Când pașii nu te-ascultă
Cu pașii care-i fac
în fiecare seară
încerc să te ajung,
căci dorul mă doboară,
dar... mă opresc și plâng.
Plânge răbdarea-n mine
că nu te pot atinge,
dispari în ceața neagră
când lampa mi se stinge,
gândul din nou aleargă.
Si zbor iarăși spre stele
cu aripile frânte,
dar nu ești printre ele,
nu-i cine să mă-ncânte,
nici măcar niște Iele.
Mă las bătut ca cerga
în piua de pe vale,
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Dragoste, patimă și blestem (10 august 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textele de mai jos conțin referiri la văi, dar cu o relevanță mică.
Romanța lacrimilor mele
Omul, terminând cu vorba,
Nu știu ce-am mai întrebat,
Dar am plâns, am plâns întruna
Până când s-a înnoptat.
Apoi... am plecat spre casă,
Năucită de durere,
Lacrimile mi-au stors ochii,
Iar gândul, orice putere.
Ajungând pe strada noastră,
Câinii pe la porți lătrau
Iar pe o bancă patru tineri
O romanță fredonau:
-In satu-n care m-am născut,
Nu-i cine să mă plângă,
Cei dragi de mult m-au părăsit
Chinul să le ajungă.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (intern) (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gheorghe, eroul de pe Someș
- De ce plângi mamă?
- Nu știu fiule, mă gândeam așa
.
la adevăr și libertate, și
. la prea multă nedreptate.
Sunt fiică de erou, am fost soția unui erou, sunt
mama unui
erou.
Urmez eu. Este bine?
Corneliu
. Pacea nu era departe,
Tunurile-au încetat
Iar Imperiul Habzburgic
Pentru veci s-a destrămat.
Bucovina și Ardealul,
Din Sighet pân-la Ilia
Au trecut la țara mamă,
Mândra noastră,România.
Mulți cântau de bucurie,
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Zalmoxes gratia, ab Romania condita (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea lui Gheorghe
Când norii se lasă hoinărind peste vale,
Ei dau un semnal de tristețe și jale,
Pentru copilul ce trăiește o dramă,
Pentru femeia ce plânge, cu lacrimi de mamă.
Scoală Teofile și-nhamă un cal,
Că vreau, mai dimineață, s-ajung la spital,
Mă doare, de-o vreme, prea tare în piept
Și simt parcă o gâlmă sub umărul drept.
Mă doare grumazu și prea des tușesc,
Mă usc pe picioare, de-abia mai pășesc.
-Vin și eu? Măi Gheorghe! Tu nu te simți bine!
Sau iei și copilul să meargă cu tine?
Să poți trimite-o vorbă, de-i fi internat,
Cu ce spune doctorul, domnul Ignat.
- Lasă, nevastă, că n-o fi un bai.
Legați la căruță pe amândoi-cai!
Să meargă mai iute, că drumu-i cam lung
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea de vară
Dacă stai privind la vale
De pe dealul unui sat,
Soarele nu-ți iese-n cale
Toată lumea s-a culcat.
Peste deal apare o stână,
Clopotul a răgușit,
Fluierul încet mai sună,
Turmele au adormit.
Peste tot e întuneric,
Lămpile toate s-au stins,
Un flăcău cântă destoinic
Dorul inimii l-a prins.
Toată lumea doarme dusă,
Totul apare pustiu,
Doar viața mea-i compusă
Să stau nopțile să scriu.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din revista "Pentru Patrie" (9 octombrie 1953)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O întrebare
Ca să uit măcar o clipă de atâta supărare
Mă aplec peste-o hârtie și lansez câte-o-ntrebare.
Câte lacrimi au să curgă ? Câte mame vor mai plânge?
Să oprească suferința și zvâcnirile de sânge ".
Voi cei mari ce-aveți puterea, și vă bălăciți în toate,
Nu credeți că este timpul să lansați un: nu se poate?
Dacă vouă vă surâde, soarele când asfințește
Și vă înfoiați în pene când chenzina iar vă crește,
Dacă voi Divanul Mare n-aveți limite-nimica.
Când e vorba de-ale voastre, nu-i rușine, nu-i nici frica,
Nu credeți că cei ca mine v-au ales în fruntea țării
Să fiți drepți, curați ca roua, nu tulburi ca apa mării?
Nu credeți că-n lumea asta toate au limita lor
Și că cel ce poartă greul este prea-nțelegător ?
Mai lăsați-vă trufia și orgoliul de partid,
Răsfoitul de ziare când legile se decid.
Stoaceți-vă seva-n creier, faceți legile mai drepte
Pentru cei lipsiți de "multe", săturați să tot aștepte.
Ca să știți cum o duc dânșii, coborâți puțin la vale,
Să vedeți șiroi de lacrimi, s-auziți doine de jale,
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce plângi mamă? (baladă, în memoria celei ce mi-a dat viață)
De vei citi aceste versuri,
Vei înțelege foarte mult,
Vei ști că dragostea de mamă,
E prea puțin, un... cult.
Când îți văd privirea tristă
Și pleoapele-n lăcrimate,
Simt că inima-mi plesnește
Și deodată nu-mi mai bate.
Să-mi revin mă uit la soare,
Îmi șterg fruntea și obrazul
Și-ncercând să-ți fur o vorbă
Te-ntreb mamă: -Ce-i necazul?
Tu te-ntorci, privind spre mine,
Îți stergi ochii cu năframa
Și c-o voce tremurândă
Spui zîmbind: -Mânca-te-ar mama!
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a recomanda secțiunea cu Corneliu Zegrean-Nireșeanu despre văi, adresa este:
