Dostoievski despre Rusia

Toţi ruşii, când au bani, se duc la Paris.

Dostoievski în Jucătorul, Capitolul VI (17 august 1866)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înainte de toate, să fim ruşi. A deveni rus înseamnă să încetezi să mai dispreţuieşti poporul tău. Îndată ce europeanul va vedea că am început să iubim poporul şi naţiunea noastră, va începe şi el să ne stimeze; atunci nu ne va mai întoarce spatele cu dispreţ şi vom fi ascultaţi. Vom face, cu toţii, o altă figură. Deveniţi noi înşine, vom avea o figură umană şi nu o fizionomie de paiată.

citat celebru din Dostoievski
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

La noi, pe pământ rusesc, nu există proşti; asta se ştie; prin asta ne şi deosebim de celelalte naţii.

Dostoievski în Însemnări din subterană
Adăugat de Simona
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi, ruşii, niciodată nu am avut romantici proşti, cu capul în stele, ca germanii, şi mai ales ca francezii, care nu reacţionează la nimic;chiar dacă se crapă pământul sub ei, chiar dacă Franţa ar pieri pe baricade, ei sunt la fel, nici măcar cuviinţa nu li se schimbă, şi îşi vor cânta cântecele lor stelare, cum să spun, până vor intra în mormânt, pentru că sunt proşti. La noi, pe pământ rusesc, nu exista proşti;asta se ştie;prin asta ne deosebim de celelalte popoare.

Dostoievski în Însemnări din subterană
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De mult nu mai ştiu ce se petrece în lume, nici în Rusia, nici aici. Uite, am străbătut Dresda şi nu-mi amintesc cum arată Dresda. Ştii şi dumneata ce mă absoarbe. Întrucât n-am nici o speranţă şi în ochii dumitale sunt un zero, ţi-o spun deschis: pretutindeni nu te văd decât pe dumneata, de rest nu-mi pasă. De ce şi cum te iubesc, nu ştiu.

Dostoievski în Jucătorul (1867)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era faimosul conseil du Hon, după cum a denumit însuşi Napoleon sfatul lui Davout. Iată în ce consta: să ucidă câţi mai mulţi cai, să le săreze carnea, să rechiziţioneze tot grâul şi să ierneze cu trupe cu tot în Kremlin, după ce-l vor fi întărit, înălţând metereze, săpând tranşee, construind barăci şi instalând tunuri, pentru ca o dată cu venirea primăverii să-şi deschidă drum printre ruşi.

Dostoievski în Idiotul (1868), traducere de Nicolae Gane
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Englezii, în cea mai mare parte, sunt stângaci şi grosolani, pe când ruşii pot distinge cu destulă sensibilitate frumuseţea şi sunt atraşi de ea. Dar ca să distingi frumuseţea sufletului şi originalitatea personalităţii, pentru asta e nevoie de incomparabil mai multă independenţă şi libertate decât au parte femeile noastre şi cu atât mai mult domnişoarele şi în orice caz de mai multă experinţă.

Dostoievski în Jucătorul (1991)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori, ruşii când se află în străinătate, sunt din cale-afară de fricoşi şi se tem grozav de cele ce ar putea să spună despre ei şi de felul cum ar fi priviţi, dacă e cuviincios sau nu cutare sau cutare lucru. Pe scurt, se poartă ca şi cum ar avea un corset, mai cu seamă cei care pretind că ar avea o situaţie importantă. Cel mai plăcut lucru pentru ei este să adopte un tipar conformist, dinainte stabilit, pe care-l respectă orbeşte - în hoteluri, la plimbare, în societate, în călătorie...

Dostoievski în Jucătorul (1991)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate că sunt un om demn, da nu ştiu să mă impun prin demnitate. Păi, îţi dai seama că se poate întâmpla şi una ca asta? Toţi ruşii sunt astfel şi ştii de ce: sunt prea bogaţi şi multilateral înzestraţi ca să poată găsi la repezeală o formulă decentă. Chestiunea stă în formă. De cele mai multe ori noi, ruşii, suntem atât de bogaţi înzestraţi, încât pentru a descoperi o formă decentă avem nevoie de genialitate. Or, genialitatea de cele mai multe ori nu există fiindcă în general există rar. Numai la francezi şi poate la câţiva alţi europeni s-a definitivat atât de bine o formă, încât să arăţi teribil de demn, iar tu însuţi să fii omul cel mai nedemn. De aceea forma are atâta însemnătate la ei.

Dostoievski în Jucătorul (1991)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu pot să sufăr slugărnicia reportajelor din lumea întreagă şi cu precădere din ziarele noastre ruseşti, unde aproape în fiecare primăvară reporterii noştri povestesc despre două lucruri: în primul rând despre neasemuita splendoare şi luxul sălilor de joc din oraşele cu săli de ruletă de pe Rin şi în al doilea rând despre grămezile de aur care zac chipurile pe mese. Doar nu sunt plătiţi pentru asta; astea se povestesc dintr-o slugărnicie dezinteresată. Nu-i nicio splendoare în sălile mizerabile, iar aurul nu numai că nu stă grămezi pe masă, dar abia dacă există. Fireşte, când şi când, în decursul sezonului, mai apare pe neaşteptate câte un individ sucit, sau un englez, sau vreun asiatic, un turc, ca în vara aceasta, şi pierde sau câştigă dintr-o dată foarte mult; cât despre ceilalţi, joacă toţi pe guldeni mărunţi şi, ca sumă medie, pe masă se află întotdeauna foarte puţini bani.

Dostoievski în Jucătorul (1991)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!