Bulgaria şi râuri

Romănia are 5 râuri mai mari: Dunărea, care o desparte de Serbia şi Bulgaria, şi se varsă spre răs. în m. Neagră; Oltul ce vine din Transilvania; Argeşul, Ialomiţa şi Siretul care, ca şi celelalte, se varsă în Dunăre spre mz.

Romănia are 5 gârle mai mari: Jiiul, Vedea, Dâmboviţa ce dă în Argeş; Prahova, care se varsă în Ialomiţa; Buzăul ce dă în Siret, şal.

Iosif Genilie în Principe de Geografie şi Astronomie (1847)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Românii sunt vecinii noştri europeni. Ei populează ţara cunoscută cu numele de România, care se învecinează cu frontiera noastră de sud-vest, pe cursul râului Prut şi josul Dunării. În sud, Dunărea o desparte de Bulgaria şi Serbia, în vest o îngrădesc de Ungaria Alpii Transilvaniei şi munţii Carpaţi. Aceşti munţi formează un arc, care redă o formă ciudată României.

Feofil Puţâkovici în Românii. Lectură pentru popor (1898)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Europa

Precum petalele de flori
Se-nalţă-n vânt cu al lor zbor,
Doreşte şi sufletul meu
Să se înalţe ca un zmeu,
Şi să colinde-n lung şi-n lat
Bătrânul continent visat.

E Europa, pământul strămoşilor,
Un leagăn veşnic şi nemuritor
Grădină vie ce îşi scaldă-n ape
Păduri şi flori dorind să le adape.

Cum fiecare stat e o-ncheietură
A continentului făptură,
Luptând pentru-ale sale năzuinţe
Doar împreună au căpătat şi biruinţe.
Şi adunaţi cu toţii la o masă,
German, austriac, român,
Formăm o casă.

[...] Citeşte tot

poezie de Hermina-Paula Hănţăgam
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerul tău albastru

Un râu de lacrimi am vărsat
De fericire si de tristeţe
Lumina ochii mi s-a secat
Tu-mi dai a visului acurateţe

O pânză albă ochii mei
Iubirea e ce mă nconjoară
Gândul am străjer pentru ei
Căldura Luceafărului în seară

Am apucat ca să te chem
Luceafărule printr un gând
Şi inima mi s-a făcut un ghem
Am simţit prezenţa ta venind

În gândul meu rămâi te chem
Un bulgar al aştrilor arzători
Cerul este tatăl tău suprem
Veşnic iubitor printre muritori

[...] Citeşte tot

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Design

sus pe plaiul mioritic, se învârte cu ochi critic
un designer diplomat, de la Amsterdam plecat.
vrea din ţară, nouă casă, să o facă mai frumoasă
- nu ne trebuie păduri, că-s pericol în furtuni.

fermele... modernizate, şi-ncă multe alte fapte
se vor legi europene, adecvate şi moderne.
munţii trebui mutaţi, frontiere? ca-ntre-fraţi...
râurile poluate le dăm şi noi mai departe.

şi să fie împăcare... două limbi oficiale.
întrebarea e cam grea, care să fie a doua?
romii ne trag tot în jos, maghiarii ne iau de moţ
saşii au plecat demult, noi pământul l-am vândut.

şi am dat şi am tot dat, şi-am schimbat, si-am tot schimbat
clasament în coadă doi, doar Bulgaria şi noi.
stă designer, se gândeşte toate cum să le aşeze....
mare bătaie de cap.... a venit şi a plecat.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În 1993, două milioane de zorabi, urmaţi prudent de armata lui Bostan, s-au îndreptat către Jorjan, necropola presidentială. În piaţa palatului regal au fost atacaţi cu rachete, obuze, grenade, mitraliere. Mare parte a zorabilor fură masacraţi. Cei scăpaţi s-au arătat însă şi mai feroce când palatul a fost în cele din urmă cucerit. La 31 mai 1993, la ora nouă seara, cei 78, după o rezistenţă disperată, pieriră de o moarte atroce. La 1 iunie, armata lui Bostan alungă restul de zorabi din capitală cu ajutorul unei puternice esenţe de trandafiri de fabricaţie bulgărească, al cărei secret fusese dezvăluit de Solcan, care pretindea că-l aflase de la un vânzător imaculist de tabele cu efemeride. În ziua aceea, trupele Maculiei îi sfidară mai mult ca oricând, de dincolo de râul Putan, pe ultimii grăniceri de la frontiera jormană.

Ioan Petru Culianu în Păcatul împotriva Spiritului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domniţa Voichiţa

"Atunci voios şi aprig ea
războiul în fruntea oştii sale a trecut."
Puşkin: Poltava

Cu adormitele lui valuri
se mişcă Sociul între maluri
Şi pe deasupra lui uşor,
abia se simte-o dulce boare
de vânt, ce-n drum spre-o altă zare
pe mai departe pleacă-n zbor.
Ici-colo, salcia pletoasă,
pe maluri, tânăra-i tulpină
spre faţa râului şi-o-nclină
Vorbind cu unda somnoroasă.
Şi Sociu-n matca lui bătrână
c-un murmur şoapta i-o îngână.
Prin pânza apei străvezie
arar un peştişor tresare
Şi iar în adâncimi dispare
ca o săgeată argintie;

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Bogdan Petriceicu Hasdeu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!