Citate despre vagabondaj, pagina 4
De la fereastra unui tren
Mai iuți decât ielele și decât vrăjitoarele zurlii:
Poduri și case, șanțuri și garduri vii;
Șarjând ca niște trupe de soldați într-o bătălie.
De-a dreptul printre pășuni, juncani și cai, o mie:
Imaginile șesurilor și-a dealurilor turmă
Zboară de-a valma ca o ploaie nebună;
Și una după alta, într-un clipit de pleoape,
Gările fluieră de-aproape, din zare, de-aproape.
Aici un copil se cațără pe haturi sure
Singur-singurel și culege mure;
Aici un vagabond contemplă lumea pe-ndelete,
Iar acolo un răzor verde pistruiat cu margarete.
Aici pe drumul prăfuit un cal trage o trăsură
Cu tot ce se află-n ea, om și-ncărcătură;
Aici o moară, acolo curge-un râu galben ca aluna:
Imagini fugare pierdute pentru totdeauna.
poezie clasică de Robert Louis Stevenson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Câinii vagabonzi
Privesc la câinii strânși pe un tăpșan
Și-un gând a prins în mintea-mi să-ncolțească:
Se sfâșie-ntre ei pentr-un ciolan
C-o patimă atât de omenească!
epigramă de Neculai Darie din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Opriți-vă
În drumul meu opriți-vă fierbinți,
În carnea mea cu târnăcoape.
Am să vă dau mistere și arginți,
Ca fumul, bogăția să vă-ngroape.
Mi-e inima de fulgere ocean.
Mi-e palma năzdrăvană și haiducă.
Opriți-vă cu sufletul ochean
Să beți înfiorarea hăbăucă.
Pe steiul ars de foc și-nchipuiri
Să vă înalț o clipă, să vă doară.
Crepuscul de altare și zefiri
Și vorba peste moarte să vă moară.
Nu închinați cu mine rugăciuni
Ci treceți, ca barbarii, mai departe,
Mă jefuiți de grâne și tăciuni.
Deschis îmi e pătulul ca o carte.
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Pena din revista "Drum", an IV, nr. 1 (15 iunie 1938)
Adăugat de Marin Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Romanța soarelui
lui Mihail Sadoveanu
Răsar,
Mă-nalț,
Cobor
Și-apoi dispar,
Și-apusul meu e totuși răsărit...
Sunt vagabondul zilei de-a pururi solitar -
Portret unic și veșnic, expus în infinit.
Cu magica-mi baghetă uriașe -
Stăpâna hotărârilor eterne -
Deștept măturătorii albelor orașe
Și-adorm întârziații negrelor taverne...
Dau fluviilor grații de reptile,
Dau mărilor priviri fosforescente,
Iar munților din zare, aspecte de gorile,
Și brazilor, pe coaste, poziții indecente.
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Evenimente triste...
Evenimente triste, mai zilnic se petrec...
Alături și cu ele, clipele mele trec.
Aș vrea să fiu neutru, să fiu nepăsător
Dar suferința lumii durerile-i mă dor.
Adânc mă întristează și câinii, ce hulpav,
Adulmecă-n gunoaie, cu-un aer trist și grav -
La fel mă întristează bețivul fistichiu,
Ce stă la colț și cere, zadarnic, un rachiu.
Trăim în vremuri tulburi și pline de păcate
Dar Dumnezeu, din Ceruri, le judecă pe toate
Și cred că dintre inșii-ngâmfați și pudibonzi -
Și boschetarii străzii îi vrea pe vagabonzi
Alăturea să-i fie, precum Lazăr săracul...
Pe cei plini de parale îi va da-n iad, la dracul.
Căci vagabonzii străzii acești nefericiți
Sunt mai curați la suflet, mai buni și mai cinstiți,
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Din gară în gară
Cea mai urâtă faimă ne omoară
În Europa ultimelor știri,
Suntem români, fugim din gară-n gară,
Din patria strămoșilor martiri.
Vom pustii de tot această țară,
În contul unei lente prăbușiri,
Și vom preface-n muzică ușoară
Vechi voievozi cu degete subțiri.
Iar pe aceia care încă ară,
Iar pe acei ce încă fac zidiri,
Îi vom lăsa în jalea milenară
Și-n focul tânguitei lor uniri.
Noi emigrăm târâș, din gară-n gară,
La granițe bocim ca musafiri
Și facem România să tresară,
Ca vagabonzi la ultimele știri.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hai
te voi duce în rai
de nas
poate în raidul cutremurător
din 90
asupra sârbilor
hai
mănușile stau umflate
gata să te apuce ma
ja-l iubește
încă pe sobajici vagabondul
te voi du
ce de nas cu pictura
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ariadna
În existențialul meu de vagabond
Persistă un ceva, legat cu ață
Nu viața, nu... niște frânturi de orizont
Cu noduri, să nu uit cumva de casă
Și să nu uit de vagul mapamond
Pe care paralel abrutizată
Stă versiunea mea de simbiont
Cu-o-ntoarcere acasă diluată...
Și raza violetului de soare blond
În întunericul crispat de dur la față
Să fie Ariadna mea de vagabond
Și firul, ce m-ar duce drept acasă...
poezie de Iurie Osoianu (1 iunie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mulți oameni sunt sclavi ai pântecelui și ai somnului, își petrec viața fără învățătură și educație asemenea vagabonzilor, și totodată, împotriva firii, corpul le servește pentru desfătare, iar sufletul drept povară.
citat din Sallustius
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
În templul liniștii
În sfeșnicele vechi de-aramă
Descresc trei lumânări de ceară -
Descresc ca nopțile spre vară.
Și-n sfeșnicele vechi de-aramă
Trei flăcări parcă se destramă
În fire lungi de foc ce cresc
Din lumânări până-n tavan
Și scriu verseturi din Coran
De-a lungul templului turcesc...
Trei credincioși desculți se-nclină
Proptindu-și frunțile-n covor -
Și parcă-s trei bolnavi ce mor...
Trei credincioși desculți se-nclină,
Și-n simfonia de lumină
Ce-și plimbă petele pe geamuri -
Când verzi, când purpure, când blonde -
Par trei corăbii vagabonde
Ce-adorm în legănări de valuri...
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Viața literară și artistică, I, nr. 8 (4 martie 1907)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strofe pentru ploaie
Imperativă și sonoră ca un final de tamburină, când fulgerele vagabonde te prind și-ți sfâșie veșmântul, cobori spre noi, cu lăcomie păgână, caldă și felină a unor buze pătimașe, ce-ar săruta întreg pământul...
Pe-acoperișurile roșii, deștepți orchestrele stridente - alarma ftizicelor goarne și tusea tobelor gripate - în ritmul cărora, pe stradă, trec nesfârșite regimente, ce smulg aplauze compacte și aclamări halucinate.
Pe zidurile vechi de case și pe trotuarele murdare, presari miresmele aduse din necuprinsuri fără pază, și sub cupola cenușie, ființa ta multiplă pare un gest de Arhiereu ce iartă, și-n urmă binecuvântează.
Pădurile bătrâne-și cască spre tine gurile-nsetate, iar câmpul răscolit de oameni și rumenit adânc de soare te-nghite lacom...
Și de-a lungul șoselelor kilometrate, tu pari un șir de caravane ce duc Saharei de mâncare.
poezie celebră de Ion Minulescu din Rampa, nr. 375 (25 decembrie 1918)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zeul nopții
Zeul nopții umblă pe stradă.
E foarte afemeiat și bețivan,
Îl cheamă Stafie, Poveste, Ivan
Și-l țin felinarele să nu cadă.
L-am întâlnit în grădina orașului
Zăpăcit, cocoșat, de o cruntă paloare.
Mirosea a infern, a candoare
Și semăna groază ca ochii ocnașului.
Fremătau crizantemele de spaimă,
Îndrăgostiții aveau impresia unei ample zădărnicii,
Toți vagabonzii meditau nemernicii.
Numai luna era plină de îndrăsneală și faimă.
Zeul nopții m-a sărutat pe frunte.
Buzele lui aveau gustul morții.
Am mers alături până la pervazul porții
Unde m-a lăsat cu toate grijile mărunte.
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Pena din Simple nimicuri (1940)
Adăugat de Anisoara Elena Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui politician
Din vagabond de mahala
Partidul te-a făcut azi șef
Și faci ce vrei, de ai și chef,
Dar ai rămas... tot un ăla...
epigramă de Constantin Enescu (20 martie 2010)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ăia din noapte
Tăcere oameni buni!
azi noapte este noaptea nopților,
hoții și vagabonzii sunt atârnați de grinda caselor
și sinucigașii din mine sunt sus pe stâlpi, sus.
Ssst, tăcere! azi e noaptea nopților,
ssst tăcere!
Lăeții cu turmele lor trec calmi și calzi
pe alee sunt brazi
și lumea-i ascunsă în cripte
ssst, tăcere!
În balonul orașului mârâie vântul
Închis și tăcut
balonul se sparge,
toți hoții se aruncă și fură cu toții
toți vagabonzii își smulg ochii și-și întorc șepcile,
sinucigașii, otrăvurile, stâlpii, etajele,
sforile și săpunurile,
cuțitele, apele, farmaciile sunt sparte,
lumea umblă nebună
[...] Citește tot
poezie clasică de Gherasim Luca din revista "Alge"
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fi Poet...
A fi poet asemanator se arata
cu a nu tulbura adevarul deloc,
ori a-ti flagela pielea delicata,
inimile mângâind cu al sângelui foc!
A fi poet înseamna a cânta libertatea
pentru a-ti fi tie asemanatoare.
Nu-si cânta durerea privighetoarea,
de aceea ea are o singura cântare.
Canarul are o voce neobisnuita, anume
râsului jalnic sunatoare, hazlie...
Cuvântul dorit este cântat de lume
pe propria limba, chiar de broasca sa fie.
Mahomet a interzis în Coran
sa se bea bautura spirtoasa,
dar bea vin poetul mai avan
atunci când durerea-l apasa!
[...] Citește tot
poezie celebră de Serghei Esenin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Romanța celor trei corăbii
Porniră cele trei corăbii...
Spre care țărm le-o duce vântul?...
Ce porturi tainice,
Ascunse cercetătoarelor priviri,
Le vor vedea sosind mânate de dorul tristei pribegiri?...
Ce valuri nemiloase,
Mâine,
Le vor deschide-n drum mormântul?...
Porniră cele trei corăbii, purtând în pântecele lor
Grămezi de aur,
Chihlimbare,
Smaralde verzi
Și-opale blonde,
Iar sus pe bord,
Tristețea-acelor romanțe veșnic vagabonde,
Cântate,
Azi, în drum spre Poluri,
Iar mâine-n drum spre-Ecuator!...
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Viața literară, I, nr. 50 (10 decembrie 1906)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la vagabondaj, dar cu o relevanță mică.
Ierarhia era simplă: Samuraii deasupra tuturor, sub ei țăranii, apoi meșteșugarii, apoi negustorii, urmați de actori, vagabonzi și bandiți, și în cele din urmă, pe ultima treaptă a scării, eta, socotiți a nu fi ființe omenești, cei care se ocupau de cadavre, de curățatul și argăsitul pieilor, de animalele moarte, care erau folosiți drept călăi pentru execuțiile publice, însemnările cu fierul roșu și mutilări. Desigur, nici un barbar nu putea fi așezat pe una din aceste trepte.
James Clavell în Shogun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Septembrie
e toamnă iar... un soare palid
ne-nvăluie tăcut si blând
cad frunze galbene-n grădină
involburate de un vânt
se ceartă sus parlamentarii
pentru un câine vagabond
iși fac de lucru gazetarii
cu furt... viol.. sau fete-n top
pe stradă lumea se agită
cu cinci sacoșe la un loc
tradiția de toamnă cere
să pui borcane peste tot
incepe școala... facultatea
si-i vezi pe micii invățăcei
purtând pe umăr o povară
s-ajungă oameni mari si ei
[...] Citește tot
poezie de Doina Bonescu din Clepsidra
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trec vagabonzii
Trec vagabonzii,
Trec stăpânii grădinilor fără stăpâni,
Trec antipozii fericirii patriarhalilor bătrâni,
Trec anonimii omenirii,
Trec corifeii poeziei și preistoriciii gândirii,
Trec regii primului dezastru și-nvinșii primului regret,
Trec vagabonzii-
Parodia nedumeririi lui Hamlet.
Voi nu i-ați cunoscut nici unul
Dar ei pe voi v-au cunoscut,
Ei - cei goniți de câinii voștri-
V-au cunoscut
Când v-au cerut
Ce nu le-ați dat,
Voi sclavii primei rușini și-ai primului păcat...
Trec vagabonzii - însetați de cer,
De mări
Și de păduri...
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumea sunt eu: Eram cum sunt și azi, vagabond. Mintea celorlalți exista numai ca ipoteză a minții mele. Lumea e, așadar, reprezentarea mea, lumea e sufletul meu, lumea sunt eu. Și oamenii? Marionete pretențioase ale teatrului meu interior, figurine grăbite în pupila mea.
Giovani Pappini în Un om sfârșit
Adăugat de pompilia buzatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre vagabondaj, adresa este: