Misterul iubirii
Un trandafir îndrăgostit de lună
își întindea petalele spre cer
și, suspinând, îi trimitea parfumul
ce o-nvelea în falduri de mister.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrima pierdută
Era-ntr-un timp pierdut în alte vremuri,
Când spre iluzii mă-ndrepta răscrucea
În care așteptam pierdute trenuri
Din visuri ce-și purtau, în taină, crucea.
Eram, cumva, în spațiul dintre tine
Și vagi sclipiri de ochi sau doar părere
Ce-mi aprindea ades un foc în vine
Și gânduri însetate de plăcere.
Mă răscoleam ca vântul într-un munte
Cu poale unduite-n apa mării,
Lovind în piscuri mari sau stânci mărunte,
Strivit de timpul lung al așteptării.
În lacrima ce ți s-a scurs pe față,
M-am reflectat o clipă cât o viață.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrima Lunii
Tainic, neștiută-n lumea-ntunecată
Din poieni ascunse-n codri-ndepărtați,
Lacrima de Lună, floarea fără frați,
Îi arată nopții fața-ndurerată.
Doar în miez de toamnă poate să apară,
Doar în miez de noapte, doar în nopți de dor
Și durere mută-a frunzelor ce mor
C-o speranță-n suflet: să renască, iară.
Nimeni n-o cunoaște, nimeni nu o știe,
Totuși, ea apare într-un vechi hrisov
Dată ca o plată pentru o moșie.
Din străvechea floare, într-un vechi ceaslov,
A rămas o urmă ce-ar părea să fie
Ultima dovadă: o petală mov.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de albastru
Ți-e dor de albastru, de soare, de noi,
de primul sărut și de altele-apoi,
de nopțile-n care sub lună-am dansat,
de tot ce-mpreună, un timp, am visat.
Ai vrea, uneori, să întorci din trecut
chiar zilele reci dintr-un timp ce-a durut,
dar care n-a fost niciodată urât,
sub cerul mai trist, uneori mohorât.
Întoarce-ți privirea spre cerul senin
și-alege din gânduri cuvinte de-alin
sau, dacă-i furtună și totu'-i un val,
întinde-ți, deasupra, albastrul tău voal
Și fă ca, de dragul a tot ce a fost,
să-ți fie seninul etern adăpost.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La mulți ani, oltenii mei!
De Ziua Poeziei, e-un necaz:
Oltenii spun că asta-i ziua lor,
Dar, neam a-toate-împăciuitor,
Zic: "La mulți ani!" cu zaibăr și cu praz
epigramă de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te simt
Te simt aproape, moale și fierbinte
într-un senin al zilei ce răsfață
iubirea florilor ce, doar cuminte,
luminii se oferă-n scurta viață
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șapte visuri
Tu ești prințesa celor șapte visuri
pe care timpul mi le-a dăruit
în vremea când nu existau abisuri
de netrecut în somnu-mi liniștit.
În primul... te-am găsit și dintr-odată
o lungă așteptare s-a sfârșit,
căci inima-mi, cu tine plină, toată,
în brațe de iubire te-a primit.
S-au derulat, în visuri următoare,
atâția ani în care ne-am iubit,
o fericire făr-asemănare,
și o iubire fără de sfârșit.
Doar unul n-am trăit din cele șapte:
cel... de la răsărit, în care noi,
ne vom alege-o anumită noapte
și vom începe-un zbor etern, în doi.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Muza cea de joi
Muza mea de astăzi, muza cea de joi,
Îmi șoptește versuri c-o privire blândă
Care mă încântă și îmi face, moi,
Brațele să-mi fie gata de osândă
Și să-i fie valuri peste trupul cald,
Mângâind alene rotunjimi de stâncă,
Sub priviri albastre-n care azi mă scald
Așteptând în umbra șoaptelor "Nu, încă!".
Simt cum timpul intră-n marea de nisip,
Valuri se animă, devenind secunde
Ce cuprind în ele străluciri de chip
Și, doar într-o clipă, mâinile-mi flămânde.
Versul se sfârșește-n șoapte rare, moi,
Și-n îmbrățișarea muzei. (Cea de joi).
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Medievală
Mi-a scris o liftă de-aia, de-a păgână,
Dar nu mi-a prezentat niciun temei
Cum că încuietoarea, la femei,
Nu ține, la centură,-o săptămână.
epigramă de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dans în netimp
E-un dans de bucurie-n nemurire
a ielelor ce, noaptea, se distrează
sfidând un timp de care nu au știre
și-un nesfârșit la care nu visează.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dimineți divine
Îmi vreau seninul zilelor ferice,
Căldura verii, clipele cu noi,
Îți vreau lucirea ochilor complice
Sărutului furat cu buze moi.
Vreau umbra mea adăpostindu-ți chipul
De-un Soare însetat și arzător
Ce își ascunde razele-n nisipul
Și marea ce-l așteaptă-mbietor.
Își va apune-a zilei strălucire
În valuri zbuciumate de dorinți,
Iar ea-i va stinge-n ape de iubire
Și clipe dulci, trăirile-i fierbinți.
Mai vreau, în zori, privirile-ți blajine
Să aibă-ascunse-n strălucirea lor
Plăcerea dimineților divine
Sub cerul nostru-albastru, protector.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Magia serii
Sunt, uneori, momente de magie
la care nu te-aștepți și te-nfioară
ca lacrimile dintr-o melodie
ce-ți picură pe suflet din vioară.
Sunt clipele când seara se răsfață
în liniștea ce-aduce somnul zilei,
cu un apus ce-o mângâie pe față
și pregătește visele copilei.
E scurtă vraja ei, căci noaptea vine
cu un alai de stele și, grăbită,
o-ndeamnă ca, și ea, să facă bine
să doarmă lângă sora obosită.
Priveam, surprins, momentele schimbării,
de parcă le-ntâlnisem prima oară,
în timpul ce-acordasem așteptării
iubitei mele, într-un fapt de seară.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marea de cristal
Pluteam, tăcut, pe valuri de cristale
Și-mi revedeam în ele, ca-ntr-un vis,
În carusele vagi, zodiacale,
Frânturi din tot ce timpul a închis.
Se derulau prin orizonturi stranii
Neliniștile multor amintiri
Din primăveri ce-mi înfloreau în anii
Trecuți în taina primelor iubiri.
Mai rătăceau pe țărmuri de uitare
Acolo, prin ținutul de cristal
În care își găsiseră-alinare
Sub raze reci de gânduri din astral.
Mai străluceau, dar n-am dorit niciuna
Pe valul meu din marea de acum
În care-mi înflorește numai una,
Cu care-mpart, demult, același drum.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plecarea ultimei zile
Se-aude, ca un murmur printre ramuri,
un vaier scurs din frunzele căzute,
scurgându-se în moarte, fără flamuri,
războinice-ale zilelor trecute.
Ca o plecare pe furiș, tăcută,
își duce-n noapte albul tot mai rece,
o zi cu disperare-n șoapta mută
spre nori ce vor, degrabă, s-o înece.
Se mai privește-n ape și, pe față,
își vede adâncimi de neodihnă;
se pierde-n lupta c-un sfârșit de viață
pe care l-ar dori trecut în tihnă.
Își amintește viața câștigată
în zorii ce-au lăsat-o să apară,
dar vede-o înserare ce-i arată
sfârșitul ei, zi ultimă de vară.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceaiul de la ora cinci
Mă minunez, plutind pe-un cer închis,
De clipe-n zbor, cu aer de paradă,
Ce se-mbulzesc la porțile de vis
În care sunt primite ca o pradă.
Am aripi ce-mi zvâcnesc în tâmple-a zbor,
Sau poate-a naufragiu-n mări de sânge
Al unui timp când gândurile mor
Și nimeni, dintre cețuri, nu le strânge.
Arunc mirări albastre-n jurul meu,
De-acolo, de prin cerul de cuvinte,
La voia unui zar lipsit mereu
De cifre-n întunericul din minte.
Ajung și eu la porțile de vis,
Dar dincolo de ele-i o trezire
În clipe care nu s-au sinucis
Și-mi fac un ceai cu-aromă de uimire.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima lacrimă
Ți-a plâns trandafirul în palmă
o lacrimă-a timpului său,
când viața-i senină și calmă
era mult deasupra de rău.
O lacrimă dulce-amară
ascunsă-n petale, demult,
pe care, s-o știe afară,
i-a fost, chiar și astăzi, preamult.
Primește-o și vezi-i durerea
de după sclipirea-i de jad,
adusă odat' cu plăcerea
trimisă de umbre din Iad.
Primește-o, arunc-o și spală
cu rouă scăldată-n parfum
tot ce lui îi este petală!
Nu-i loc de vreo lacrimă-acum.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noaptea razelor de lună
Raze moi de lună, șoapte-n lin descânt,
Fie-a voastră cale nopții să-i rămână
Drum ascuns iubirii, calea spre Pământ
Dinspre veșnicia - timpului stăpână.
Raze diafane, fire de lumină
Strecurate-n taina stropilor de nor,
Fie-vă izvoare patul de hodină,
Frunzele-nverzite leagănul de dor.
Raze reci de lună, raze argintii,
Mai șoptiți-mi, iară, cântul vostru sfânt,
Faceți ca, prin ape, pietre sidefii
Să rețină-n ele notele-n cuvânt
Și să pot, în versuri, totul să adun
În poemul nopții razelor de lună
Ca să mă ajute oamenii să-mbun
Într-o lume care pare să apună.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noaptea razelor de lună
Raze moi de lună, șoapte-n lin descânt,
Fie-a voastră cale nopții să-i rămână
Drum ascuns iubirii, calea spre Pământ
Dinspre veșnicia - timpului stăpână.
Raze diafane, fire de lumină
Strecurate-n taina stropilor de nor,
Fie-vă izvoare patul de hodină,
Frunzele-nverzite leagănul de dor.
Raze reci de lună, raze argintii,
Mai șoptiți-mi, iară, cântul vostru sfânt,
Faceți ca, prin ape, pietre sidefii
Să rețină-n ele notele-n cuvânt
Și să pot, în versuri, totul să adun
În poemul nopții razelor de lună
Ca să mă ajute oamenii să-mbun
Într-o lume care pare să apună.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jurnalul
Fereastra mea... e-o parte din tablou
sau, uneori, oglinda ce-mi răsfrânge
decorul care, de un timp, îmi plânge,
dar este și al viselor ecou.
E-atât de veche rama, iar pe geam
se scurg în voie urmele de ploaie
încât lumina zilei se înmoaie
când trece-n strat de timp în amalgam.
Pe pat, e-o carte veche, o citesc
și doar o filă, ultima, e nouă,
iar multe din trecut au stropi de rouă
pe care-i văd doar când o răsfoiesc.
Nu mă opresc pe-acolo știu ce-am scris!
mi-o amintesc pe toată: e-o poveste
ce, peste vremuri, poate să ateste
că de fereastră a trecut un vis.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Da' calu'?
Iubita mea, hai să fugim departe,
pe Lună sau, de vrei, te duc pe Marte,
căci nu mai pot, nu vreau să mai amân...
Da' calu', o avea, pe-acolo, fân?
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Daniel Vișan-Dimitriu despre timp, adresa este: