Eu, legată de tine
eu, legată de tine
printr-o spinare de stea
și printr-o agrafă de sânge lunar
pusă de tine în părul de jar
printr-un arc voltaic ceresc
și de durere pusă să strălucesc
eu, trebuind să aștept răsăritul
o altă noapte și o altă eternitate
să te iubesc și s-adorm
eu, amân precum o moarte
în cuvinte, pierzându-mă
pentru fericirea cuvintelor
o să înțelegi viața păsării
ce arde de dor pe ploi de jar
nu știu cine pleacă și cine râmâne
singurul trup e al nostru murind
singura dragoste e a noastră
fără spațiu și timp.
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar de iubire nu ne săturăm niciodată, doar ea este azima sfântă pe care vrem să ne-o înmulțească Domnul, doar izvorul ei este veșnic nesecat...!
citat din Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec
ce să fac
dacă tot ceea ce iubesc eu
se ghicește în lumina ta,
și mâinile legănându-se
ca niște arce solare
mie mi se supun în îmbrățișare?
aud viața cum curge-n tine
și revelațiile firii tălăzuitoare
port în mine și viață și moarte
ființă despărțită în două veșnicii
unde vântul suflă dinspre apus
până la miazăziua soarelui
iar noaptea revine
după trecerea timpului nocturn
al nesomnului luminii.
cum pot să trec
în cealaltă parte a firii
unde germinează mestecenii din oase,
și se îmbrățișează cenușiul cu trandafirii
și își dau sărutări prin întuneric
[...] Citește tot
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Galbenul e doar al meu
vei fi departe pe drum
într-un colț de stea
sau în zările de fum
vei învârti o roată dințată
și vei atrage mici fulgere
înveșmântat în soartă
sau în irizări de stele
te vei gândi în nopți cu stei
la femeia ce-ți smulge
din suflet imaginea ei
sau la mâhnirile din cuvânt
te vei gândi la mine
cu suflet strâns sau bun
de zeu trufaș sau
de îndrăgostit nebun?
cerul tot arde-n curcubeu
galbenul e doar al meu
tu ți l-ai smuls din soartă
e toamna în sufletul copacilor
în fața ta amăgit timpul ușor
[...] Citește tot
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și în iubire și în fericire se moare
când se cutremură istoria
unui sentiment aparte
suntem o clipă nebuni
și apoi plecăm fiecare pe alte porți
să ne găsim centrul ființei
și să umplem un spațiu gol
între ceea ce crezi că ești
și ceea ce încerci să afli că ești
e ca și cum te-ai privi din exterior
rămas singur în iubire
aduci restul lumii cu tine
și dai lucrurilor un alt nume
delta înghețată o lași
în spatele tău fiindcă- dincolo-
e limita nordică a călătoriei
viața și călătoria sunt sinonime
viața - panglică de lumină șerpuitoare-
am pornit într-o călătorie spre soarele - răsare
să trec spre țara fericirilor, iubite
și în iubire și în fericire se moare.
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sufletul tău, ce suflet frumos ai, iubito
sufletul tău, ce suflet frumos ai, iubito,
este o sferă unde se mișcă mii de aștrii
străbate ceruri și aure-albastre și alunecă
printre oglinzi concave reverberate,
luminează văzduhuri în levitație,
se prăbușește uneori printre abisuri
și nostalgii adamice, cutremurat,
pătruns de visări nepământene,
alteori vrea să se sloboadă
din visul cărnii înaripate,
doar când devine captiv pe tărâmul celălal
se înalță la infinit, într-o constelație mișcătoare
fiindcă are origină divină
și esența veșniciei!
poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Totdeauna, dragostea are ochii verzi ai bobului de rouă și pletele ruginii ale toamnei ce va să vină! Ea aleargă pe câmpii bistrițene și îi ia urma doar vânătorul priceput.
citat din Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec
Femeia aceast tăcută și brună
Cu gândurile grele ca ciorchinele
A fost cândva iubită de un poet.
Coama trupului său juca
Printre îngeri și printre vulturi
Ca un fâlfâit de aripi
Ca o alergare de cai pe pășunile pieritoare
Mereu iubită între icoană și sărut
Sângele bărbatului
Era mereu chemat să-ngenuncheze
Înaintea pădurii de crini.
Când iubea,
Ea rodea lângă cer
Și respira lângă fluturi.
Dezerta printre grațiile poemului
Să mângâie botul lupilor
Ce-se-ntreceau într-o simfonie sinistră,
Se-nchidea în ochiul poetului
Cu spaima și cu răsuflarea iedului.
Poetul o privea dinadins
[...] Citește tot
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea - sufeream după imensități, mai ales când mă dăruiam acestei nebunii răvășitoare... călătoream cu imaginația pe toate oceanele lumii... totdeauna luând umbra ta cu mine...
citat din Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inima poetului
inima poetului vibrează ca un clopot
și e frumoasă ca o ie de sărbătoare
și dragostea e fără de hotar în inima lui
nu știu cine tot face
experimente păgubitoare
cu inima poetului?
mai are cineva timp de el
să-i înțeleagă marile drame
născute din biruința sinelui
asupra anotimpurilor trecătoare?
marile drame născute din rotirile inverse
ale iubirilor și ale pământului?
mai află cineva timp să-l privească
când trece împleticindu-se ca o nălucă?
ce nedumeriri mai are poetul?
-mă întreb eu-
de parcă n-ar trece în fiecare dimineață
pe lângă tăiușul coasei ascunsă
în tufa de roze sălbatice sau
în landurile mov de lavandă mistică
[...] Citește tot
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Există capăt acolo, iubite
există capăt acolo, iubite
unde vrei tu să te oprești.
în ziua iubirii mi-ai dăruit inelul Rinului
era un inel magic făcut din aurul Rinului
pe care, dacă nu îl aveam,
mi-l doream foarte mult.
eu văd în tine, iubite nefinitul
tu-doar dorință de contopire cu întunericul-
este ceva atractiv între eurile noastre
dar în esență suntem distructivi
trebuie să devenim copii, iubite
pentru a bate la ușa lui Dumnezeu,
să ne recunoască și să ne deschidă,
trebuie să merg pe urmele călugărului
care-n vis îmi apăruse ca bărbatul-apă.
dacă mă primești, mă daruiesc ție
suntem într-o devenire perpetuă, iubite
morții strigă din morminte la noi să-i ajutăm.
eu cred că există capăt acolo
unde vrei tu să te oprești.
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Murim
ne mor și cuvintele,
pe vremurile aceste,
noi și ele eram în poveste,
murim cu toții, cei prinși în culpă
și cei fără de culpă,
murim și noi și mor și alții
chiar dacă viața lor este mai lungă
și mor mai târziu decât împărații.
le troienește și vremea și uitarea
pe mine negre presimțiri,
închipuiri, chemarea lor
le prind cu mintea,
ochiul, amăgirea, calea
în moarte este tot fără de capătul infinirii,
ea pe toate le încheie
dar nu le depășește,
zi cu zi, și vremea, și uitarea
trec tot mai departe, iubito,
și vremea le vremuiește
pe toate și pe noi,
[...] Citește tot
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spargerea trupurilor goale
te-am visat, iubite
într-o noapte viitoare
mă împăcasem în vis cu tine.
tu erai un trup imaginat.
pictorii desenau pe oglinzi
trupurile noastre goale.
spargerea trupurilor întârziase
plata fusului orar.
în același moment
în care tu ai intrat pe ușă,
trupurile noastre
s-au spart în oglinzile pictorilor.
transformarea se făcuse într-un spațiu închiriat,
locuit de un bărbat
care-și pierduse fluturii.
de fiecare dată când acesta întâlnea o femeie,
căuta în pielea ei fluturii magici pierduți.
uneori, pielea răspândea mirosul
de carne de femeie trezită
după o noapte de pierzanie.
[...] Citește tot
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Asteroizi
iubitul aruncă-n visteria mea de cuvinte
cu asteroizi amețiți pe orbita lor
de căderi de cuvinte migratoare,
de sunete călătoare,
desprinse din cerurile himerice,
ei sângerează linia din palmă
într-o lumină curgătoare,
mistuidu-se pe orbita cunoașterii,
strângând în brațe spinii morții
pe nisipul zădărniciei înfricoșetoare.
transfigurată de atâtea căderi
eu aprind fulgere printre vise
și-i trimit muze frumoase,
ca umbre fulgurante,
să-i danseze muzici abisale
în noaptea cu perle bizare
spânzurate de gâtul luminii irizante,
să-i facă o rană în cer,
în timpul unei hierofanii,
printre ecouri și cuvinte în adorație,
[...] Citește tot
poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne vom petrece eternitatea...
iubito, ne vom petrece eternitatea
acolo unde stixul desparte
cele două lumi posibile
lumea mitică, de lumea lucrurilor
doar avem simțul cosmosului
nu suntem prizonierii contingenței
acolo va fi o iarnă nesfârșită
în eternitate,
grădina noastră pe poale
va fi învăluită în ghețari,
țărmul eternității va fi străpuns
de lagune și golfuri, de ape sclipitoare
mii de flori vor dansa sub tălpile tale în sandale
când dansezi, interiorul tău se face
copil, pasăre sau lună nebună
înghițită de lupii suri pe furtună
alteori ești fața luminii din visuri
înecându-mă în ale tale abisuri
dar nebunia nu se termină aici
intri in văzul meu zburător
[...] Citește tot
poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Morți din prea multă dragoste
se împăcase-n vis cu bărbatul,
doar în imaginar,
pe trupurile lor odinioară înflorite
în care nu mai pulsa acum viul-organic,
se dezmierdau diminețile aureolate
atinse de ochii fluturilor magici și de păcate.
se spărseseră-n incendiul barbar și el și ea
când trecuseră din dragoste în moarte
și apoi în metanoia.
pielea ei nu mai răspândea acum mirosul
de carne tăvălită prin jarul bărbatului.
pictorii pictaseră pe oglinzi imaginare
trupurile lor goale
(prizoniere ale fluturilor-monarh)
porniți într-o migrație fascinantă
să pigmenteze cu portocaliu cerul senin
și să-i acopere ca o pătură vie
pe îndrăgostiții morți din prea multă dragoste.
roiurile își băteau grațios aripile catifelate
combinând portocaliul intens cu negrul jocului de linii,
[...] Citește tot
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântă-mi frumusețea, iubite
iubite,
încă din zori mi-a -nflorit rochița rândunicii,
din pământ în ochii viorii semințele păcatului
au încolțit
mi-a crescut și pân ' la umeri dragostea,
până la zenit
din visul corb, copilăria m-a slobozit acum un an
și busuiocul joacă verde-n părul meu saturnian
și nopțíle rotate s-au desfăcut în coadă de păun
tu, cântă-mă cât tânără mai sunt și spune-mi:
împodobită cu frumusețe ești draga mea,
vărsatu-s-ar har pe buzele tale
mir, aloe și santal pe coapsele-ți tari,
ți-am dăruit o insulă de mărgăritar,
în miezul verde al unui întins ocean.
și, de-atunci, aud vocea îngerilor
și armonia astrelor în vocea ta,
ți-am cioplit o luntre, draga mea,
înr-un trunchi de copac de santal
ochii-ți smaralde cerești clipind într-o stea
[...] Citește tot
poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă am existat, înseamnă că te-am iubit
sap înlăuntrul meu
să aflu izvorul binelui și răului
sap neîncetat să aflu izvorul conștiinței mele
în singurătate -mi se desfată sufletul însetatul
fiindcă adâncă mi-e inima,
mină de aur neexploatată,
sap să ajung la frumusețea cea dintâi zidită,
la chipul lui Dumnezeu,
ascuns înlăuntrul meu,
ferit de patimi și neliniști,
ferit să devină ogor neroditor
sufletul meu nu obosește în silința sa
sunt un zâmbet al lui Dumnezeu după creație
sunt o lacrimă a iubirii fără de moarte
jumătatea unui întreg indestructibil,
sunt un vis al copilului
ce am fost și nu voi mai fi
o rugăciune a mamei ce nu voi mai fi
am fost și eu, odată, copilul iubit al lui Dumnezeu...
am fost stea în marea galaxie...
[...] Citește tot
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inima mea n-o vei avea
câte inimi roze
frumoase ai tu iubite?
dacă la fiecare drum fugar
prin lumea misterioasă a unei femei
în lumea ei de sfințită stea
te mai înțeapă câte-o inimă?
inima mea frumoasă de pădure de vise
din spinare de fragedă stea
n-o ai, vor fi alte veri absente
și goale de mine, alte eternități
e inimă de rană stelară
n-o ai, n-o vei avea.
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fericirea și absurdul...
fericirea și absurdul sunt dragul meu,
-cei doi copii nedespărțiți ai aceluiași pământ-
consider, că e greșit să spun că, fericirea
se naște neapărat din descoperirea absurdului...
se întâmplă la fel de bine ca sentimentul absurdului
să se nască din fericire...
toți suntem într- un fel sau altul- Sisifi iubite,
numai poetul trebuie să zămislească noi lumi,
indiferent cât de absurdă este condiția sa,
nu crezi?
singurătatea este și ea o karmă,
o lecție, de multe ori, educativă,
de întărire a caracterului,
un test necesar al ființei noastre
cu dilemele ei, cu risipirile ei,
cu înălțările ei...
iubite,
mi-e sete de tine, în despletitele nopți
când dalta de lut îmi modelează coapsele zvelte
incendiate de focul nemilos al dragostei,
[...] Citește tot
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Mariana Didu despre iubire, adresa este: