Textele de mai jos conțin referiri la dor, dar cu o relevanță mică.
Disimulare de fiori proscriși
De abisale depărtări... sedusă,
Purtată enigmatic înspre dor,
Tăcerilor nebune predispusă,
Deschis-ai al păcatelor zăvor.
Cuvintele grăbite... licitează,
Pe buze înflorind... ortografii
Eretice... ce încă decontează
O cratimă... și zeci de erezii.
Oracolul luminilor... se-agită,
Sărutul... e distinsul grămătic
Al virgulei pierdute în ispită
Ce-și fierbe inocența în ibric.
Destinul pare pus în antiteză,
De-un oarecare ins, copulativ,
Rămas în așternut fără viteză
Ca un birjar, murdar și emotiv.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fă-mă, Doamne
Fă-mă, Doamne, Soare,
Să-nvelesc o floare.
S-o ajut să crească
S-o-nvăț să iubească.
Bucurii s-aduc,
Puiului de cuc
Ce plânge-ntr-un nuc.
Fă-mă, Doamne, Dor,
Să-m-așez ușor,
Pe-aripa de vis
Care te-a trimis,
În suflet la mine,
Să uit de suspine,
Dragostea... când vine.
Fă-mă, Doamne, Om,
Pulbere de-atom
Așteptând să vii,
Să te rog... să ții,
[...] Citește tot
rugăciune de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voi colinda
Voi colinda, colinda-n dimineață,
La poarta ta cu zvon de zurgălăi,
De va fi crivăț sau de va fi ceață,
Zăpezile de s-au întins pe văi
Voi colinda, colinda ca o veste,
La ușa ta cu dalbe flori de măr
Și împleti-voi depărtări celeste,
În bradul ca un tainic adevăr.
Voi colinda pe înserat, colinda,
Când țurțurii vor deveni imuni
Și va trosni a mulțumire, grinda,
Rugându-ne, a deveni mai buni.
Voi colinda, colinda ca o vrajă,
La geamul tău, înfiorat de dor,
La ora când luceferii fac strajă
Și lăcrimează apa de izvor.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-ai întors
Te-ai întors împlinită,
Strălucind ca o floare
Ce se vrea risipită
Pe a vieții cărare.
Ai lansat ipoteze,
Înflorind în cuvinte
Care pot să probeze
Cât ai fost de cuminte.
Te-ai întors radioasă
Ca o noapte de joi,
Ireal de frumoasă
Și sedusă de ploi.
Ai turnat în pahare
Praf de stele și dor,
Renăscând din uitare
Simfonii de amor.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploile din ochii tăi
Ploile din ochii tăi
Limpezesc sentimentele gri
Netezesc gândurile opace
Și îndeamnă la sinceritate
Catifeaua palmelor tale
Modelează instincte ascunse
Colorând lumini nebănuite
Și orizonturile albe de dor
Șoaptele buzelor tale
Dau viață nespuselor cuvinte
Însuflețesc fulgii de nea
Și aprind zorile păcătoase
Bună dimineața viață
Timpul meu e al tău
Fluture inocent sau inorog
Clepsidră fără de nisip
Iubire fără de sfârșit.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trist noroc
M-ai vândut înspre amiază
Ochilor... ce lacrimează,
Brațelor înlănțuite
Pe chemări... și pe ispite.
M-ai amanetat în grabă
Pe o clipă... veșnic oarbă,
Împletindu-ți în păr macii
Înroșiți de dor... săracii.
M-ai împrumutat... o noapte,
Pe mătăsuri și pe șoapte
Ce mă ard... și mă pătrund
Visele când ți-le-ascund.
M-ai pierdut apoi.... știi bine
Înțepată-n mărăcine
Lâng-o margine... de seară,
Trist noroc... dulce povară.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoare tristă
Se scutur florile-n tîrziu
Si sufletele-s moarte,
De zbuciumul care-n pustiu,
Se prinse să le poarte.
Ochii mă ard cu lacrimi reci,
De dor si de durere,
As vrea sa fiu cu tine-n veci,
Dar cum să ți-o pot cere?
Când depărtări într-una pui
Fugind... spre nu știu cine,
Deși implor să mai rămâi,
Iubito... lânga mine
De ce mă lași printre străini?
Cu inima... rănită,
La care sfinți, tu, te închini?
Și cui te dai... iubită?
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub descântecul tău
Nu ar trebui...
Să mă faci să sufăr
Atunci când vezi
Că alerg către tine
Eu vin cu grăbire
Nu de la răsărit
Nici de la apus
Și ar fi trebuit
A ști asta.
Vinovățiile mele
Sunt mici
Încrustate adânc
Cu numele tău
Risipit a uitare
Ca un dor
Aruncat ireal
Spre iubire
Epitetele bleau
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Norocos
Smaralde ai în ochi, iubire
Și patimă și dor nebun,
Că norocos e acel mire,
Ce pe priviri îți e stăpân.
Și gura-i rubinie floare,
Plină de tainice chemări,
Că norocos e-acela care,
Soarbe sărutul ei, în zori.
Sânii sunt pârguite mere,
Ispititori și-atît de dulci
Că norocos e cel ce-ți cere,
La el în brațe să te culci.
Și coapsele-s năucitoare,
Fierbinți, adânci și-alunecânde,
Că norocos este cel care,
În miezul flăcării pătrunde.
poezie de Constantin Triță din Trubadur prin dragoste
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lasă-mă și nu-mi da pace
Leagănă-mă și mă-ntinde
Pe un pat de flori și iarbă,
Prinde-mă și mă cuprinde
Când stă sângele să fiarbă.
Strânge-mă și mă-nfășoară
Peste trupu-arzând de dor,
Soarbe-mă și mă doboară
Când ies flăcări din covor.
Stinge-mă... și mă-nvelește
Cu argint de stele-n noapte,
Plânge-mă... și mă sfințește
Cu parfum de buze coapte.
Lasă-mă și nu-mi da pace,
Gânduri... cât mai înfloresc
În amiezi când te-oi desface
Tremurând... să te iubesc.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e focul stins
Mi-e focul stins între minuni,
De floarea macilor nebuni
Purtată-nspre albastre zări,
De liniștea din călimări.
M-așteaptă-nghețul sidefiu
Al gândului, mereu, târziu,
Tot risipit... și-nlăcrimat
De șoapta primului păcat.
Plânge cu pulbere și scrum,
Fire de dor, dâre de fum
Ce curg năuce-n setea mea,
Din a tăcerilor perdea.
Mi-e sufletul, bucăți de rai,
Flămând de-al clipelor alai
Și de neliniști ce mă vând,
Oare de ce? și până când?
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spumoase valuri
Ispita din amiezi perene,
Unduitoare și flămândă
Se-ntinde dulce... și alene
Spre clipele ca o osândă.
Spumoase valuri... înghițiră
Plăceri, tăceri și plutitorul,
Iar ea, abia de mai respiră
Sorbind ireversibil, dorul.
Cuvintele... nu își au rostul
Când trupuri ard dezlănțuit,
Cine să calculeze... costul
Păcatului?... abia sfințit.
Aștept tăcut, refluxul care
Remodelează-n noi uitări
Atingeri... făr-asemănare,
Extaz nebun și sărutări.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Veni-vor orgasme nebune
Veni-vor... orgasme nebune,
Plăceri, ce vor curge prelung
Pe coapse ce știu... să adune,
Cristale din ochii ce plâng.
Va arde adâncul... tăcerea.
Iubirea-i un rău... necesar,
Se-arată durerilor, mierea,
Norocul se joacă... la zar.
Retoric, substanțele cântă
Ispitei... nuanțe de-amor,
Iar fulgere... binecuvântă
Albastrul culorii de dor.
Cuvintele, pot indispune
Nimicul... sfios și nătâng,
Veni-vor orgasme nebune,
Plăceri, ce vor curge prelung.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flutură un steag
Flutură un steag, a libertate,
Undeva pe plaiul oltenesc,
Ca o inimă ce veșnic bate
Pentru graiul dulce românesc.
Flutură un steag, a împlinire
Și la el se uită toți vecinii
Pentru-a centenarului vestire,
L-au adus cu bucurie finii.
Flutură un steag, a Românie
Lângă poarta magicului dor
Și îi face drum prin poezie,
Trubadurului nepieritor.
Flutură un steag, a demnitate,
Cât a fost și cât a mai rămas,
Pentru adevăr, pentru dreptate,
Nu mai este vreme de popas.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Buze flămânde
Mi-s buzele de dor flămânde
Și ard, visând la alte buze,
S-ar odihni pe ochi, rotunde,
Pe sânul stâng, ar fi ventuze.
Te vor... alunecând în mine
Și zvârcolirea ți-o doresc,
Pe al tău trup le este bine,
Ușor și-adânc... îl dezgolesc.
Și mă afund nebun în tine,
Pe sfârcul drept când te sărut,
Te port spre clipele divine
Și-o luăm mereu, de la-nceput.
Și iar, mi-s buzele flămânde,
Prin degete, te simt, vibrând,
Cu tine m-aș iubi oriunde,
Ce dulce ești, când te pătrund.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Buze flămânde
Mi-s buzele de dor flămânde
Și ard, visând, la alte buze,
S-ar odihni pe ochi, rotunde,
Pe sânul stâng ar fi ventuze.
Te vor alunecând în mine
Și zvârcolirea... ți-o doresc,
Pe al tău trup le este bine,
Ușor și-adânc... îl dezgolesc.
Și mă afund nebun în tine,
Pe sfârcul drept când te sărut,
Te port spre clipele divine
Și-o luăm mereu, de la-nceput.
Și iar, mi-s buzele flămânde,
Prin degete, te simt, vibrând,
Cu tine m-aș iubi oriunde,
Ce dulce ești, când te pătrund.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lași tăcerile
Peste buze, alte buze,
Mângâind ca o aripă
Visele... ce se-nfiripă
Așteptărilor optuze.
Trupurile-ndrăgostite
Par a cere... cine știe?
Arzători fiori... o mie
Și năvalnice ispite.
Coapsele îmbietoare,
Surâzândă, le deschizi,
Adâncimile să-ți vinzi
Clipelor... protocolare.
Înflorind în răsărituri
Și-n cuvinte neștiute,
Lași tăcerile pierdute,
Altor... altor începuturi.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Niciodată nu știi
Niciodată nu știi tot ce poți,
Balansezi între dor și trădare,
Ignorând... neștiutele porți...
Ce inchid veșnicii de uitare.
Ai uitat de fumat... și pahar,
Renăscând ireal în femei,
În amiezi de culoare și har
Când luceferii vor... a fi zei.
Ochii plâng prima ta pălărie,
Invocând risipirea de vânt,
Undeva... la un târg de Mărie
Pentru cel din urmă cuvânt
În altare de rugă, mai număr,
Învoieli... și înscrisuri de dor
Care au neputința pe umăr
Și păcatul mereu la picior.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai stai
Mai stai o clipă, vara trece
Și strânge-mă într-un sărut,
Când sufletul... încă petrece
Dinspre târziu, spre început.
Iubește-mă, este iar toamnă
Și-atinge-mă... să-ți fiu noroc,
A lacrimei iertare... doamnă,
Trupul arzând nebun în foc.
Cuprinde-mă și mă-ncălzește
La sânul tău... de-o fi să plouă,
Păstrează-mă și mă-ntregește
Cu stropi de dor, în lună nouă.
Mai stai... ascunde-mă în tine
Și-n visul ce te dezgolește,
Când vântul patimilor vine
Fără a ști... ce mai găsește.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet și aduceri aminte
Aduceri aminte în gând se-nfiripă,
Ca-ntr-o oglindă... de dor rătăcit,
Nisip în furtună și-un trup regăsit,
Pe-a nopții nebună și rece aripă.
Poteci neumblate, amurg părăsit,
Dezmiardă ispita tăcerii de-o clipă
Și nimeni nu vede, amar de risipă
Adusă de vântul... pios și smerit.
Cuprind orizontu-n privire și tac,
Mă fulgeră, încă, amarul destin,
Ce tristă e casa... la omul sărac
Și timpul se știe... atât de puțin.
Aduceri aminte, esențe de mac
Ascunse-n paharul eretic și plin
sonet de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Constantin Triță despre dor, adresa este: