Mure...
ne-am întâlnit în noaptea fermecată
aleasă pentru noi de cartea vieții
o noapte lînă. lungă. educată,
cuminte ca urzeala dimineții
ne-am întâlnit să nu ne mai despartă
nici un moment de pură întâmplare
păi cum altfel când hărăzit de soartă
un răsărit ne-a fost și un apus de soare
eram timizi ca doi adolescenți
eram frumoși ca două mure acre
eram asemeni unor aștri inocenți
împrăștiind lumina castității sacre
în altă noapte totul s-a sfârșit
și cerul s-a-nvelit în plapumă de nori
cu altă mură sentimentul ostenit
și-a sprijinit de muchia de zori
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (5 ianuarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina Lui...
un vis visam, un vis la o distanță
de două mii de ani de la prezent
și se făcea parcă din soare o speranță
s-a rupt precum din toate un fragment
și se făcea din ce în ce mai boreală
și mai lichidă și mai grea protuberanță
și peste lumea mea inițială
împrăștia lumina drept substanță
iar eu dormeam adânc în depărtări
mulțimi pluteau în așteptarea împlinirii
și flori curgeau pe strada dintre zări
și El venea pe măgărușul prorocirii
venea să-nfrunte soartă și destin
pe mine să mă-nfrunte-n omenie
și printre flori coroana Lui de spini
se-ntrezarea sub văl de veșnicie...
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (21 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la Soare, dar cu o relevanță mică.
Norocul...
Motto:,, El ne-a luminat înțelesul și bucuria nenorocului de a fi român ". M. Eliade
În splendoarea nenorocului
De a fi păgân
Ba înjur de mama focului
Ba bojocii țin...
Ba croiesc din scurt o cale
Ba din lung în lat
Ba prin ceruri pun agale
La bănaturi hat...
Ba mijesc, zâmbind la Soare
Ba plangând la Lună
Ba din stele căzătoare
Împletind cunună
Și virtuțile norocului
Întălnite-n cale
Las la straja locului
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (17 ianuarie 2021)
Adăugat de Anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lui Gheorghe Petic...
Motto: În Basarabia își bat joc în închisoare de deținutul politic Gheorghe Petic.
Mai ceva ca în" nopțile albelor volume" din vremurile crunte ale României comuniste.
nesimțiții ăștia din Pas cu Da
trebuiau să-l facă deputat
dar așa-i la moldoveni - Iuda
e pe listă numai la trădat...
totu-i teatru ieftin și bătaie
nu numai de joc- de intelect
pe din față toți fac hărmălaie
pe din dos- se înțeleg perfect...
Petic o să stea la închisoare
astea au nevoie de martir
dă mă rog, sunt pete și pe soare
iar politică nu-i soare ci sortir...
drept că e sortir de miliarde
banii n-au miros - Vespasian
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (1 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apă vie...
eu pentru tine-am strâns atâtea flori
însăilate pe crâmpeie de câmpie
și pentru tine-am tot cerșit la nori
prin ploi, măcar un strop de apă vie
eu pentru tine împleteam stinghere
coroane de timidă duioșie
te-am așteptat să vii atâtea ere
nemaivorbind de azi și veșnicie
eu pentru tine mă uitam la soare
crezând că printre raze stai pitită
și azi retina încă mă mai doare
de stângăcia mea nesăbuită
dar ai venit când nu te așteptam
te-am cunoscut, așa veneai și-n vise
lipind năsucul tău timid de geam
și reproșându-mi ușile închise
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (6 septembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uneoriuneoriuneoriuneori
... uneori versul meu e subit genial
alteori e extrem de stupid
uneori e un soare masiv de cristal
alteori - un dezastru lichid
uneori versul meu e un gol adevar
alteori- o minciuna sfruntata
aruncata la lumea strigatoare la cer
care tot e un soi de erata
dar mai des versul meu e un negru strident
pe fundaluri de alb orbitor
nici Malevici n-a fost mai solemn si mai lent
mazgalindu-si celebrul sau dor
uneori, uneori, uneori, uneori
Univers, Univers, Univers, Univers
pentru Tine-n cazanul de stele si flori
clocoteste in forma de vers...
poezie de Iurie Osoianu (2 decembrie 2016, Moscova)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Farsa
Și toate vechi și nouă câte-au fost
din iar în iar cu vervă se repetă
și întâlnirile acestea fără rost
și despărțirile în vuiet de trompetă
nimic sub soare nou - Ecleziast
nimic sub soare vechi - mereu uitatul
și zâmbetul meu trist și fără fast
și șoapta ta asemeni cu veleatul
din cea fost dat să fie n-a mai fost
din ce n-a fost să fie s-a împlinit
întotdeauna căutăm un adăpost
întotdeauna afirmai că m-ai iubit
și iată-ne ajunși întâmplător
la jumătatea răului de vreme
și barcă mea e o gaură de dor
și luntrea ta o umbră ce se teme
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (16 august 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ego...
Subconștientul meu pășea indiferent
prin lumea noastră largă ca o țoală,
când orice pas suna și decadent,
și cadențat pe firea ei domoală.
Iar conștientul, uniform și indecis
în altă lume, tristă și pustie, -
cerșea un strop solid de Paradis
la val de apă. Inocent și vie..
Și când s-au întâlnit și contopit,
într-o fasciculă de liniște târzie,
ego-ul meu, subtil și răvășit,
dimensiuni intercala în veșnicie...
Apoi, în vogă de observator
și-ntr-o poziție abrupt imperativă,
torcea particule în caierul cu dor
și-n fus sucea o beznă relativă.
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (15 iulie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Autumnală
sorb lirica ploiosului neant
din toamna noastră rece și subțire
pân- la refuz de stare și de fire
și devenit și încă nu pliant...
în jurul meu atîta armonie
în ierburi ude și-n noroaie plumburii
și-n foșnetul de stropi căzuți în vii
că-mi pot din ea-mpleti melancolie
și brusc de printre nori se iscă soare
și alt peizaj împrăștie tării
din lirică, din vers, din nostalgii
dintr-un triunghi de berze călătoare
și starea de tristețe, inedit
devine nor cu noțiuni de ceată
de parcă nu-i amiază-i dimineață
și -nca-și mai face patul răvășit...
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (18 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Demult...
demult sunt surd la toate și orb mă știu demult
și ros avar la coate și încă mai incult
trimis în vremea noastră de altele, mai gri
să bat când la fereastră când toate ponegri
așa e scris în stele să urc încetișor
când ploile din ele când trepte care dor
și să ridic o zare cu ochii mei cei orbi
uitându-mă la soare cu stoluri lungi de corbi
să trec din fugă vama cu umbre stacojii
spre țara mea din rama cu oameni încă vii
și înmuind pensula în gamă de culori
s-aștern pe pânze nula drapată între nori
s-adaug la ispite nuanță mai albastră
cu buze strâns lipite de liniște sihastră
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (8 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visul...
Am visat într-o noapte planeta,
Unde plouă cu stropi de metal
Se facu, că scăpasem luneta
Peste coama abruptului deal
Fulgera și tuna diabolic
Prin șuvoaie de vreme topită
Oscilau norii negri bucolic
Ca o lavă trecută prin sită....
Pe o pajiste stenobiontă
Alergau hergelii de faianță̆
Și sclipea în siroaie de fontă
Raza soarelui fără nuanță
Eu priveam la dezmățul sporadic
Și văzduh din metale lichide
Mă sorbeau dizolvăndu-mă sadic
În greoi anticorpi și lipide
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (24 februarie 2021)
Adăugat de Anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poema de cleștar
Eu, nestatornicul bizar
Pe tabla clipelor trecute
Cu buchii fine, de cleștar
Aștern poeme necernute
Epistolare amintiri,
Destăinuiri -sincerități
Aștern trecutele-mi iubiri
Întregi, fragmente și bucăți
Ce rimă oare să găsesc
Spre unica și indecisa
Ce"n Cartea Cărților cerești
Mergea ca una- "așa -zisa"?!
Cu care mă stiiam un zeu
Iar părăsit-apus de soare.?!
Imensitatea unui "eu"
Ce-l transforma -n al unui "doare"...
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (18 septembrie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Goluri
conglomerat de viruși turbulenți
și de bacterii selectate cu migală
turnat de Tine într-un vas adiacent
perfecțiunii și la scară genială
cu suflet făurit din colb stelar
cu rațiunea dintr-un flux de energie
cu chipul Tău ce mi l-ai dat ca dar
și trupul Tău din luturile gliei
sunt totuși om. Mai sunt și muritor
și nu dispun ca Tine de vecie
și permanent mă macină un dor
caracteristic luturilor gliei
un dor de stele și de infinit
de gol ce naște totul și dispare
și naște iar și iar la nesfârșit
și totul ce se naște nu mai moare
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (25 aprilie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atâta veșnicie...
.. De haosuri eterne cu aștri murmurând
Nostalgic se lovește frântura mea de gând
De unde-n Eminescu atâtea Universuri...
Atâta Veșnicie... De unde-n Eminescu...
De unde... dulce mama și grelele scrisori
Și codrii de aramă cu albăstrii de flori
De unde Cătălina, de unde Cătălin
Scăldat în foc de soare Luceafărul divin
De unde și Cezarul și plopii fără soț
Și greco-bulgărimea, Fanarul cu iloți
De unde lac cu nuferi, mijloc de codru des
Și vreme ce tot vine și valuri ce tot trec?!
Suntem români și punctum... zic aștrii împletind
În mreaja de văpaie frânturile-mi de gând
Din noi născu Poetul atâtea Universuri
Atâta Veșnicie... Atâta Eminescu...
poezie de Iurie Osoianu
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mamei
... când ai plecat mijea de zori
și orizontul sângeriu la răsărit
împrăștia rafale de fiori
peste pământ de noapte ostenit
eu am ieșit afară pe furiș
și văd că tata plânge lângă prag
zgârcit și țărănește și pieziș
și sprijinit pe-o coajă de toiag
s-a prăbușit tot cerul peste tot
și cerul meu intern s-a prăbușit
și tu acolo, undeva, pe eșafod
te mai luptai în gândul meu cu: "N-ai murit"
și brusc am încetat să te mai simt
și brusc m-am resemnat cu: "Nu mai ești"
la fel de brusc în spațiu și în timp
s-a stins un Soare mic și omenesc
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (3 ianuarie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Ultima rugă...
ultima rugă frumos mai sună
ultima rugă
șoptită de mine sub clarul de lună
pornite-i să fugă
refren
ultima rugă, ultima rugă
-mai stai, nu pleca încă nu
ultima rugă, ultima rugă
ce vrea s-o auzi numai tu
ultima rugă sfios mai ninge
ultima rugă
dar nici o coardă de suflet n-atinge
pornite-i să fugă
refren
ultima rugă se stinge în zare
[...] Citește tot
cântec, versuri de Iurie Osoianu (22 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Goluri
conglomerat de viruși turbulenți
și de bacterii selectate cu migală
turnat de Tine într-un vas adiacent
perfecțiunii și la scară genială
cu suflet făurit din colb stelar
cu rațiunea dintr-un flux de energie
cu chipul Tău ce mi l-ai dat ca dar
și trupul Tău din luturile gliei
sunt totuși om. Mai sunt și muritor
și nu dispun ca Tine de vecie
și permanent mă macină un dor
caracteristic luturilor gliei
un dor de stele și de infinit
de gol ce naște totul și dispare
și naște iar și iar la nesfârșit
și totul ce se naște nu mai moare
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (aprilie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îndrăgostit de sine
... îndrăgostit de sine n-am rival
nici crize de acută gelozie
atâta doar - mi-e inima pustie
și sufletu-i pe undeva hoinar
și sorb amarul dulce din femei
precum un vin ales cu jind ași soarbe
atâta doar că sentimentele mi-s oarbe
și cu temeiul bărbătesc... fără temei
nu sunt Narcis nici antic nici feroce
și lângă mine îmbătate de iubire
nu nimfe plâng ci îngeri slabi de fire
avizi de sentimente reciproce
nici Don Juan nu sunt în versiuni moderne
atâta doar - femeile-s grăbite
se mulțămesc cu acte chinuite
și n-au nevoie de zvâcniri eterne
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (26 septembrie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tatăl nostru
nu e rău fără bine și nimic fără tot
și nici zile senine fără - of, nu mai pot
nu e alb fără negru nici zăpezi fără ploi
și nici haos integru și nici voi fără noi
nu există iubire fără chinuri și dor
nici nu poți nemurire semăna pe ogor
tot ce trece se trece din deșert în abis
ca căldura în rece și ca somnul din vis
nu se poate opri nici o clipă pe loc
și nici omul feri între ape și foc
tot ce vine de sus se așterne pe jos
și la câte s-au spus și la câte s-au scos
stai de strajă mereu între spațiu și timp
când la soarele tău când la propriul nimb
și mai stai așteptând resemnări de destin
între propriul gând și azurul senin
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (14 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moldoveanul...
pe piața Florenței ning trandafirii
cu albe petale din liniștea firii
și dorul de casă imploră, imploră
să intru cu albe petale în horă
în centrul Parisului scârțâie scrumul
și plânge a jale când cerul când drumul
și sufletul parcă-i călcat în picioare
de vânt ce adie a raze de soare
pe când la Toronto tot plouă și plouă
cu stropi ca o pulbere fină de rouă
și inima scaldă în farmecul serii
ca ploile noastre din mijlocul verii...
Hamas-ul din Gaza împroașcă rachete
aiurea țintite în Plânsul Perete
și stau cu o teamă ce-mi mângâie ceafa
de parcă-s Hristos anchetat de Caiafa
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (8 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Iurie Osoianu despre Soare, adresa este: