Grecia şi timp

Mai stai?

Mai stai o lună ori o viaţă, mai stai un secol sau un an,
mai stai cinci ieri, opt azi, un mâine, nouă clătite şi-un motan.
Mai stai în noi, cu noi, cuminte, cu mine stai, în gând, în pori,
mai răspândeşte-mă spre tine, mai fii lumina dintre nori.
Mai stai un prânz, un luni, o cină, un miercuri stai, un mic dejun,
un pod, o bere, o plimbare, trei maratoane, un Crăciun,
o linguriţă de smântână, o margaretă, un kefir,
o amăgire, un spectacol, un bronz, o ploaie, un sictir.
Mai stai un timp, mai stai o vreme, mai stai un ceas, mai stai un ev,
neîncercând să te substitui, am reuşit să te prelev.
Mai stai şi nu mai sta pe gânduri, mai stai un pic mai mult decât
până în clipa-n care fuga ţi-ar arăta că-ţi stau în gât.
Mai stai ca roua pe zambilă, mai stai ca piatra în pârâu,
mai stai ca frunza sub omidă, mai stai ca mortul în sicriu.
Mai stai o mare şi un munte, mai stai un nor, un stânjenel,
mai stai ca ridul meu din frunte, ca intunericu-n tunel.
Mai stai de-un curs de limba greacă, ca o brăţară de argint,
mai stai un port, un far, o barcă, mai stai ca orbu-n labirint.
Mai stai că vrei sau fără voie, mai stai un drog, mai stai un fum
sau dacă pleci, du-te, dar lasă, mereu, firimituri pe drum.

poezie de Eduard Lupascu (24 iunie 2019)
Adăugat de Eduard Lupascu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dilios: Aşa au murit regele meu şi fraţii mei... acum aproape un an. Am cugetat mult la vorbele încriptate ale regelui cu privire la victorie. Timpul a demonstrat că sunt pline de înţelepciune, căci printre grecii liberi din întreaga Grecie, s-a răspândit zvonul că înţeleptul Leonidas şi cei trei sute de spartani ai săi şi-au pierdut vieţile atât de departe de casă. Nu doar pentru cei din Sparta, ci pentru întreaga Grecie, cu promisiunea că această ţară va rezista. (Ia suliţa din mâna unui soldat.) Dilios: Acum, pe acest petic de pământ numit Plateia, hoardele lui Xerxes vor fi nimicite!
Armata spartană: Hei! Hei!
Dilios: În timp ce barbarii se adună, spaima le strânge inimile în mâinile ei de gheaţă... ştiind foarte bine ce grozăvii au suferit pe când se aflau în bătaia suliţelor şi săbiilor celor trei sute. Acum privesc de acolo peste această câmpie şi văd zece mii de spartani comandând treizeci de mii de greci! Hei! Hei!
Armata spartană: Hei! Hei!
Dilios: Duşmanii sunt de trei ori mai mulţi, veşti bune pentru orice grec. Azi salvăm lumea de misticism şi tiranie şi vom păşi către un viitor mai luminos decât ne-am imaginat vreodată. (Îşi pune coiful.) Mulţumiţi-le lui Leonidas şi celor trei sute de viteji ai lui! Victorie! (Armata grecilor strigă şi se pregăteşte de atac.)

replici din filmul artistic 300 - Eroii de la Termopile
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sistemul solar

Pământul gravitează
Şi Soarele spre vest se duce,
Iar Luna se aşează
Pe-a nopţii undă dulce...

Soarele şi nouă planete,
Mulţi sateliţi şi comete,
Pe orbite se învârt,
Legile astrofizicii respectând.

Iată, cam aşa arată
Al nostru sistem solar
Din galaxia spiralată
"Calea Laptelui"... stelar.

În mijloc Apollo tronează,
Sau mai antic – Helios,
Soarele, ce degajează
Căldură, cu mult folos.
Şi căldură şi lumină,

[...] Citeşte tot

poezie de Cornelia Georgescu din Tăcere... (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic din viaţa mea trecută

Nimic din viaţa mea trecută nu-mi mai aparţine,
Orele-au trecut în zbor precum visele efemere
La care-am renunţat sau ele-au renunţat la mine,
Dar imaginile lor sunt păstrate foarte bine
În ale memoriei cotloane şi unghere.

Orice va fi să vină, deocamdată nu există,
Cum ar putea atunci să-mi aparţină?
Prezentul e tot ce am, cu mine coexistă,
Iar atât timp cât stai lipit de-a lui tulpină
Phyllis, e-n întregime-a ta, vioaie şi-optimistă.

Aşa că nu mai tot pomeni de inconstanţă,
Inimi false, jurăminte încălcate, vise scrum!
Printr-o minune s-a transformat în viaţă,
Viaţa ta, acest minut lung pe care-l trăieşti acum,
E vorba de-un dar, darul cu care cerul te răsfaţă.

[...] Citeşte tot

poezie de John Wilmot, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geme adânc Universul

Geme adânc Universul,
Grecul, sirianul şi persul,
Contemporanii şi ei
Au ruginit şi sunt chei.
Pe Quai d'Orsay ne plimbam,
Eram hipopotam,
Erai hipopotiţă,
Beţi de iubire, beţi criţă,
Oamenii ne fluierau,
Parcă aţi fi din Macao,
Ei ne spuneau.
Apoi noi ne-am iubit,
În duhul Marelui Brit,
Apoi noi am trecut,
Gemem din stele, din lut.

Copacii stau neclintiţi,
În straie de promoroacă,
Oaspeţii pleacă în zori,
Nimeni nu moare, doar pleacă.

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântul XXII

Era acum în urmă-ne rămas
şi solul ce ne-a dus pe-a şasea scară,
acel ce de pe frunte-alt P mi-a ras.

Şi "Beati" el pe cei ce căutară
dreptatea i-a numit, iar dânşii lui
un "Sitiunt", dar făr-altce, strigară.

Iar eu, urcând, urmam, nu greu cum fui
într-alte guri, pe-ai mei în umblet iute
şi nici o trudă nu simţeam că sui.

Şi-atunci Virgil: — "Aprinsă de virtute,
orice iubire-aprinde pe-alta-n cale
de-ndată ce ea flăcări dă, văzute;

aşa, din clipa ce-ntr-a noastră vale
sosit-a Juvenal, care-mi spunea
ce drag obiect îţi sunt iubirii tale,

[...] Citeşte tot

cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Purgatoriul, traducere de George Coşbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce să-ţi aduc iubito de pe mare?

Ce să-ţi aduc iubito de pe mare,
Ce să-ţi aduc iubita mea de pe ocean?
Ce să-ţi aduc iubita mea din depărtare,
Din timpul şi din mitul necontemporan?

Ce să-ţi aduc iubita mea din Atlantida,
Ce să-ţi aduc iubita mea de pe Olimp?
Ce să-ţi aduc iubito din legenda
Unui ţinut şi a unui ev uitat de timp?

Vrei să-ţi aduc poemele străvechi despre iubire
Şi diamante ferecate-n aur şi argint?
Sau amfore greceşti scăldate-n nemurire,
Din Sparta din Athena sau Corint?

Poate doreşti să îţi aduc numai seninul
Şi liniştea albastră din nemărginiri?
Ori poate vrei ca să-ţi aduc destinul,
Potopul şi blestemul unor mari iubiri?

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În Grecia Antică, verbina cu florile ei mici, aproape strânse laolaltă, era considerată un atribut al zeiţei zorilor de zi. În secolele trecute, păstorii din nordul Franţei trebuiau să aibă culeasă verbină pentru a câştiga inima femeilor. Este o plantă folosită pentru farmece. Cine dăruieşte verbină îşi mărturiseşte dorinţa de a se apropia afectiv de adresant.

Gloria Beck în Complimente. Mic tratat de întrebuinţare a complimentelor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trimite-mi o zi

Trimite-mi o zi în care să vin,
O zi din lumeşti calendare
Pe unde iubirea nu moare
Şi este un vers din destin.

Trimite-mi o poartă prin care să trec
Uşor ca-ntr-o veche poemă,
Să-mi pun din iubiri diademă
Şi şal de lumini, mitul grec.

Deschide-mi încet o fereastră,
Va fi între spaţiu şi timp
Şi zeii vor scrie-n Olimp,
Legende cu dragostea noastră.

rondel de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A timpului glossă

Trecem peste timp şi timpul ca o pasăre de ceară,
Peste cerul de rugină, liniştit şi trist coboară.
Au înmugurit cocorii la o margine de lume...
Stânci brodate cu lumină cad în dulce plecăciune.
Sângerie, mătăsoasă şi sfielnică chemare
Ca un clopot se aude, ca un vuiet... Ce e oare?!
Se frământă frunza-n ramuri, freamăt, temeri şi nelinişti...
Trec tractoarele să are, ca albinele, pe mirişti.

Trecem peste timp şi timpul, ca o pasăre de ceară,
Grânele înmiresmează... Seva-n noi, de mirt, coboară.
Riduri negre strâng sub streaşini de tăceri, lumina lunii...
În beteală argintie trec călări pajii furtunii.
Totu-i teamă şi tăcere, negura în noi se-ascunde
Şi în noapte (ori îmi pare?!), tunetul prelung se-aude.
Cad dantelele de valuri - dansuri ca un plâns de prunc...
Paparude de lumină rod bogat din cer aduc.

Peste cerul de lumină liniştit şi trist coboară,
Ca un cânt, o voce lină, din corabia de ceară.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spaniolii geloşi aveau dreptul să îşi închidă soţiile în mănăstire, pentru timpuri limitate sau pentru totdeauna. Rusul nu-şi ucide soţia necredincioasă, ci se spânzură el, iar sârbul este gelos numai când este incult. Turcii sunt geloşi ca gorila, iar arabii ca şarpele cobra. Germanii fac din gelozie o chestiune de onoare, pentru a avea ocazia să se bată şi să-şi taie unul altuia urechile şi nasurile. Englezul nu este gelos pentru că cinsteşte femeia, văzând în ea şi pe soră şi pe mamă, nu pe amantă. Americanul nu este gelos fiindcă preţuieşte mai mult timpul şi sănătatea lui decât pe soţie. Grecul nu este gelos deoarece consideră că, din toate câte se pot repara pe lume, cel mai uşor se repară pierderea femeii; şi nu este gelos şi pentru că, liniştit, înşală el pe altul, mai înainte de a nu fi avut altul timpul să-l păcălească.

Iovan Ducici în Fericire, iubire, femeie (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zeitate autohtonă

Măriţii zei iubiţi de greci,
Au dispărut ucişi de timp,
Iar azi pustiul din Olimp
Trezind în noi fiorii reci

Dorim să ne găsim pe veci
Noi zei ai noştri, ca în schimb
S-avem un mioritic nimb
Încununat de ferme legi.

Pulsându-ne concret prin vene
Ca-n fabuloasele poveşti
Şi-având "orientale gene"
Tradiţiile par fireşti
Azi proclamând măreaţa LENE,
Zeiţă-a muncii româneşti.

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verişoară, fată de pension

Verişoară, fată de pension, îmbrăcată în negru, guler alb,
Te iubesc pentru că eşti simplă şi visezi
Şi eşti bună, plângi, şi rupi scrisori ce nu au înţeles
Şi îţi pare rău că eşti departe de ai tăi şi că înveţi
La Călugăriţe unde noaptea nu e cald.
Zilele ce au rămas pân'la vacanţă iar le numeri
Şi ţi-aduci aminte de-o gravură spaniolă
Unde o infantă sau ducesă de Braganza
Stă în rochia-i largă ca un fluture pe o corolă
Şi se-amuză dând mâncare la pisici şi aşteapta un cavaler
Pe covor sunt papagali şi alte animale mici
Pasări ce-au căzut din cer
Şi lungit lângă fotoliul ce-i în doliu
Jos - subţire şi vibrând - stă un ogar
Ca o blană de hermină lunecată de pe umeri.
Dânsa vrea să o ridice dar
Îşi aduce aminte şi îşi mângâie colierul de pe gât
Pentru că zăreşte cavalerul - şi atât:
Se apropie de bancă sora Beatrice sau Evelina
Profesoară de istorie sau de greacă şi latină

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Tristan Tzara
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pure morning

Un boţ de fried polenta
două chifle într-un coş
ţinându-şi una alteia de cald sub un ştergar
o sticlă de bere începută
un potir cu apă de la cişmea
şi rucsacul lui Brandon rezemat de zidul cu iederă
tablou cu natură statică
în sala de mese miroase a cafea
a pâine prăjită şi parfum din duty-free
probabil de la gemenele din Danemarca
Heidi 1 şi Heidi 2 cum le-ai poreclit
Heidi 1 îşi unge o felie de pâine cu gem
Heidi 2 aşteaptă
şi îţi zâmbeşte
Graham arată oricui doreşte să vadă încă o dată Dolomiţii
neretuşaţi
apoi face ultimele reglaje bicicletei
în timp ce dincolo de ziduri
din ceaţa ce a ţinut rucsacurile la sol
au mai rămas doar câteva scame firave

[...] Citeşte tot

poezie de Adrian Rentea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iulian şi Misterele Eleusine

Dar când s-a văzut în mijlocul întunericului,
în adâncimile înfricoşătoare ale pământului,
într-un grup de greci păgâni,
când chipuri fără trup apăreau în faţa lui
în cearcăne de lumină,
tânărul Iulian şi-a pierdut pentru un moment cumpătul:
într-un impuls din anii lui pioşi
şi-a făcut cruce.
În clipa aceea vedeniile au dispărut;
halourile s-au îndepărtat, luminile s-au stins.
Grecii şi-au aruncat priviri pe sub sprâncene.

Tânărul a întrebat: " Aţi văzut miracolul?
Mi-e teamă, prieteni. Vreau să plec de aici.
Aţi văzut cum au dispărut demonii
în clipa-n care am făcut sfântul semn al crucii?"

Grecii au chicotit dispreţuitori:
" Să-ţi fie ruşine, ruşine să ne vorbeşti aşa
nouă, sofiştilor şi filozofilor!

[...] Citeşte tot

poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Juno MacGuff: Tata are o pasiune ciudată pentru mitologia greacă sau romană şi a decis să îmi pună numele după soţia lui Zeus.
Mark Loring: Soţia lui Zeus?
Juno MacGuff: Da, ceea ce vreau să spun este că Zeus a avut numeroase aventuri, dar Juno era singura lui soţie. Şi se pare că era foarte frumoasă, dar şi foarte rea în acelaşi timp, un fel de Diana Ross.

replici din filmul artistic Juno
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştefăniţă-Vodă

Cu grabnicele sărituri
A sprintenei lăcuste
Apare-un cal, la cotituri.
Nechezul înspumatei guri
Speria tăcerea din păduri
Şi pacea văii-nguste.
În gura văii, lângă pod
Boierii stau cu frică;
Ei par o gloată de norod,
Pe cai pitici şi plini de glod
În scări temutul voievod
Cu hohot se ridică.

Strângea de frâu şi tremura:
Iar calul, ud de cale,
Pământu-n loc îl frământa
Şi spuma alb-o mărita
Cu sânge roş ce picura
Din strânsele zăbale.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tassos noaptea 24.07.2019

Se nasc în porturi primele lumini
Şi munţii-s flăcări vii în depărtare;
A coborât un zeu al liniştii în mare
Şi-oftează-a dor pădurile de pini.
În fiecare golf e-o sărbătoare;
Pe maluri valurile-aduc jivini -
Sirene albe ce-amăgesc străini
Prin negurile cu miros de sare.
Un vas stingher străbate calea lunii
Ce se înalţă-ntreagă ca un far
Pe continent, iar semnele furtunii
Din glasul spart al vântului dispar.
În mine-aud cum se trezesc străbunii
Greci şi pornesc în lungi voiaje iar...

poezie de Cristian Vasiliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dean (necrologul lui Jonathan): Johnathan Trager, cunoscut producător al televiziunii ESPN, a decedat aseară în urma pierderii sufletului său pereche şi a logodnicei sale. Avea treizeci şi cinci de ani. Om blând şi cu un comportament obsesiv, Trager nu s-a dovedit niciodată a fi un romantic incurabil. Dar în ultimele zile din viaţa sa, a ieşit la iveală o latură necunoscută a sufletului său. Această nouă persoană cu trăsături oculte şi-a căutat într-o manieră demnă de Agatha Christie sufletul pereche, o femeie alături de care a petrecut doar câteva ore preţioase. Din păcate, îndelungata căutare s-a încheiat sâmbătă seară, într-o manieră irevocabilă, un eşec total. Dar chiar şi după această înfrângere, curajosul Trager a rămas credincios ideii că viaţa nu este doar o serie de accidente lipsite de semnificaţie sau coincidenţe. Nu, nu. Viaţa este, mai degrabă, un goblen ţesut din momente delicate, care culminează cu dezvăluirea unui măreţ plan divin. Întrebat despre pierderea prietenului său, Dean Kansky, câştigător al premiului Pulitzer şi directorul ziarului New York Times, l-a descris pe Jonathan ca fiind un altfel de om în ultimele zile de viaţă. "Vedea lucrurile mai clar", a spus Kansky. În cele din urmă, Jonathan a realizat că dacă vrem să trăim în armonie cu universul, trebuie să credem cu toţii în ceea ce grecii numeau "fatum", ceea ce numim noi astăzi "destin".

replică din filmul artistic Noroc în dragoste, scenariu de Marc Klein
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Venus din Milo

Undeva în urma noastră trebuie să fie o insulă
unde păsările ţipă ca la începutul lumii şi
oamenii învaţă primele cuvinte, unde o femeie
descoperă arta desenând cu degetul pe nisip
conturul umbrei iubitului ei. Undeva în urma noastră
trebuie să existe, înaintea cuvintelor şi înaintea tuturor
rănilor, trebuie să existe un cuvânt cu care am putea
mărturisi totul, sau trebuie să existe o tăcere egală
cu toate cuvintele. Trebuie să existe o apă limpede
care nu se umple de sânge când ţipă o pasăre sau
ne aducem aminte, trebuie să existe o apă limpede
de care să nu mă mai tem să mă spăl cu ea pe mâini
şi pe faţă şi pe urmă să mă privesc liniştit,
fără tristeţe şi fără să fiu nevoit să surâd,
uitând ceea ce ne-a făcut vinovaţi faţă de noi înşine
şi faţă de alţii. Dar unde este această insulă,
domnule Gauguin, dacă dumneavoastră în Tahiti
n-aţi aflat decât că "a spera înseamnă aproape a trăi"?
Unde este această insulă dacă nu în noi înşine?
"Le péché c'est le Grec", ziceaţi dumneavoastră

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Octavian Paler
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!