită ba să mă mai soarbă
ba iar să doară?!
poezie de Iurie Osoianu (15 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Catrene triviale
cade pământul
lumea și cerul
în legământul
tare ca gerul
apa la vale
curge în cale
coarde vocale
rup verticale
moare iubirea
inima moare
slabă ca firea
albă de sare
melancolia
tristă oftează
în colivia
largă la bază
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (15 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întorși acasă...
... și am să mă-ntorc acasă într-o zi
din străinie
și tu la fel vei reveni
din pribegie
și am să mă-ntorc pe la chindii
când nu prea doare
în ochii scurși dar încă vii
apus de soare
și-ntâmplător te-oi întâlni
la colț de vreme-
tu amintiri îmi vei șopti
și eu - poeme
dar în adânc subconștient
v-om îneca în tuse
o atlantidă - continent
de gingășii nespuse...
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (25 martie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visele
ca două țevi de pușcă din mine ochii tăi
bucăți de suflet mușcă - erup în largi văpăi
și rezemând tristețea de vag apus de soare
își scutură finețea în palidul de floare
ca două crengi căzute de ploaie la pământ
ții brațele cernute în crudul meu alint
cercând a mă reține în zona furibundă
a dragostei din tine ca apa de rotundă
pustie e cărarea pe care plec alene
spre mările din zarea cu lacrime pe gene
și țevile de pușcă și crengile căzute
din vise care mușcă se trec în vise mute...
poezie de Iurie Osoianu (13 august 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
... a împietrit o lacrimă în pieptul meu
și eu mă simt ușor și lumile mai greu
inspiră veșnicie din note cristaline
ce stau înșiruite pe hrinca mea de pâine
pe drumul colbuit dispar cu pas abrupt
în freamătul tristeții din ochii mei erupt
și zarea cenușie se trece-n negru pur
de undă stacojie și valuri de mercur
și soarele se lasă încet pe asfințit
din lacrimă și suflet să soarba infinit...
poezie de Iurie Osoianu (18 august 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Potopul
azi râuri de lavă erup din neant
și plouă cu ghețuri
și soarele plânge pe cerul galant
cu lacrimi de cețuri
și clatină zări cu nesaț meteori
plutind printre ele
și munții și marea ascunși după nori
se spală cu stele
în jur avalanșe de spațiu și timp
și Tu ești departe
și zeii sunt duși fără dram de Olimp
în cârcă de moarte...
și iar Infinitul te strânge în chingi
de taină și dor
ești ultimul Om care poți să-l atingi
cu primul fior
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (21 iulie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Efemeride
cât de frumoase și de vii vor fi acele flori,
pe care țara mi le va zvârli-n sicriu,
călăuzind o inocență de culori
cu negru palpitând în purpuriu...
cât de frumos va răsuna și cel din urmă vers
din cartea mea, plutind prin cimitir...
ce soare trist mă va petrece in amezi
spre entitatea veșniciei de delir.
și dangătul de clopot, cât de trist
mă va chema, reincarnat, să mai revin
din absolutul unui negru de abis,
în efemerul pământeștilor lumini.
cât de frumos vor mirosi acele flori,
cu nepăsare aruncate în sicriu
de umbre, care încă mă mai dor,
cu negru palpitant de vișiniu...
poezie de Iurie Osoianu (16 martie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Brume...
afară-i o căință de toamnă și de vânt
cu frunze-n referință și iarbă la pămînt
și brumă argintie sculptată ca un crez
în raza cenușie de soare în amiezi...
-o ploaie plumburie cu stropii din senin
își cerne-n jingașie prin sită de venin
aluatul disonanței întins paliativ
pe talgerul speranței din boțu-i cognitiv
o strună de vioară se macină de zor
la apele din moara cu murmur de izvor
și starea depresivă cu aripi de argint
s-așterne convulsivă și vie în mormînt....
poezie de Iurie Osoianu (1 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Firescul stării
... la margine de cer înmormântez un soare
sfidând firescul stării de a fi
și timpului din ea îi poruncesc să zboare
și dorului din mine de-a muri
iar inimii - mereu să toarne lacrimi
la moara vântului ce tinde-a o strivi
să nu mai simt cum cresc aripi din patimi
sfidând firescul stării mele de a fi
în colț de cer înmormântatul soare
așteaptă clipa când mă voi trezi
iar clipa - dorul interzis să zboare
iar dorul - starea firii de a fi...
poezie de Iurie Osoianu (14 iunie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nicolae Sulac
o căsuță pustie
de urmaș de culac
ridicat pe vecie
-Nicolae Sulac
și nu spune c-o doare
și mă roagă să tac
o legendă nu moare
-Nicolae Sulac
să dăm mână cu mână
și pitac cu pitac
-națiune română
-Nicolae Sulac
reînnoind în căsuță
și pridvor și iatac
scăunel și măsuță
-Nicolae Sulac
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (3 septembrie 2018, Moscova)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Fantasme...
Fac ravagii în stele
orbitele mele-
ocne secate de sare,
curg paralele
lacrimi- mergele,
zâmbete rupte din soare...
Stă să se spele
cu rouă
de rele
cerul timid la culoare...
Niște surcele
sar înde ele -
de la rărunchi
la vâltoare...
Două nuiele
din trei proptele,
scot disonanțe fugare
clopote grele,
murmură pe schele
dangăt din valuri de mare...
poezie de Iurie Osoianu (26 iunie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și gândul plânge ...
și stau cu gândul rezemat de geam
și geamul tace
de parcă între ei ar sta un ram
cu spini cu ace
de parcă între noi ar sta senin
și clar de lună
și tu mi-ai reproșa că nu mai vin
s-aduc furtună
că ceața se ridică peste mări
cu sânge rece
că vine peste noi și depărtări
și nu mai trece
că bolovanii vin la vale peste munți
porniți să fiarbă
că nici o stâncă nu mai poți s-o mai ascunzi
sub fir de iarbă
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (25 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
iau gradienta entropiei mele
cu tot tenzorul energiei impulsive
și o arunc incetisor în stele
și-n versuri pe background-uri cursive
pe geamul veșniciei s-a lăsat
că răsărit de soare că oftat
că clar de lună stins de asfințit
că șoaptă-n care strig că te-am iubit...
sorb gravitația din hăurile negre
și îmbătat de vinul găurilor albe
rostogolesc în palme galaxii integre
și fac din ele pentru tine salbe...
.
poezie de Iurie Osoianu (23 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Pentru a recomanda secțiunea cu Iurie Osoianu despre Soare, adresa este: