Iurie Osoianu despre foc

"Aşa cum..."

la începuturi sentimentele ardeau
aşa cum numai sentimentele pot arde
în foc de artificiu şi petarde
ca un cuvânt primar, rostit pe şleau

apoi în avalanşe de cuvinte
aşa cum numai avalanşe curg în cale
sorbind în sine când un deal când vale
am modelat o dragoste. Fierbinte

din colb stelar şi raze lungi şi reci
aşa cum poate fi doar dragostea curată
fierbintea dragoste în spaţiu dizolvată
am ataşat-o epitetului-de veci

şi ne-am pornit prin lume amândoi
aşa cum pot porni doar suflete senine
şi împletite-n aliaj de ştofe fine
cu coarde lungi din inima din noi

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (18 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Năluca...

Motto: O stafie bântuie prin Europa - stafia comunismului.
Karl Marx

O nălucă bântuie prin lume, chiar dacă-i tratată ca o proastă,
renăscută din cenuşă şi din hume, vânturate dintr-o măduvă de coastă!
Şi îngână: moldoveni din toate ţările, uniţi-vă! Pe o zi măcar, măcar pe-o oră!
Moldoveni împrăştiaţi în toate zările, rotunjiţi în jurul globului o horă!

Tropăiţi în colbul continentelor feeric, înhămaţi solemn la Carul Mare!
Şi mai ţineţi într-un ritm bizar şi sferic Hora sărbătorii nucleare!
Să se simtă - unde calcă moldovenii – Arde, nu tizic - pământul arde,
Să ne ştie lumea Feţi Frumoşi şi Cosânzene, cum ne ştie hoţi de miliarde...

Să ne ducă -n galaxie veste că suntem popor între popoare,
c ă venim şi noi dintr-o poveste cu noian de stele căzătoare
Şi c-a fost cândva să ne trimită Dumnezeu încoace din Pleiade,
Şi năluca-i doar Frumoasa adormită, violată, răbdătoare, cumsecade...

Moldoveni din toate ţările, uniţi-vă! Hora asta -i numai începutul!
Mai opriţi din Joc, mai hodiniti-vă, mai secaţi niţel la vaduri Prutul!

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (22 iunie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nepoţică şi bunel...

tu existai în lumea paralelă
la care n-am avut nicicând acces
o lume ba supusă ba rebelă
ba vie ba pe cale de deces

eu existam în lumea racordată
la alte referinţe de idei
o lume-n care să iubeşti o fată
era echivalent cu: fă ce vrei...

şi între noi realitatea trancendentă
mereu punea o pavăză de foc
un şanţ pavat cu apă decadentă
adâncă ca bătăile de joc

m-am zbuciumat aşa o veşnicie
în care nu era nici linişti şi nici loc
numai un vis în prag de nebunie
şi pripe ce se neagă reciproc

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (8 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mamă

stăteam de vorbă cu nepotul tău
cum stă la vorbă orişice părinte
când simte un deja vu instantaneu
legat de Dumnezeu şi cele sfinte

i-am spus fără aluzii şi direct
că viaţa asta parcă-i loterie
şi dacă v-a veni o zi să plec
să-şi facă ritualul - datorie

şi dac-am să mă sting în altă ţară
la Stolniceni să mă îngroape şi pe mine
să dăltuiască-n piatra funerară
o, mamă, dulce mamă....-s lângă tine

şi-n ziua judecăţii de apoi
aşi vrea să fiu tot lângă tine, mamă
cu tata dacă l-ai iertat, şi noi
în faţa lui Isus s-a ţinem samă

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (17 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem halucinant

şi am plecat pe drum alunecos
să caut altceva în alte sfere
ceva ce nimeni şi nicicând nu cere
la alde mine. Numai lui Hristos

şi se făcu-se că rostogoleam tiptil
picioarele în formă de şenile
va-nchipuiţi, nişte şenile-aşa subtile
pe un background rece şi ostil

ploua cu pietre albăstrii şi cerul
numai a cer nu seamăna - a fantezie
un cer senin cu inima pustie
acoperind şi răsuflarea mea şi flerul

din puncte de reper am stat s-aleg
o stea, pătrat de-a lui Malevici, neagră
şi cu simptome concludente de pelagră
ce molipsea nevrând, un tot întreg

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (13 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis sonor

Eu am văzut în vis sonor
Cum dalbe stoluri de cocori
Pe lanţuri grele de omăt
În ceruri coborau încet

În palma mea se adânceau
Pre limba lor pierind, rugau
Să smulg troienele de flori
Din unghiuri negre, de fiori

Să las doar florile de tei
Să-şi picure din spinii mei
Din crucea colţului de cer
Rugina cuielor de fier

Trecea zâmbind un fluieraş
Prin doina sa şi ciobănaş
Mulţimi în robe de ocnaşi
Băteau orbeşte, paşi cu paşi

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (14 noiembrie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai dă-mi o şansă...

... mai dă-mi o şansă, Doamne, să ies cumva şi eu
din apele ce toamnei plătesc tributul greu
uscat precum e vântul ce bate în pustiu
şi liber cum cuvântul din versul ce Ţi-l scriu

mai dă-mi o şansă, Doamne, să scap cumva şi eu
de chinurile foamei ce-o duc ca un ateu
de golul care strigă la suflet însetat
de foc ce-ar sta să frigă şi tainic şi curat

de spaţii care-mi fură şi gând şi sentiment
şi pâinea de la gură şi ultimul moment
mai dă-mi, Te rog, o şansă să iau de la-nceput
această avalanşă de chinuri şi de lut

nu alte lumi mai drepte, mai fine şi mai moi
nu scară fără trepte spre cele de apoi
ci trece-mă cu rândul, cifrează-mă de viu
şi lacrima şi gândul şi bruma de sicriu

[...] Citeşte tot

rugăciune de Iurie Osoianu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vinovăţie fără vină

Eu te iubesc, femeie - epocă glacială
Departe, rece, a tutror, străină
Şi nebunia-mi cânt, în versuri, cu sfială
Şi-ţi cânt vinovăţia ce n-are nici o vină...

Eu te iubesc, femeie a primului meu foc
Păzit cu străşnicie în peşteri mohorâte
Te mai iubesc, femeie a mutului noroc
Ce l-ai adus iubindu-mă - ştiindu-te iubită...

Eu te iubesc, femeie a veacului de bronz
A primelor războaie purtate pentru tine
A primului colac de grâu râşnit din orz
Şi-a primului lătrat neîmblânzit de câine...

Eu te iubesc, femeie a tristelor milenii
Pentru neprihănirea jertfitului Hristos
Şi pentru modestia de-a-mi naşte numai genii
Când parcă, iată, parcă... când gata, nu mai pot...

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (23 mai 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem strident...

cuprins de insomnie, pe culmi de nebunie păşesc cu paşi greoi
şi-atâta armonie în ritm de simfonie se iscă între noi

dispare întunericul, închis în sine sfericul luminii face loc
şi soarele, himericul, răsare sub genericul mormanelor de foc

e lume albă-afară, e lume-a câtă oară, ca-n ziua cea dintâi
e poate primăvară, şi poate pluguri ară coline-căpătâi

eşti tu, mereu-mereu, şi lângă tine eu şi vreme între noi
ce surpă minereu în sentimentul greu, ca starea de război

sunt ei şi ele sunt şi între noi pământ şi iar morman de vreme
şi plouă iar mărunt şi ceru-i ba cărunt ba fulger care geme

flămând de armonie, mai sorb melancolie cu harul din potir
iar apa-colonie o leg într-o fâşie cu clipe de delir

şi trec din ipostază pe brânci în altă fază expusă tuturor
având mereu la bază, când sentiment de groază, când lacrima de dor

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (25 august 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradigma....

te invit dacă vrei. Poţi veni Te aştept
am rămas doar prieteni, prieteni deşi
s-a schimbat paradigma şi-n noul concept
nu mai ştii cine eşti, nu mai ai ce cerşi

dar nici timp, tu doar vezi, ca o apă s-a scurs
sentimentele mele devin mai fireşti
deşi sar uneori să-ţi mai ţin vre-un discurs
că din somn, că din cer, că din alte poveşti...

dar oricum te aştept. Să-nnotâm amândoi
şi să râdem când trecem de coame de val
să-nfruntăm orizonturi albastre şi moi
tolăniţi în nisipul abruptului mal

mai apoi să pornim undeva prin câmpii
şi prin codri să trecem şi dealuri şi văi
şi la hanul din mijlocul pieţei târzii
să sorbim un ulcior de Cotnar şi văpăi

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu
Adăugat de Vasili
Comentează! | Votează! | Copiază!

Babilon II

cuţitul ce-a ajuns la dincolo de os
şi dincolo de tot ce nu mai doare
ar fi un simulacru valoros
să ridicăm din el ceva spre soare

şi atunci aici al doilea Babilon
din sticlă şi inox şi lut la temelie
ar împăca superlativul unui don
cu un popor în prag de nebunie

cu foc de artificii şi mortar
am incleşta metalul din petarde
şi sticla care lacrimi de cristal
a transformat uşor în miliarde

zăpada de aprilie subit
căzută în noroiul ţărişoarei
e tot ce-a mai rămas de neclintit
şi mai de preţ din mazilitul cioarei

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (22 iunie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

hai, intră,
aşează-te cât mai aproape,
şi gustă din restul dulceţii de prune
când câinele meu bate trist din pleoape,
tu priveşte-l în ochi
şi cu zâmbetul spune-i:
- uite, fotoliul în care demult n-am mai fost
şi ar vrea să mă strângă ca pe vremuri
în braţe...
- ce fac?!
stai puţin acolo
să pun nişte lemne pe foc
căminul e rece şi strigă la mine cu voce de gheaţă
- sunt bine
desigur că sunt bucuros
am noroc că iar ai intrat pe la mine
chiar de e ultima dată
un an a trecut de când nu ai mai fost,
mă aşez
un an m-am zbătut ca un peşte pe maluri

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (5 septembrie 2013)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare lui Ştefan cel Mare şi Sfînt

Un secol tehnologic avansat
Ne conservează-n neagră sărăcie
Şi ţara parcă-i scoasă la mezat
De comunisti şi oaia AEI-e.

Pentru putere aici, la Chişinău,
se zbat Partidele nomenclaturii ce -ncă-i vie,
Şi Bucureştiul parcă a scuipat
Pe visul meu cu Marea Românie.

Întotdeauna noi, am fost obiect de schimb.
Mărite Ştefane, ne fă cumva dreptate,
Că să ajung la Putna să mă-nchin adânc,
Mă -nchin adânc întâi prin consulate.

Ce poate fi şi mai stupid şi mai absurd
Ca viza de intrare şi control la vamă?
Asemeni adâncimi în vaduri de la Prut
Să mă despartă infinit de Ţara Mamă

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (26 noiembrie 2011)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!