Chipul tău
Chipul tău, vișin în floare,
Curcubeu de-alint și dor,
Patimă și provocare,
Nebunie sau amor.
Chipul tău, albă petală,
Orizont... abia sfințit
De o veșnicie goală
Și un cinic... infinit.
Chipul tău... exuberanță,
Îndrăzneală și plăcere,
Pasiune sau speranță,
Enigmatică... tăcere.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acolo unde Dumnezeu
Când veșnicia-și pune salba,
De aur pur și de safire,
Bat clopotele dinspre Alba,
A libertate și a unire.
Cu mic, cu mare... vin românii,
Acolo, unde Dumnezeu,
Ne-a hărăzit... a fi... stăpânii
Destinului... instantaneu.
Sămânța noastră... de milenii
A dat prezentului un rost,
De sărbătoare... și vecernii,
Raiul acesta... e... al nost.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragoste, te-aștept acasă
Învăța -tu-mai să caut
Răsăritul, într-un flaut,
Mlădioasă și înaltă,
Te dai dorului la poartă,
Nevăzută, tu, fantasmă,
Impecabilă mireasmă,
Umedă, precum o boare
Rătăcită de culoare
Și de frunze pitulată,
În iatacul tău de fată
Cu perdele înstelate,
Cu mătăsuri nepătate,
Parfumate și discrete,
Umbre albe pe perete,
Tremurândă și sfioasă,
Fragedă, copilăroasă,
Dragoste! te-aștept acasă.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și te sărut
Și te sărut... și te doresc,
În flăcări ard și pătimesc
Cuprins de dor, până târziu,
Iubindu-te, cum doar eu știu.
Și te sărut pe ochi... pe sâni,
Gândesc la ei de săptămâni,
Iar de te văd... mă fâstâcesc,
Însă... tu știi... că te iubesc.
Și te sărut... cu lăcomie,
Așa cum nimeni nu mai știe
Pe umeri goi... și pe picior,
Înspre al trupului izvor.
Și te sărut... pe buze dulci,
Răsad al marilor porunci
Ce se lipesc... și mă cuprind
Când între perne te întind.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hai să facem noaptea albă
Hai să facem noaptea albă,
Hai s-o mai lungim... puțin,
Hai să mi te pierd în nalbă,
Hai să bem.. nebunul... vin.
Hai să dezlegăm... misterul,
Hai... speranțe să-mpletim,
Hai să-ți fiu o clipă... cerul,
Hai... iubirea s-o-mpărțim.
Hai să facem noaptea albă,
Hai s-o vindecăm... de dor,
Hai să punem stele-n salbă,
Hai prin vise... să-ți cobor.
Hai să inventăm... percuții,
Hai în brațele-mi... arzând,
Hai... am două, trei soluții,
Hai... în suflet să-ți pătrund.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești crăiasa iernilor nebune
Ești crăiasa iernilor nebune,
Îmbrăcată-n alb de catifea
Și-n cuvinte care nu pot spune,
Taina dulce-a fulgilor de nea.
Ești crăiasă clipelor de gheață,
Rostuind în suflete tăceri
Și doar crivățul te mai răsfață,
Învelindu-te în mângâieri.
Ești crăiasa stelelor pufoase,
Rătăcite-n cetini de argint,
Și-n cuvinte-adânci gălăgioase
Pus-n buzele ce veșnic mint
Ești crăiasa viscolului, care,
Spulberă speranțe-n asfințit
Și-n omătul... ca o întrebare
Peste-o inimă de-ndrăgostit.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am un petec de cer
Am un petec de cer, care ninge
Peste-o clipă și-o stare firească
Când albastrul sărută și-mpinge,
Un apus argintiu să-nflorească.
Simfonii de zăpezi... mă incită
Spre plutiri și atingeri nebune
Ce aruncă-n păcat... și-n ispită
Trupul tău arzător de cărbune.
Am un petec de cer, ca o mare
Ce ascunde în maluri, chemări
Când furtuni vor izbi în uitare,
Pentru-a pune tăcute-ntrebări.
Si e alb și e magic destinul,
În omătul de-afară-s povești,
Sufletul se-aburește ca vinul
Și în brațele mele... tu ești.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoare către Moș Crăciun
Moșule albit de gânduri
Și de dor pribeag,
Îți scriu azi câteva rânduri
Te aștept în prag.
Uită vrajba și durerea!
Nopților de foc,
Fii tăria... și puterea!
Stropul de noroc.
Tinerețea, fă-o floare!
Dor de absolut,,
Liniște și frumusețe!
Fără de-mprumut.
Dă ninsori! să ne ajungă
Cât un basm uitat,
Și nu mai lăsa să plângă!
Sufletul curat.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Până să vii
Până să vii, timpul se duce
Și pică frunzele de nuc,
În poala clipelor năuce,
Pe care visele-mi usuc.
De undeva, din depărtare
Se-aud trăirile din noi
Și dau iubirile în floare
La umbra neștiutei ploi.
Până să vii, topesc fiorul
Cu simfonii de stele mii,
Și scutur cerul cu piciorul
Ispitelor... și-așa târzii.
Grăbește-te, mă ia păcatul
Ascuns amantelor de ieri,
Deși de el, știa tot satul,
Necunoscutelor plăceri.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când zâmbești
Când zâmbești, mă pierd adâncuri
Și plutiri mă-nvârtoșează
Cu fiori, sclipiri și sfârcuri,
Ce în trupuri... decontează.
Respirând tăceri... rebele,
Nestatornice și-mpinse
Înspre-o noapte fără stele,
Care-n grabă... ne cuprinse.
Când zâmbești, a câta oară
Așteptând iertări sfințite,
Așternuturile... zboară,
Albe... și neprihănite.
Și mă ceartă și mă strânge
Împletind chemări nebune
Cu păcatele din sânge
Și târziul... ce apune.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la alb, dar cu o relevanță mică.
În văzduhul iernii
În văzduhul iernii năvăliră fluturi,
Razele de soare par a fi-nghețate,
Visele nebune tainic ți-le scuturi
În perdele albe, lungi și dantelate.
Tremură sărutul buzelor pe pleoape,
Lacrime de rouă se topesc confuze,
Gândurile-aleargă peste munți și ape,
Către-apusul care pare-aș cere scuze.
În zăpezi desculțe aruncăm speranțe,
Clandestine șoapte sau chemări de dor
Și-am ascuns cotorul ultimei chitanțe
Într-o-mbrățișarea tandră de amor
Pare-o simfonie dulce și discretă,
Melodii divine... blând te-ncolăcesc,
Ești aceeași floare suplă și cochetă,
În văzduhul iernii... azi... te regăsesc.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vestigii
În neatingerea lor
Clipele par și acum
Resturi încinse
De cenușă
Vântul a trecut
Fluturând în tăcere
Steagul alb
Cu scântei de argint
Și fiindcă
În toată nevinovăția
S-au adunat cadavrele
Atâtor flori uitate
Am început să mătur
Cu o coadă de cal
Drumul atâtor ani
De iubire.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-ar putea
De-ar putea luna să cânte
Printre stele, către zi
Și luceferi s-o asculte,
Poate, poate-aș mai iubi.
De-ar putea gândul să curgă
Înspre tine-ndrăgostit,
Când stau zorile să plângă,
Poate, poate-aș fi venit.
De-ar putea visul să fie
Floare albă sau parfum,
Sărutări pe buze-o mie,
Poate, poate-ți pun acum.
De-ar putea iubirea-n ploaie
Să ne spele de trecut,
Când e sufletu-n văpaie,
Poate, poate, am sa uit
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelu-ncinsului alcov
Dintr-un alcov ca o-mplinire,
Zburătăcind... chemări târzii
Și-ntind aripe-nspre iubire
Speranțele... cărămizii.
Răstorn conflictele-n psaltire
Și-alung... nebune erezii,
Dintr-un alcov ca o-mplinire,
Zburătăcind... chemări târzii.
Și mi-te chem nemărginire,
Sătul de-atâtea nerozii,
Îmbrac costumul alb, de mire,
Scăpând de dor... și amnezii,
Dintr-un alcov ca o-mplinire.
rondel de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bat în geam
Bat în geam lumini rebele,
Zâmbitoare și-ndrăznețe
Ca un dans nebun de iele
Ce vor dragostea să-nvețe.
Căutând spre așternuturi
Mi-te văd... strălucitoare,
Dezgolită-n dans de fluturi
Blândă și seducătoare
Pari o tânără mireasă,
Toată-n alb, ca o-mplinire
Ce se vrea fi aleasă
De un enigmatec... mire.
Bat în geam, nebune vise
Dinspre adâncul unui dor,
Ce în trupul tău... găsise
Un liman... izbăvitor.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voi colinda
Voi colinda, colinda-n dimineață,
La poarta ta cu zvon de zurgălăi,
De va fi crivăț sau de va fi ceață,
Zăpezile de s-au întins pe văi
Voi colinda, colinda ca o veste,
La ușa ta cu dalbe flori de măr
Și împleti-voi depărtări celeste,
În bradul ca un tainic adevăr.
Voi colinda pe înserat, colinda,
Când țurțurii vor deveni imuni
Și va trosni a mulțumire, grinda,
Rugându-ne, a deveni mai buni.
Voi colinda, colinda ca o vrajă,
La geamul tău, înfiorat de dor,
La ora când luceferii fac strajă
Și lăcrimează apa de izvor.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploile din ochii tăi
Ploile din ochii tăi
Limpezesc sentimentele gri
Netezesc gândurile opace
Și îndeamnă la sinceritate
Catifeaua palmelor tale
Modelează instincte ascunse
Colorând lumini nebănuite
Și orizonturile albe de dor
Șoaptele buzelor tale
Dau viață nespuselor cuvinte
Însuflețesc fulgii de nea
Și aprind zorile păcătoase
Bună dimineața viață
Timpul meu e al tău
Fluture inocent sau inorog
Clepsidră fără de nisip
Iubire fără de sfârșit.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubesc frumosul dezgolit
Înfrunt pudicitatea nudă
A celor ce se mint... urât,
Că dragostea e o zăludă
Și goliciunea le stă -n gât.
De prefăcuți și prefăcute
E raiul plin și iadul geme,
Cu ață albă sunt cusute
Nevinovatele... probleme.
Când firul la final, se rupe,
Și măștile se pun pe foc,
Ipocrizia gri... se-ascunde,
Plângându-se de nenoroc.
Eu... te prefer... sinceritate,
Iubesc frumosul dezgolit,
Ce a sedus păcatul... poate,
Și mi-a dat verde... la iubit.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înspre amiezi nepământești
Te simt în trup... ispită dulce,
Născută-n dimineți de-amor,
Când buzele vor să se culce
La tine-n sân... sau pe picior.
Pe gâtul alb... pun sărutarea.
Mi te-nfășor cu mâini de foc
Și alerg nebun cu răsuflarea
Pe trupul tău... plin de noroc.
Te strâng la piept năucitoare,
Te-ncolăcesc... și te pătrund
În tainicul boboc... de floare
Și-n vraja miezului... rotund.
Mă tot îndemni nerăbdătoare,
Cu ochii magici.... mă-nvelești
Și te deschizi... ca o-ntrebare
Înspre amiezi... nepământești.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din cioburi de vise
Din cioburi de vise se nasc entitați
De liniște, de dor și candoare,
Ascultă-le șoapta și tu... dacă poți
Și-aruncă-le apoi în vâltoare...
Veni-vor speranțe, tumult și elan,
Imagini de lume nebună,
Dar eu pentru voi am un plan,
Să fim ca și-acum... împreună.
Din cioburi de vise răsar împliniri
Și gânduri rebele-s la poartă,
O mâna le strânge și cerne zefiri,
Pe tâmplele albe de soartă.
Cuvântul e magic, abil vrăjitor,
Plutind spre abisul de stele,
Curgând din penită, atât de ușor,
Ca lacrima, inimii mele.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Constantin Triță despre alb, adresa este: