Citate despre Austria și viață
citate despre Austria și viață (inclusiv în versuri).

Cred cu tărie în educație, pentru că în perioada în care am trăit în Austria, am avut profesori nemaipomeniți.
citat din Arnold Schwarzenegger
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!


Geografia nu presupune o știință extra, ci o competență de viață. Cine confundă Austria cu Germania nu deține nici cunoștiințe generale, nici competența de viață. Munții în Austria sunt într-o măsură atât de evidentă înalți și lacurile într-o măsură atât de evidentă adânci, încât a confunda această țară și locuitorii ei cu orice altă țară și populație din lume este ridicol.
citat din Cornelia Klappacher
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!


Champs d'honneur
Soldații nu mor de moarte bună niciodată;
Crucile marchează locul unde au căzut
Cruci de lemn pentru cei uciși fără judecată
Sunt înfipte peste fața lor acolo,-n lut.
Soldații înspăimântați fac salturi, tușesc, tresar...
Lumea bubuie, roșie ca sângele, neagră ca un drac;
Soldații respiră-n șanțuri un aer pestilențial,
Sufocându-se pe durata întregului atac.
***Poezia este rezultatul unei experiențe lui Hemingway, rănit de schija unui proiectil lansat de un mortier austriac în noapte de 8 iulie 1918. A scăpat cu viață pentru că un soldat italian care se afla în fața lui a primit lovitura mortală în plin. A fost, de altfel, primul american rănit în primul război mondial pe frontul italian; peste două săptămâni avea să împlinească 19 ani.
poezie clasică de Ernest Hemingway, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



Textele de mai jos conțin referiri la Austria și viață, dar cu o relevanță mică.
Bucureștiul îmi place că nu te presează nimeni aici, poți să treci și pe roșu dacă vrei și e ok. Și apoi, e frumos că oamenii se salută pe stradă, în fine sunt mărunțișuri. Știu că în România mulți oameni trăiesc în lipsuri, dar cu toate astea văd în parc cupluri tinere și în vârstă, stând pe bancă și îmbrățișându-se, îndrăgostiți, și oameni de 20 de ani, și de 60. N-am mai văzut asta în Europa. Să vezi așa ceva în Germania? Sau în Anglia, în Scoția, Suedia ori Austria? Nici vorbă! În aceste țări totul este atât de organizat, atât de predictibil! Or, în România totul pare intim, aerisit, neaglomerat - oamenii, ritmul vieții. Aici totul curge mai lent decât în alte țări, oamenii parcă nu se grăbesc, iar asta mi se pare încântător!
Eduard Kunz în Jurnalul Național (10 februarie 2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Așa și-așa
Într-o zi, plutea pe-o apă
-Cred că Sâmbătă-i zicea-
O gânganie mioapă
Ce vedea așa și-așa.
Când vedea, în stânga, roșu,
Se lipea și chiar credea
Că-i limanul și cocoșu'
De acum îi va cânta
De pe-un ram de pom în care
Ea, gângania, să fie
Mai bogată, mai în stare,
Mai stăpână pe moșie.
Da' de unde! Toți copacii,
Deveniți austrieci,
Dispăreau spre... unde dracii
Își făcuseră poteci.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Taifas la vatră
- Vetă? Ascultă-mă și să spui
Ce știi despre Alecsandri,
A murit ori o mai trăi?
Spune-mi, fată, tot ce știi!
El este de prin Moldova
Roman, cumva din Tutova
Cât era coasta de mare
O urca toată călare
Frâul c-o mână îl ținea,
Iar cu cealaltă scria.
Când termina cu moșia
Era gata și poezia.
A scris versuri bune,
Cetite de multă lume.
- De ce, Ioane, păcătuiești,
Eu, bărbate, îs din Bulzești.
Cine o fi și o mai trăi?
Nu știu, Ioane, ce să spui
Eu la șicoală l-am avut
Pe Gheoghe al lui Coșbuc
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Matei din Clepsidra vieții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!



Condițiile particulare ale Rusiei, în ceea ce privește chestiunea națională, sunt exact inverse față de ceea ce am văzut în Austria. Rusia este un stat cu un centru național unic, velicorus. Velicorușii ocupă un teritoriu imens, iar numărul lor se ridică la circa 70 milioane. Acest stat național are, în primul rând, particularitatea că "alogenii" - adică nerușii, care constituie în ansamblu majoritatea populației - 57%, trăiesc tocmai la periferie; în al doilea rând, opresiunea suferită de acești alogeni este mult mai puternică decât în statele vecine - și nu numai în statele din Europa; în al treilea rând, într-un număr de cazuri, naționalitățile oprimate care trăiesc la periferie au, de cealaltă parte a frontierei, compatrioți care se bucură de o independență națională mai mare - este destul să indicăm, de exemplu, la frontiera de vest și de sud a statului finlandezii, suedezii, polonezii, ucrainenii, românii; în al patrulea rând, că dezvoltarea capitalismului și nivelul general de cultură este deseori mai ridicat în regiunile periferice, populate de "alogeni", decât în centrul statului.
Lenin în Despre dreptul națiunilor la autodeterminare (1914)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


O seară de iarnă
Când zăpada la fereastră cade,
Prelung a serii clopote răsună,
Multora le e masa pusă, bună
Și casa-i pregătită cumsecade.
Unii care sunt de mult în hoinăreală
Vin pe la poartă pe poteci întunecate.
De aur înflorește pomul bun de date
Din a pământului sevă cea ideală.
Intră-năuntru hoinarule străin;
Durerea a-mpietrit tot pragul.
Strălucesc acolo cu tot dragul
Pe masă toate, pâine și cu vin.
Comentarii
"O seară de iarnă" a fost scrisă în decembrie 1913, cu o jumătate de an înainte de izbucnirea primului război mondial, care a fost previzibil pentru cei informați din mediului intelectual cât și a celor activi din rândul armatei austriece inclusiv Georg Trakl.
Trakl a trimis textul într-o primă versiune pe 13.12.1913 lui Karl Kraus1. În textul de însoțire, Trakl scrie despre "zile îngrozitoare de beție și melancolie criminală". Acestea au fost zilele ultimei sale încercări de a-și găsi un loc de muncă pe care să-l fi putut îndura. Trakl a primit o decizie negativă din partea Ministerului Muncii în jurul datei de 12 decembrie. Motivele sunt legate, probabil, de perioada Crăciunului, chiar dacă motivația acestei respingeri nu este argumentată în mod explicit.
[...] Citește tot
poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!



Vârsta
Mai fantomatic luminează în grădină
Sălbatic trandafirii lângă gard;
O suflet liniștit!
În răcoroasa vie paște
cristalinul soare;
O sfântă puritate!
Un moș cu prețioase mâini
Oferă fructe coapte.
O a iubirii uitătură!
Comentarii
Titlul oferă o indicație a modului în care putem înțelege cele trei strofe, și anume ca "amprentele" a trei vârste diferite: tinerețea, vârsta mijlocie și bătrânețea.
Chiar dacă pare dificil de citit, imaginile folosite: "Sălbatic trandafirii lângă gard" reprezintă imaginea tinereții, "răcoroasa vie" e imaginea vârstei mijlocii iar "fructe coapte" este imaginea atribuită bătrâneții. Pentru ce formă de existență umană sunt valabile aceste trei imagini? Desigur, nu pentru existența urbană de la începutul secolului al XX-lea, dar nici pentru o viață rurală idilică pentru că entitățile numite "suflet", "puritate", "dragoste" sunt prea încărcate de conotații ale unei vieți izolate, care sunt mai degrabă legate de un mediu monahal-religios.
"Idilele întunecate" ale unui Adalbert Stifter1, precum în poezia sa "Noapte de vară", oferă o referință literar-istorică care poate ajuta la înțelegerea textului de față.
Chiar dacă faptul că textul are un loc special în opera lui Trakl și chiar dacă acesta nu a intenționat să-l publice, nu ar trebui să ne inducă în eroare în așa fel încît să respingem textul ca fiind irelevant.
[...] Citește tot
poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!


Omenire
Omenire așezată pentru guri de arme,
O rafală de tobe, frunți de luptători întunecate,
Pași prin neguri de sânge; fierul negru să sfarme
Disperarea, Noapte în creierele disperate:
Aici e Evei umbră, vânătoare și roșii bani.
Înnorare, lumina străbate Cina cea de Taină.
În pâine și în vin o blândă tăcere locuiește
Și doisprezece sunt cei adunați la număr.
Noaptea în somn ei urlă sub pomii de măslin;
În răni și-afundă Sfântul Toma mâna.
Comentarii
Scrisă în septembrie / octombrie 1912, probabil în Innsbruck, cu mult înainte de izbucnirea primului război mondial, perioadă la care ne gândim în mod inevitabil la citirea primelor versuri, atâta timp cât cunoaștem circumstanțele vieții lui Trakl. Textul este publicat în revista "Brenner", nr. 3/1912.
Primele trei versuri vorbesc despre "Omenire așezată pentru guri de arme", "rafală de tobe", "frunți de luptători întunecate", "neguri de sânge" și "fierul negru".
Imagini marțiale care sună ca o premoniție a primului război mondial. Pentru astfel de "premoniții", au existat o mulțime de ocazii în timp, ziarele erau pline de dovezi ale unui pericol iminent de război. Trakl a fost, de asemenea, implicat profesional în armata austriacă și, astfel, a fost cu siguranță familiarizat cu evenimentele din jurul primului război balcanic din octombrie 1912 și cu conflictul balcanic în totalitate de la anexarea Bosniei și Herțegovinei de către Austria în 1908.
Versul patru pare a fi un punct de plecare pentru situația intelectualului în fața pericolului evident al unui război major: "Disperarea, Noapte în creierele disperate". Aici, tranziția la o temă care continuă pe șase versuri nu duce la război ci la doctrina și iconografia creștină: a "Evei umbră", "Cina cea de Taină", "pâine și vin", "doisprezecee sunt cei adunați la număr", "pomii de măslin", "Sfântul Toma" și "răni".
Având în vedere lumea imaginilor din primele trei versuri, acestea par "resignațiune / restabilire". Speranța, se pare, nu poate da decât mărturisiri credinței, religiei creștine: "În pâine și în vin o blândă tăcere locuiește". Figura îndoielii creștine prin excelență, "Sfântul Toma", este citat în ultimul vers cu experiența sa de convertire.
Kurt Pinthus vorbește despre "Humanity Twilight" în antologia sa de poezie expresionistă, publicată pentru prima oară în 1920. Textul Traklian, cu un titlu corespunzător și un subiect asemănător nu este inclus acolo, dar caracterizează totuși programul pe care Pinthus îl atribuie expresionismului cu alegerea unui titlu, a unei globalizări a conștiinței intelectuale sub semnul escaladării intereselor naționale de stat.
[...] Citește tot
poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!


Pruncului Elis
Acesta ți-e sfârșitul.
Elis, când mierla în pădurea neagră cântă,
Buzele tale beau albastra răcoare a stâncilor izvor.
Lasă, când fruntea-ți firav sângerează
Străvechi legende
Și-ale păsărilor întunecate mărturii de zbor.
Tu însă mergi în noapte cu pași moi,
Cea-n care-atârnă struguri purpurii
Și tu-n albastru brațele-ți întinzi.
Un rug aprins răsună,
Mondenii ochi unde îți sunt.
O, de cât timp ai murit, Elis.
Ți-e trupul o zambilă
În care degetul de ceară un călugăr își cufundă.
O grotă neagră ni-e tăcerea,
Din care, rar, un animal blajin pășește
Și-ncet el geana grea coboară.
Pe fruntea-ți se prelinge neagra rouă,
Ultimul aur al stelelor căzute.
[...] Citește tot
poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!


În Est
Sălbaticelor orgi furtunilor de iarnă
Se-aseamănă cu a poporului mânie,
Undele violete ale bătăliei,
Desfrunzite stele.
Cu sprâncene sparte, brațe argintii
Flutură muribunzilor soldați noaptea.
În umbra tomnaticului frasin
Suspină spiritele celor măcelăriți.
Spinoasă sălbăticie orașul înconjoară.
De pe trepte sângerânde alungă luna
Îngrozitele femei.
Lupi sălbatici au pătruns prin poartă.
Comentarii
După părerea lui Ludwig von Ficker, poemul a fost scris în august 1914, probabil încă în Innsbruck. Trakl a plecat la Innsbruck pe 24 august cu un transport militar de la Innsbruck pentru luptele din primul război mondial. Ficker a publicat poezia după moartea lui Trakl în "Brenner", Anuarul 1915, publicat în primăvară, sub "Georg Trakl: Ultimele poezii". Și aceasta cu precizarea "august 1914".
[...] Citește tot
poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!


Seară în Lans
Seară în Lans
Hoinăreală prin vară de amurg
Pe lângă snopi îngălbeniți de grâu. Sub văruite bolți,
Unde rândunica se ivi și zbură, și-un vin focos.
Frumos: O, melancolie și zâmbet violet.
Seara și aromele de verde-ntunecat
Ne răcoresc cu fior frunțile încinse.
Ape argintii se scurg peste treptele pădurii,
Noaptea și fără cuvinte o viață uitată.
Prieten; înfrunzite punți către sat.
Comentarii
"Lans" este un sat în apropiere de Innsbruck, în apropiere de Villa Hohenburg unde Trakl a fost în 1913 de nenumărate ori oaspetele lui Rudolf von Ficker1. Poezia a fost scrisă în anul 1913 iar prima variantă poartă titlul "Vară".
Această poezie a fost adăugată ciclului "Sebastian în vis" urmată de "La Mönchsberg" și "Cântecul lui Kaspar Hauser". Astfel se vede cât de importante au fost pentru el aceste două locuri (Lans și Mönchsberg).
De menționat că ambele poezii, "Seară în Lans" cât și "La Mönchsberg" au ca motiv hoinăreala, rătăcirea. Ambele vorbesc despre "punți", odată înfrunzite, altă dată osificate, ambele despre o viață uitată și despre apa în mișcare "Ape argintii se scurg"...
[...] Citește tot
poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!


Pe Mönchsberg (Pe dealul Călugărului)
Unde umbra ulmilor tomnatici pe cărări tocite cade,
Departe de colibele pline de frunze ciobani dormind,
Mereu urmează frigul întunecata siluetă a călătorului
Peste osificatul podeț, glasul de zambile ale tânărului,
Încet povestind legendele uitate ale pădurii,
Mai blând un sălbatic vaiet bolnav al fratelui.
Deci atinge un verde sărac genunchii străinului,
Fosilizatul căpătâi;
Mai aproape susură albastrul izvor al tânguirii femeilor.
Comentarii
Mönchsberg (cel mai înalt punct la 508 m deasupra nivelului mării) este un deal din Salzburg (Austria), care formează panorama orașului cu spatele său alungit.
Mönchsberg a fost numit după călugării din mănăstirea benedictină Sf. Petru.
O poezie iritantă, scrisă în septembrie / octombrie 1913, care pare destul de clară în titlu, care numește un loc, care este în mod clar de înțeles, Mönchsberg lângă Salzburg unde Trakl a poposit des. Dar tocmai în contextul acestei concreteți, Trakl ne confruntă cu o mulțime de enigme care sunt greu de interpretat. Limbajul devine tensionat la maxim, înțelesurile încep să plutească acolo unde se arată mai subtil.
Să luăm, de exemplu, al treilea vers al celei de-a doua strofe: "Mai blând un sălbatic vaiet bolnav al fratelui". Avem de a face aici cu o elipsă: "Mai blând un sălbatic..."? Sau cu o elipsă a lui "încet povestind..." referindu-se la verbul versului dinainte? Sau chiar de la "Mai blând... urmează frigul întunecata siluetă..." referindu-se indirect la verbul celui de-al treilea vers din prima strofă (urmează)?
[...] Citește tot
poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!


Toamna singuraticului
Prea-sumbra toamnă-i plină de fructe și prinos,
Îngălbenita strălucire a zilelor de vară.
Albastru pur din coji trecute cade jos;
Al păsărilor zbor răsună din legende-n seară.
In prese-i vinul, tăcerea lină a vinului gustos
Umple-n tăceri răspunsuri la-ntrebări de-odinioară.
Pe ici și colo cruci pe dealuri goale;
În roșia pădure se pierde-o turmă.
Un nor plutește peste iazuri rotocoale;
Se odihnește-a țăranului muncii urmă.
Încet albastra aripă se mișcă moale
Acoperiș de paie negrului pământ de gurmă.
Curând se cuibăresc stele obosite-n gene;
În răcoroase case liniștea-i smerită
Iar îngerii ies din albastre tusigene
Perechi de ochi de-ndrăgostiți dorită.
Papura șuieră; osoasă groaza intră-n pene
Când roua neagră picură zorită.
[...] Citește tot
poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce plângi mamă? (baladă, în memoria celei ce mi-a dat viață)
De vei citi aceste versuri,
Vei înțelege foarte mult,
Vei ști că dragostea de mamă,
E prea puțin, un... cult.
Când îți văd privirea tristă
Și pleoapele-n lăcrimate,
Simt că inima-mi plesnește
Și deodată nu-mi mai bate.
Să-mi revin mă uit la soare,
Îmi șterg fruntea și obrazul
Și-ncercând să-ți fur o vorbă
Te-ntreb mamă: -Ce-i necazul?
Tu te-ntorci, privind spre mine,
Îți stergi ochii cu năframa
Și c-o voce tremurândă
Spui zîmbind: -Mânca-te-ar mama!
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre Austria și viață, adresa este:
