Textele de mai jos conțin referiri la frunze, dar cu o relevanță mică.
Mărul din vecini
Când Eva și Adam erau în rai,
Pe frunze de-ntuneric ei cântau din nai,
Șarpele dansa din șolduri pe tulpină
Până-n ziua-n care veniră o vecină.
Eva pizmuitoare se uita atentă
Făcând din ochii ageri câte-o piruetă,
Adam sedus de mărul, vecinii lui, din sân
Dori să se înfrupte, se rugă la Stăpân.
Domnul, o, Preabunul, a încuviințat
Și-Adam fără astâmpăr mereu s-a înfruptat,
De-atunci este zicala că mărul din vecini
Este mai bun la alții chiar dacă are spini!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Deschide-te, închide-te în tine...
Deschide-te, închide-te în tine,
Gândește, regândește. Pune punct.
Întră în pădurile de vise
Sub aripile clipei din amurg.
O buturugă te poate înălța
La frunza fragedă de dor,
Prinde-o cu inima-ntr-o frază
Și urcă ne-ncetat în zbor.
Ascultă-te și-ncă ascultă
Cum molecule rebele,
În foșnetul tăcerii tale,
Așteaptă sângele din stele.
Deschide-te, închide-te în tine,
Gândește, regândește, cu prinos,
Intră în pădurile de vise,
Aleargă în amurg, iubind frumos!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Printre crenguțe de stele
Printre crenguțe de stele visele plutesc spre mare,
Forțe-nnoitoare poartă și credința mea-n spinare...
O aripă-adună pene într-un zbor de peste dealuri
Poleite cu rugină, cu spumă-adusă de valuri...
Îngerii cu nuferi, sigur, sunt simbol în gând rebel,
Sub o crenguță de soare speranța e ghiocel...
Fericirea noastră gustă frunza veacului rămas
Să tot meargă înspre mare cu lumina în extaz...
Forțe-nvolburate trag viața către maluri noi,
Ne murdărim de lumină și rămânem în ea goi...
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un nebun de preamărire
Într-o insulă stelară
Valul lovește-n neștire,
Un nebun de preamărire
Spre singurătate zboară.
Pe-o aripă înfrunzită
De povești și vorbe dulci
Îngerii copii sparg nuci
Inimii de dor spuzită.
Vin hoitari din altă lume
Să frământe poezia,
Zboru-nalt mi-e mândria
De-a mă-nroura din spume.
Coji de vorbe, miez de vise,
Sufletu-mi iese din mare,
Pegasul nechează-n zare
Peste spuzele aprinse.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tărâm cu vene suprapuse
Pe tărâmul nostru fără oxigen
Glucoza și valuta își fac loc
La unii pentru-a fi prelinse-n sânge,
La alții de-a urca în falnic joc.
Lumina are granițe în toate,
Universul oaselor se-ndoaie
Când poarta fericirii se deschide
Desfundată de virtuți și de gunoaie.
Tărâmul meu cu vene suprapuse
Se-mpăunează cu capete de mort
La auzul că pe scena vieții
Trebuie s-aduci credinței pașaport.
Oare-i motiv de zâmbet pentru
Adierea frunzei care-n toamnă cade
Când suvenir rămâne-n neamul meu
Doar inima ce românește bate?!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amor cu rimele-n cruce
Aleargă codana sub flori de cireș
În adierea dulcii primăveri,
Se bucură de soare, mușcă din vers,
Frumoasă-i și azi ca și ieri...
Brațele-i mângâie stelele în zbor,
Voinicește o prind de mijloc,
Aleargă, aleargă codana cu dor
În clipa iubirii cu foc...
Și nu aleargă în vise pătate,
În găuri mai negre ca ochii minciunii,
Ea luminează speranța-n cetate,
Deoache pământul și-i stinge cărbunii...
Izvorul de viață apasă pe buze
Surâsu-i ca mierea iubirii, mai dulce,
Înoată cu mine între fluturi și frunze
Și facem amor cu rimele-n cruce!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Proteza de vise
M-am rezemat de semețul stejar,
Purta și purtam cerul în spate,
M-am lăsat în genunchi, ca un dar,
Am adormit în a frunzelor șoapte.
Când m-am trezit, înaltul de stele
Număra stejărișul crescut mătăsos
Prin trupul, prin gândurile mele,
Cerul era verde și soarele frumos.
Urma viselor trecuse prin iarbă,
O ciocârlie a spălat-o cu rouă,
A pus-o în ibricul poeziei să fiarbă,
În zbor se înălța o melodie nouă.
Partitura era proteza de vise
Și cerul purtat cu dibăcie în spate,
M-am lăsat în genunchi, mă cuprinse
Dorul de stejar cu stele-ncătușate!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rezervația de idei
Un copac lăuntric dansează în noi,
Mugurii lui se transformă-n sfere,
Sângele absoarbe miere și miei
Și pâine adusă din stinsele ere.
E fascinație-n singurătatea mea,
Stelele mă contemplă din zare,
Marea așteaptă valul din munte,
Iubirea m-așteaptă rodind într-o floare.
Țiuie cercurile în pulberi de vis,
Port steagul poeziei înfipt în lumină,
Rezervația ideilor inundă podeaua
Universului îmbăiat în rugină.
Șterg tainice riduri, tainice doruri
Din trupul îmbibat în ego-sfere,
O frunză rătăcită apare-n rezervații,
Urc și cobor în tropot mistere!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crucea cu raze
Am ochii cei mai gravi din lume,
Vechime pusă-n cruci cu raze
Pe-ntinse vetre cu topaze
Pe care-s scrise-n sânge nume
De regi, de sfinți, de traci și geți,
De daci, valahi sau chiar rumâni,
Nemuritori ce-au fost stăpâni
Pe lupul alb cu șapte vieți.
În ochii mei zidiți sunt munții
Și valurile Mării Mari
Pe unde au intrat samsari
Să-și pună semne-n crucea frunții.
Noi am pornit la vânătoare
De ani și ani, de multe mii,
Din a Olteniei câmpii
Stârpind otrăvi cotropitoare.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când vii prin frunze
Când vii prin frunze, vino prudent,
În ele pâlpâie urme avide de viață,
Suflete învelite de toamnă atent
Pe cărarea întinsă pe fire de ață.
Nu vreau să cumpăr secrete din fân,
Vreau rânduiala să-nceapă cu noi,
S-așternem puful poeziei în sân,
S-avem scara iubirii cu treptele moi.
Surâsul în pârg va curge prin mierea
Viselor noastre de-a fi împreună,
O clipă, o viață, desfată-i plăcerea
Iubirii sub soare, iubirii sub lună.
O carte vom scrie cu gânduri fierbinți,
Sângele își va deschide izvorul,
O să strângem din ceruri îngeri cuminți
S-aducă în noi și versul, și dorul.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Azi Hristos a Înviat!
Printre flori, frunze uscate,
Printre ierburi colorate
Puse dibaci în cuibare
Răsar pui sub mândrul soare.
Mama cloșcă îi adună
Sub sclipirile de lună
Ca să doarmă, să viseze
Cum ouă să coloreze.
Cu pensule în aripă
Nu stă nimeni nici o clipă,
Cloșca și puii pictează
Clipe lungi, până-n amiază.
La biserică în prag
Un iepure ridică-un steag,
Închinându-i pentru Paște
Zeci de ouă-ncondeiate.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te nasc în mine rază de-nceput
Iarna-n frunză verde se dezgheață
Când ne-mbrățișăm de dimineață.
Ne salutăm cu ochii larg deschiși,
De frumusețea lor suntem cuprinși,
Tu îi porți, eu știu că-mi aparțin,
Dăruiți îmi sunt de sfânt destin!
Frumoasa mea, frunză lipită-n geam,
Rămâi așa, în suflet să te am,
În inimă să-ți port poza ta vie,
Să îmi fii cânt de aripă târzie.
Te-mbrățișez, frumoasa mea de vis,
Te răpesc din largul necuprins,
Zbor spre tine, ca să-ți fiu aproape,
Peste-ncercări, peste adânc de ape.
Te nasc în mine rază de-nceput,
Floare răsărită în inima-mi de lut,
Amestecată-n sânge cu tărie
Pe treapta vieții, rod de poezie!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suntem totul și, totuși, nimic...
Vântul cu aripile cât toate zările
Astupă cu frunze cărările,
Distanța se mărește mereu,
Dorul iubirii devine mai greu,
Viața devine povară ascunsă
În izvorul cu putere redusă.
Acesta-i destinul zidit între noi,
Suflete luminând în torsuri greoi,
Răsuciri incomode, priviri pe fereastră,
Mușcă privirea din zarea albastră,
Suntem depărtarea ascunsă în noapte,
Suntem răsăritul ce plânge în șoapte...
Suntem totul, nimic nu suntem,
Îndrumă-ne, Doamne, cât mai putem
Să iubim la rându-ne fierbinte și vioi,
Să nu fim numai în gânduri câte doi,
Să fim în realitate cotidiană iubiți,
Dă-ne aripi să nu fim despărțiți!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pomul vieții
Crește-o frunză, apoi alta
Până coroana e gata,
Crește floare lângă floare,
Rodul vieții este mare.
Pomul vieții suntem noi,
Creștem presărați cu ploi,
Și cu ploi, și cu lumină
În a Raiului grădină.
Printre Evele frumoase,
Veșnic tinere, focoase,
Ne tot dăm, facem ocheade,
Le-avem sub pom cu roade,
Că nu-i șarpe de-ncercare
Să fie cu supărare,
Suntem oameni și dorim
Cât e raiul să iubim.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stejarul așează stele-n ramuri
Stejarul-n zare așează stele-n ramuri,
Bucuria lui aprinde Pegașii în hamuri,
Un tren de vise trece prin crengile uscate,
Vântu-naripat despică rodii coapte.
Un fluture recită în zboru-i o baladă,
În ochii tăi se-nalță iubirea, vrea să ardă,
O horă-n jocul vieții începe pe tăcute,
Stelele din ramuri vor să ne sărute.
Acum stejaru-i steaua ce adună stele,
Privite-n orizont doar frunzele sunt vele,
Zarea e oceanul de mare bucurie
Unde pe valuri nalte se naște poezie.
Tristețea ce apasă e șlefuirea fină
A stelelor ce-aduc prin raza lor lumină,
Eu ca stejar le sting, tu ești steluța pură
Ce în veșnicie cu un sărut se fură!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Furând din cer minuni de stele
Iubirea e avânt de zi și noapte,
Prin ea întinzi aripile oricât
Să poți zbura prin cer în șoapte
Apoi să vii în foșnet pe pământ.
Aici e cuibul, încercări nebune
Se ostoiesc în brațe și în pași
Când inima în sângele-i te pune
Altoi în viața demnă de urmași.
E-o boală firavă, rătăcitoare,
Iubirea noastră falnică oricând?
Puterea ei sub razele de soare
Ne scoate-n ochii tuturor râzând!
Desenez pe-o pâine buburuze
Și le îndemn să zboare peste-nalt,
Tu le prinzi, le-adăpostești în frunze
Și semeni cu lumină peste sat.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Melancolie
În toiul vieții dorul prinde aripi,
Visele sunt frunze de tutun,
Luna le fumează și strănută
În tulnice din coajă de alun.
Urechea ta e rotocol de vorbe,
Unduiri în inimă mocnind,
În pragul bătrâneții mele care
Uită sărăcia puterilor venind.
Mi-i dor de o cafea și-o pâine albă,
De un țigan să-mi cânte în surdină,
O strachină cu ciorbă să împarți,
Poetului, cu pui de la vecină.
O varză acră să-mbuneze gura
După licoarea în pocale pusă,
Când m-oi trezi mai bine să te văd
Chipeșă, neîntinată, muză.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Furând din cer minuni de stele
Iubirea e avânt de zi și noapte,
Prin ea întinzi aripile oricât
Să poți zbura prin cer în șoapte
Apoi să vii în foșnet pe pământ.
Aici e cuibul, încercări nebune
Se ostoiesc în brațe și în pași
Când inima în sângele-i te pune
Altoi în viața demnă de urmași.
E-o boală firavă, rătăcitoare,
Iubirea noastră falnică oricând?
Puterea ei sub razele de soare
Ne scoate-n ochii tuturor râzând!
Desenez pe-o pâine buburuze
Și le îndemn să zboare peste-nalt,
Tu le prinzi, le-adăpostești în frunze
Și semeni cu lumină peste sat.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Setea de lumină și credință
În Săptămâna Mare-a Paștelui
Ne adunăm cu gândul în Hristos
În mânăstiri, biserici, orișiunde
Izvorul de credință e frumos.
Ne adunăm ca frunzele în pom
Punând lumina soarelui în roade,
Ca pasărea la cuibul ei rotund
Când se întoarce din tărâmuri calde.
Ne adunăm cu dorul la izvorul
Cu valuri limpezi de pură credință,
Setoși de-a înălța prin osanale
Domnului un gest de pocăință.
Ne adunăm în Săptămâna Mare
În pragul Sfintei, Marii Sărbători,
Purificându-ne și sufletul, și trupul,
Împodobim altarele cu flori.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Totul coboară, nimic nu mai urcă
Două bețe solare poartă mantaua
Printre sălcii cu palide frunze,
Valurile mării răvășite-s de vânt,
In inima mea foșnesc buburuze.
Un biet univers adoarme în palma
Viorii ce cântă-n tristețe,
Porumbeii pe-o creangă de umbră
Dansează cu frunțile crețe.
Un leu desenat frumos pe-un sărut
Privește ștrengar cum sângele sui
În cupa speranței anume căzută
În cleștele strașnic al fălcilor lui.
Pe-obraz mă mângâie complice
Patina suavă ce râmă de-a sila
Și-mi face pat veșnic sub flori
Să dăinui în vise de-arome idila.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Marin Moscu despre frunze, adresa este: