Părul...
... la om
protejează
exclusivitatea creierului,
acoperă individualitatea chipului,
în avantajul egalității
și ascunde timid... dimensiunea sexului.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 august 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sofism...
... cât de periculoase-s amintirile
dând mult de furcă inimii
și-așa ocupată cu măruntele treburi zilnice
pe care le dez"bate"
doar fiindcă i se năzare creierului
să-și facă de cap.
... de n-ar fi într-un atât de labirintic
uitarea ar predomina,
dar nu se regăsește-n atâtea canioane
și de atâta gri ar fi plictisitor;
drept pentru care vechile imagini
mai colorează anostul prezent.
... în fond e o misterioasă controversă
de promovare simultană a uitării
și năvalul amintirii;
ar mai fi uitare fără sursa de amintire
și amintiri... uitate?
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Irosiri
N-aveam nevoie de calculatoare
De creiere în timp am fi păstrat,
În loc de-al fi distrus pe cel ce moare
Și din gândire-am fi recuperat.
Trăim perpetuând vechi sacrilegii,
Tot ce-am produs, lăsăm mereu să moară.
Reluăm la infinit, reluăm, povara legii
La nesfârșit, mereu e pentru prima oară.
Ne comportăm la fel ca egiptenii
Din hău de timpuri imemoriale;
Distrugem creierul de sute de milenii
Păstrând doar trupuri, oase, țoale, oale.
Ca ei decerebrăm materie de liric,
- Nici cel puțin nu mai îmbălsămăm -
Atribuim doar corpului valori, empiric...
Nici simpla informație n-o mai păstrăm.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la creier, dar cu o relevanță mică.
Legiferați bestii
La patru ace, încostumați
Cu zâmbetul în zeflemea,
La muncă marți ori miercurea,
Neam de cățea, de jagardea...
În lanț să fiți legiferați!
Scrobiți și-n gât încravatați,
Țanțoși, trecând cu leșul zilei,
În dispreț privind poporul milei
În țara mitei, șpăgii, pilei...
În foc pieriți legiferați!
Mă jur, cu-ai mei, popor de frați,
Să vă blestem și pe copii,
Să putreziți cu toți de vii...
Doar ochi deschiși și sângerii
Să-i aveți hoit... legiferați!
Canalii, să vă îmbuibați,
Vă înjur, Christosul mamei voastre,
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 februarie 2017)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
"High tech"...
... natura, inspirată în bronhii, caldă ca o cataplasmă pe cornosul derm,
sau rece în felieri ca de înfipte lame până la oasele ieșite fiare înspre afară,
privită în lăcrimat de ochi zdrobiți de raze cum șarjele de laminoare,
ori plini de țepi ca acele de brad cu vârf de gheață în stilete
și păsări în planaj mijind, ca pensule-n culoare, azur, în nuanțe nepăstrate ferm,
cu un pierdut lătrat, ca înspre luna nouă, albă în spuma rochii de fecioară,
se dezvelind într-o felină în miorlăit dintre doi cocoșei Frantz Joseph, ochi de sclipitoare...
stând toate agățate apăsat pe ierburile în sol mustind oceane... e acum metaforă și epitete!...
... e pe-un ecran, pe-o masă, într-un pătrat ce arde obraz ca un neon din arcul de sudură,
fărâmițat real în invizibile cristale puse praf sub sticlă, ca un insectar
călcat de-un transatlantic fără mare, o folie de celofan mânjită de zacuscă
uscată, fără niciun relief, cum rola de celuloid se derulând în cadre, poză,
ce ochii mișună să descifreze, doar ce-au să înmâneze spre traducerea ca o acupunctură
înspre creier, el, să-și amintească tot ce-a fost odată, un fel de suvenir, abreviar
din șansa de aventuri de deplasări trăite la propriu, ori moșteniri... și-o muscă,
de niciunde apare picotind pe sticla-coală minunatul sunet, relief, poeticul din proză...
rămâne gând înseninat, adulmecând frumos bondar, tot negru, viu pe-o aprinsă, fadă... roză!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 februarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zilieriști damnați... sau "Jurnaliștii"
Autoinventați, n-au școli corecte,
"Tupeu" le este proba ce-au trecut
Vânzându-și suflet, ce și-au prefăcut;
Întruchipat în exprimări abjecte.
N-au niciun fel de jenă sau morală;
Sunt doar unelte ce s-ascut pe bani...
Sunt multe curve și-mpuțiți golani
Ce-s gata de atac, cu mintea goală.
Au un patern de schizo... Elaborați
În isterii de zilnice exersări
Pe invitați, prin crunte provocări;
Ce ei întreabă și răspund, ca scelerați.
Nu au respect pentru cultură, vârstă,
Mânjesc familia... neveste și copii,
Din adevăruri vă prefac spălătorii
De creiere... cu mintea lor îngustă.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alb filozofalic
Mă înnebunește plăcerea reușitei facile
a celor ce nu mai scriu versuri,
doar eresuri
futile, însă pline de succes eram să zic succesuri-
ce de altfel eu le cred pe de-a dreptul debile,
dar cu mult, mult mai mercantile,
prin mare trecere la mințile mondene, creierele de reptile
ce folosesc până și pielea, goală, pentru dresuri...
un fel de propoziții "a la Ionesco", mutilate cu ștersuri,
inducând absurdul, tot mai căutat, mai printre alesuri...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 aprilie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Teleportare
Ating din alte timpuri chip și trup
pe folia-n revelator de alb și negru,
sau îmi palpez culori, ce mi le rup;
transpus film, folie din mine, un integru.
Am simțul fizic, pertinent convins
că poza nu-i expunere simplistă;
e-o parte, pojghiță, d-existul prins
teleportat... nano-fugarul ce există.
Sunt electroni din mine-ntr-un vizor,
mă-mprăștiind, de-am șansa, printre case;
prelins infim p-ecranul de tele vizor...
un material, o sticlă-n carne ș-oase.
Oglinda nu-i o simplă oglindire,
e sigur purtătoare, o interactă.
Nu-i doar un rezultat de potrivire;
e interfața-mi, cromozom... Cu ea mă poartă.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visuri
Vreau o societate nouă,
În care cartea să primeze,
Nu numai hoți să protesteze...
Furând cu mâinile amândouă
Doresc balanță, echitabil,
Nu comunism, săraci egali,
Conduși de schizo' infernali...
Lozinci, cu creier incapabil!
Tânjesc jalonul de valoare
Ce-ar măsura palme bătute
Și minți cu suflete umplute...
Că proști conduc și doare, doare!
Visez c-o zi voi fi-ntr-o țară
Dorită obcină de-o lume
Din naștere, cu-același nume,
C-o graniță, cât tot... afară!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (29 octombrie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reproduceri
Nimic nu mai e original,
Doar copii, în parte reușite;
Fără talent, neisprăvite...
Trăim realul... teatral!
Ne vindem totul cu reduceri
Pentru câștigul material,
Lipsiți de etică, moral;
Pictură, scris... în reproduceri.
Noi înșine suntem reluări
De zeci de mii de ani... portalul
De referit, nu originalul...
Evoluați în... impostori!
Dovezi avem -pretinșii "peste",
Din ce ne-au fost gene anceștrii
Cunoscători de-aștrii- tereștrii
Din grotele-n picturi rupestre.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (19 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plecare
E groaznic că s-a inventat plecarea
-Ce de când știu mi-a dat melancolii-
Împovărându-mi gândul cu uitarea
Ce-mi ia din loc, în timp... din reverii.
Dar nu-i așa?!... Sau poate nu tot timpul
-Ce-am căutat zadarnic să dezmint-
Crezând că despărțirea-i anotimpul,
Mereu alt-nou, frumos... avid să-l simt!?
Sigur, de când mă știu, am iubit marea,
Cea unde valul sparge stâncile-n nisip
Sau mângâie doar plaja cum sudoarea
Pe pielea caldă... leac într-un risip..
De ea mi-e veșnic dor și-i plâng plecarea
De-ultim talaz ce nu vreau să mă spele
De veșnicu-i murmur foșnit și-nfiorarea
Iubirilor vacanțelor... prefigurate-n iele.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 februarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La soirée
Eram în pană acută de orice inspirație
și-am ascultat, pierzându-mă, "Când vine seara
și lumini se aprind..."... Mi-am regăsit tentație
călătorind în minte cu-ochi deschiși pe stradă, vara.
E frig afară, că-i februarie și-i dulce cald;
sunt c-un tricou și-s în bermude, e gol
pe asfalt și-i liniște și cerul e-un smarald...
Doar glasuri tinerești se-aud pe lângă mall.
Pășesc, doar creierul, pe "Septième Avenue"
și mângâi o aurie de Stingray Corvette
ce-am luat-o ieri așa "à la première vue"...
O simt și acum, o fericire... A trecut Yvette!
Sunt la Laval, în Chomedey, îs "dans la trentaine",
bătrân că-s iar la studii-n Saint-Hyacinthe
aproape la sfârșit de an... Mă umflu-n pene
să-mi inspir bucuria... Parc-ating ținte, cent cu cent!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 martie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Feed back
Simt parcă în creier câte-o pocnitură
ca și cum bulă de săpun se sparge
într-o liniște ce va-năuntru', ce mă fură
cum val ce se înțeapă în spartele catarge.
E-un fel de clipoceală de meninge,
parcă se dezlipind de atâta cenușiu
plictisitor de prea mult, prea mult viu...
până la os, ce-l poate arde, încinge.
Aștept, de amestec parcă și de teamă,
să-mi am un semn în palmă, în tâmple,
ceva fără control să se întâmple...
mă disec nervi, cu calmul de o lamă.
S-or fi lovind sertarele deschise,
uitate alandala, neglijent,
lovit, cum și se întâmplă, inconștient
furat din ce-am trezorăriile promise...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 noiembrie 2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sectele nesimțirii
O obligație aveți și e morala;
Singuri să vă opriți din nesimțirea
Prin care unicul discurs vă este fala
Crezându-vă dotați cu... nemurirea.
Vă tot înconjurați de fani, adepți
Cu aceleași obiceiuri și năravuri,
Făcând prin viciu hoarde de inepți...
Vă premiați în false festivaluri.
Limb-o schimonosiți, ca blestemații;
Injurii-n apelații de criterii...
Vă lingeți între voi, infatuații
În comentarii, dialoguri de mizerii.
Găști de necultivați, de proști, sunt multe
Și cu vechi stagii ce invocă în neștire
Că propriile imbecilități sunt culte
Iar scrisu-alambicat, schimonosit, e pregătire.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alter sapiens
De-aș fi nu oase, un schelet, ci coaja de o cheratină,
Aș fi și mort la fel, frumos, că gol e "in", nu s-ar vedea...
Aș păcăli urmași că sunt, aș auzi plânset de vină...
Că nu s-ar ști precis de-s viu, aș fi ca după o perdea.
Aș avea luciul, o patină ce niciun timp n-ar putea șterge,
Ca-n insectar c-un ac în spate, un exponat, măcar etern
Cât lumea n-ar zbura "ailleurs", s-ar liniști și încă ar merge...
N-ar inventa numai pedepse să facă raiul un infern.
În pliu, golit de măruntaie, n-aș fi nici creier să mai sufăr,
Doar stoic, un cugetător, un bondar Buda aș fi rămas
Cu multe brațe, pline toate de caste, florile de nufăr...
Să împartă oameni albul pur, nu negrul nopții... parastas.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 august 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noul val
Invazie de poezie într-un tsunami devastator
de liceeni fără de vârstă, ascunși în valurile fără identitate,
în poze gânditoare, răvășite de-un tumult cert simulat;
pe gânduri azvârlite pe țărmuri, să le cucerească
cu mâlul purtat inconștient, fără știința vreunui învățător...
Ramasuri de crâmpeie adunate dintre tot felul de citate
lipite pe sentimente cu subiect tabu... de iubiri de neexprimat,
într-o cerșetorie siropoasă, repetitivă, de vocabule să umple o dorință trupească.
O-ncâlceală de alge, pătunzător, mirositor putrid metaforistă,
se-nșiruind, dându-și mâinile-ntr-o mâzgă de netezit creiere
unul de la altul; la fel necultivate, căci s-au înmulțit școlile
lăsate oriunde, din retragerea apelor restrânse-n matca rațiunii
și uitate pe-un uscat devastat, ca-ntr-o pictură naivă tristă...
într-o democrație a liberei expresii, ce i-a prins pe toți fără prevedere,
se-nsămânțând încet, încet o goliciune invazivă, ca microbii din toate bolile!
... O mare-nvolburată ce nu poate s-adape... din mult-săratu-amărăciunii.
Noroc cu încălzirea globală, ce-ntr-un târziu va topi tot, torente
aluvionare... și nu vor mai rezista decât cei care știu să-nțepe suflete,
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (31 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără pro... punere
Mă doare visul neîmplinit, că m-apasă pe creier,
Cum sufletul mă doare că muzica nu mai imită greier.
Și spiritul mă doare îngrozitor că nu mai am izvor de spiritual,
Căci dialogu-i surd, un monolog necult... Mințitul infernal.
Noroc c-am endorfina, propriul drog la ce mă îndurerează
Și pot să-mi port povara pusă-n spate pe nedrept, ce înfricoșează
Până și bietul mâine, ce-l tot sper de bun... și mă înșală
Cu bunii ziși prieteni, ce nu mai sunt de mult... Totu-i tocmeală.
Credința n-am crezut-o, n-are probe, o înțeleg "in... cult"
Și n-am cuvântul aprobat să-l strig, sunt destinat s-ascult,
Iar dragostele m-au trădat și ele, sunt sterile, efemere
Și, anii ce-am iubit și adunat, sunt un complet de pierdere... de avere.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 august 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Printre picături
Sunt femecat cum se prăvale apa
În șuvoaiele de picuri grei și ascult
Din Mariane, înecat mesaj, din groapa
Abisului adânc de timp, peste demult.
Mă-ncânt în cântul-ropot de pe tablă
În mii de cai galop; cum ralul pulmonar
Venit cu aburii -stând îngeri, ca să cadă-
Din tau, savană-n răget, rugă de altar.
Mă spăl prin canioanele din creier
-Odată cu torentul de-amintiri-
Mă prăbușind în melancolicul descreier
Necontrolat purtat, apos în năluciri.
Mă las atins de picurii-n masaj
Pe piele, din durerea răului de-azur
Ce-mi strânge timp în umed derapaj
De suflet răspândit, fără control, contur...
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (25 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timp
Am un dușman de moarte, timpul,
Ce-i singurul inexorabil, fără stop...
Nu-i pot decide ritmul -lin sau de galop-
Chiar de divinității, în cerșit, îl stipul.
Îl am cu mărturii nenumărate
Pentru distrugerile-mi de proprietate
Vizibile; constrâns din libertate
De-a avea dorințe noi, neexplorate.
Îl pierd în fiecare zi, din ce-am avut;
Mă uit în juru-mi, oamenii se schimbă,
Nu sunt la fel, vorbind aceeași limbă...
Urăsc profund apelativul... A trecut!
Ce schimburi chimice în creier îmi produce
Dându-mi impresia că sunt mereu la fel
- În propria-mi introspectivă d-eternel -
Cu judecata-i crudă și final de cruce.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 septembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Negrul
E negrul lipsa de culoare
Sau e intensul la extremă;
Un interzis pastel de floare,
Blestem, simbol de anatemă?...
Sumbrul e gând de nepătruns
Întrezărit în zămislire
Sub masca de călău ce-n smuls
De cap dă suflet nemurire?...
Întunecat în ochi de orb
Se caută pierdut de creier
Să zboare în înțelept de corb
Să-și cânte nopțile de greier?...
Închis în mantii monahale
Se pedepsește corp în schisme
Din grotele neanderthale
Se prevalând de erotisme?...
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 martie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Daniel Aurelian Rădulescu despre creier, adresa este: