ozon

Onestitatea este ozonul pe care trebuie sa-l respire orice prietenie pentru a trăi, pentru a urca şi înfrumuseţa altitudinea marilor încercări ale vieţii.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Elena Meculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

«Privitor la elementul Aer din fundamentul universului nostru, esenţial este nu să stăpâneşti toate sursele de ozon de la descărcările electrice, fără a exclude cumva pe cele datorate diverselor "aparate de aer condiţionat", ci a nu-ţi da / vinde aerul curat (cf. DEX, 14) al Daciei strămoşeşti, ceea ce-i dintotdeauna "la mintea cocoşului"...» ‒ 9 martie 2022
(Ion Pachia-Tatomirescu, «Aforismele celor cinci elemente de fundament cosmic» ‒ capitolul «"Aforism-brazde" printre înmugurite stihuri despre elementul Aer» ‒, Timişoara, Editura Waldpress [ISBN 978-606-614-329-5], 2022, p. 20).

Ion Pachia-Tatomirescu în Ion Pachia-Tatomirescu, «Aforismele celor cinci elemente de fundament cosmic», Timişoara, Editura Wa, ‒ capitolul «"Aforism-brazde" printre înmugurite stihuri despre elementul Aer» ‒ (9 martie 2022)
Adăugat de Ion Pachia-Tatomirescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Retorica fiilor risipitori (sau cine mai suntem)

nu ziua aceea era potrivită s-o azvârlim pe fereastră
vandalizând aerul cu iminenţa unei recuperări imposibile
dacă ne-ar fi avertizat cineva că fiecare despărţire va transgresa perdele/ ziduri
inutilă ca un glob de crăciun/ pentru care nu mai există niciun brad
adevărată ca bipolaritatea unui înger/ când nu-şi ia medicamentele la timp
dacă ne-ar fi spus cineva că vom scăpa din accidente de avion
de maşină
din accidente vasculare
şi nu scăpăm
din trecutul reverberat în maneta ce schimbă vitezele vieţii
altfel ar fi fost viaţa noastră acum

fără transfuzii de ozon
ne tratăm cu electroşocurile întârzierilor de-acasă
aproape ruşinaţi că ne-am iubit cândva
nu putem inventa refugii între două tramvaie spre cer
cu bagajele noastre etichetate cu pantofii noştri ce muşcă din călcâie
noi
cine mai suntem

[...] Citeşte tot

poezie de Gela Enea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între prezent şi viitor

Fantoma imperciptibilului e scufundată
În ozonul veşnicei aroganţe.

Necazul fulgerător de bestial
Îşi va pierde veninul deşertăciunii
Peste machiavelicul cuprins de libertate.

Veacuri se vor perinda, râuri se vor scălda
În lacrima îngăduinţei, iar dulcea Casiopee
Va murmura şoapta Domnului din Înaltul Cer.

poezie de Lilia Manole
Adăugat de Lilia Manole
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndemn la odihnă

Cu piviri îmbietoare
Razele iar năvălesc,
Ele-au darul să-ncălzească
Zările ce le-ntâlnesc.

Daru-i tihnă şi odihnă,
Ozon de pe culmi înalte,
Ioni darnici de sănătate
Nu scăpa ziua senină
Al ei dar şi voia bună!

Răsăritul paşnic de soare
Aura dă la fiecare,
Nu-i o clipă mai frumoasă
Grijile când laşi deoparte,
Un izvor de sănătate!

acrostih de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colţ de rai

La Voineşti -
Rimele nu-s necesare.
La-ntâmplare vin cuvinte
Ce spun totul, atât de frumos:
Munte, brazi, ozon, izvoare,
Păsări, jivine şi fluturi,
Felurite flori şi poame...
Şi-o minunăţie, Doamne!
Ghemotoc numai inimă
Ce se joacă-n jurul meu!
Pentru-o clipă uit că mi-este
Interzis efortul şi...
Alerg după veveriţă!
Pentru prima dată-n viaţă...
Simt cum mă roade invidia!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem de ozon

C-un dor la rotisor
te-aş duce stăpână a liniştilor
in haita mea a demonilor
sus pe vârful munţilor
să ard carnea gândurilor
in ochii cu jar năucitor
în cascadele scânteilor
să fiu regele vulturilor
pe umărul cu liniştea cetinelor
cerbul ţintat culmilor
arcuite ucigător
şi lupul stăpân haitelor
de fior cu ador
de izvor tălpilor
şi ozon săruturilor
pe laviţa infiniturilor

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Penultimul

Taciturn priveşte gongul
morţii, aşteptând poemul
ce-mi va fi penultimul
căci ea-mi scrie ultimul

dresând viermii-n adrenalină
să sară în tahicardii
de gheizere carantină
coroanelor de invidii

ce mă vor acoperi slute
în pomeni de măşti mute
în hore cu giulgii negre
ca nişte murene negre

sfâşiind trupul de delfin
înecat în tuşul de abis
căutând carapace de vis
plină cu ozon de senin...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Probleme majore

Mă-ntreabă-n zori calculatorul,
La ce anume mă gândesc?
Iar eu, în stilul românesc,
Răspund că... la întreg poporul...

Apoi, chiar fără să roşesc,
Zic că mi-aş vrea arat ogorul,
Ori vreau să-mi schimb stimulatorul,
Sau foamea cum să o stârpesc.

Mă mai gândesc şi la balene,
Dar şi la stratul de ozon,
La oamenii sărmani, bătrâni...

De fapt, în zori mi-e tare lene,
Ca unui conte cu blazon
Şi mă gândesc la nişte... sâni!

poezie de Marian Grigore Dobreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între două anotimpuri

Formată-i cheia stelelor în lume, cu cât
mai simplă şi mai virginală cu-atât
mereu mai fără de greşeală, cuprinsă
de o blândă-nţelepciune.

Puterea lumii răsări ovală şi-nfiorată-n
sine fără nume, cetăţi vuind
de mătăsoase rune va scoate griul iarăşi la
iveală.

Prin cele două anotimpuri strânse,
un gol cât bucuria zilei plânse
o boabă din argintul cel mai pur.

Acum pe dealurile încă ninse poţi
observa cum se ridică-n pânze ozonul
ne-nverzitelor păduri.

sonet de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aici nu se intră

Aici nu se intră,
E un blestem ai rădăcinilor
care s-au unit în pământ!
Cine calcă pata de cerneală,
se înroşeşte din cauza globulelor
care plutesc acum în ozonul de munte.
Nu se intră şi nu se iese,
decât dacă accepţi să rămâi rănit
şi nebandajat...
Dacă porţi rana prin lume,
ca toţi să te privească, precum un pom
răsărit şi necunoscut după prima frunză!
Aici nu se intră, domnilor,
decât dacă suportaţi pata de cerneală,
plină cu globule care nu mai dispar,
niciodată!...

poezie de Constantin Păun din Elegie neterminată (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa de rai

Caravanele se mişcă pe cer
De nouri negri, fumurii – alure...
Tot mai bezmetic ei roiesc şi pier,
Lăsând să cadă lacrimile pure!

Semeţ cobor rafale din etern
Prind norii năuciţi de scânteiere!..
Preludiul molatic de seren
În cale de fantasme se aşterne!

În culoar artistic de ozon
Feeric o văpaie se aprinde...
Călătoream prin paradisul tron,
Prin dimineţile nemărginite!

Părea că nu înţelegeam deja,
Dar ce era aici a înţelege
Când fericirea-n mine dezlega
O clipă, ce venea a mă alege?!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De vise-mplinite...

Harta sufletului tău îşi deschide
Roua iubirii, primindu-mi inima,
Aşa cum primeşte cutia poştală
Scrisoarea unde regina este rima
Dulce, fenomenală.

Am primit ozonul încercării
De două ori în aceeaşi clipită,
A treia oară o să fiu în ochii tăi
Curată şi nesfârşită ispită
De-aprinse vâlvătăi.

Promit cu mână pe cartea sfântă
C-o să pun în mişcare caii putere
Şi-o să te caut în aripi tocite
De zborul tămăduit în miere
De vise-mplinite.

Dulce, fenomenală
De-aprinse vâlvătăi,

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sinteza sub soare

Din larma străzii prăfuite evadând
Visat-am, stenic, repaosul rural,
Când rar te tulbură un nechezat de cal
Şi mediul ambiant e musai blând

Din marea verde clorofila izvorând
Ozon a-ntâia-n procentajul maximal,
Ca adierea repetată de murmur boreal,
Şi valea se trezeşte deodată chiuind

Dar una e voiajul leneş de vacanţă,
Respirând absent sau dând din clanţă,
Trudind, ţăranii fac băi de sudoare,

Tu în şezlong întins, ei arşi sub coşmelie,
Ev mediu care pe spectator îl doare...
Ce aer pur! Ce coborâş în ani, o mie!

parodie de Constantin Ardeleanu, după Mihail Codreanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

«Farmacia Ozonului dintre munţii cu vârfuri de dor şi logostele / m-anunţă – cu grai de înger-filomelă de-un rai de nai – / de înzorierea-mi, odată cu Măria Sa, Soarele, / ce-mi porneşte toate motoarele... // Farmacia Apei – dintre sirene-curcubeu – m-ademeneşte / în roş-verdele-abis, ori în marginea mării, pe fluvii, / pe râuri văluros-mieroase, ori spumegoase, / spre zenitu-mi, odată cu Măria Sa, Soarele, / ce-mi ambalează toate motoarele... // Farmacia din Cetatea-Lemn-de-Zăvoi, din prim-orga-pădure / mă-mbie în plai, cu cele agreste / şi cu toate cele sculptate în Lemnul din Ţeste, / la chindie, odată cu Măria Sa, Soarele, / aburindu-mi mie toate motoarele... // Farmacia Focului mă-nlămurează-n priveliştea brumărie a fiinţei, / în centrul spiralei de wolfram incandescent al galaxiei, / între struguri-de-stele din marginea cosmică a viei, / de-nserare, odată cu Măria Sa, Soarele, / de-mi odihneşte toate motoarele... // Farmacia Pământului mă-ntâmpină cu pâine şi sare, cu cristale-oase, / cu turle-carapace-de-ţestoase, / de miazănoptire, cu Măria Sa, Soarele, / sporindu-mi – la prima cântare-a cocoşilor – toate motoarele...» ‒ De farmacia fiecărui element din fundament...
(Ion Pachia-Tatomirescu, «Aforismele celor cinci elemente de fundament cosmic» ‒ capitolul «Din "aforism-brazdă", în oglinda "farmaciei-poem"» ‒, Timişoara, Editura Waldpress [ISBN 978-606-614-329-5], 2022, p. 7 sq.).

Ion Pachia-Tatomirescu în Ion Pachia-Tatomirescu, «Aforismele celor cinci elemente de fundament cosmic», Timişoara, Editura Wa, Din "aforism-brazdă", în oglinda "farmaciei-poem" (21 septembrie 2012)
Adăugat de Ion Pachia-Tatomirescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Du-mă cu tine (pentru iubitul meu soţ)

Iubitule
ia-mă cu tine şi
du-mă la capătul lumii
dar... lasă-mă acolo...!
Lasă-mă să mă dezintegrez
fiindcă, la prânz
ţi-am azvârlit iubirea,
cu tipsie cu tot...;
să mă asfixiez, căci, la cină,
am vărsat cupa cu ozon,
părtinită de tine...;
să mă topesc de dor, pentru că,
deunăzi te-am părăsit o clipă...!
Du-mă dincolo de apă,
de lumină, de viaţă şi,
fiindcă ieri am scăpat stropul de rouă
de pe buzele tale,
astâmpără-mi setea cu pelin...
cu absint...
sau cu... lacrimile

[...] Citeşte tot

poezie de Iulia Mirancea (12 februarie 2013)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fantasmagorie estivală

pe muntele meu falnic se fericesc izvoare
răsar poveşti din constituţia adâncă
valuri de ape limpezi au dulce savoare
mă răcoresc căci vara e fierbinte încă.

cu păstrăvii veseli mă scald sub cascade
parcă aş vrea şi eu să am solzi argintii
armură pentru trupul care încet decade
sub influenţa morţii cu chipuri pământii.

la umbra brazilor azi simt o relaxare
admir nemurirea freamătul pururi verde
ozonul primenit îl răspândesc în zare
în raze de soare ştiu să se dezmierde.

codri îmi sunt prieteni sacră consolare
contemplu frenezia care nu se pierde.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ozonul filosofiei

Unduia vântul bucla ei
Cum unduieste valurile mării
Privindu-mă ca un soare
Printr-o fantă de nori
Cu rază mirării
După furtuni
Cu ruperi de nori
In gândurile mele
Tunate şi fulgerate
Cu zalele ploilor de nevoi
Si-am uitat de tot si de toate
Şi raza privirii ei
Am apucat-o ca o cordelină
De alpinist spre vârful zâmbetului
Pe umărul unde mă hrănea şi adăpa
Toate întrebările mele
Ce erau nişte ciute negre
Prin pădurile minţii
Făcându-le să privească si ele
Privelştea frumuseţii sublime de magnific

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unele molecule: amoniacul, carbonul, dioxidul de carbon, apa - sunt prezente peste tot în univers, indiferent dacă viaţa este prezentă sau nu. Dar altele apar în special în prezenţa vieţii însăşi. Printre bioindicatorii din atmosfera Pământului sunt clorofluorocarburile care distrug stratul de ozon de la sprayurile cu aerosoli, vaporii de solvenţi minerali, agenţii de răcire care au evadat din frigidere şi aparate de aer condiţionat, şi smogul de la arderea de combustibili fosili. Nu există alt mod de a citi lista aceea: semne sigure care indică absenţa inteligenţei.

citat din Neil deGrasse Tyson
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minuni?

În peşteri tainice de piatră
Fâşii de aur, telururi
Se ascund în roca
Mineralizată
Minunile acestei lumi.

O mică dungă de metal
Acesta este tot filonul,
Dar nu, întregul deal
L-a cuprins în braţe omul.

Şi de sub razele de soare
Din aerul acesta plin de ozon
Am bătut a "Păcii transversală"
Până dincolo de-al şaselea filon.

Nu am dat din întâmplare
Peste bogăţii ascunse în pământ,
Ci prin atentă cercetare
Am găsit atâta aur în adânc.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Leonte (1963)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!