Rusia şi moarte

Ruşii s-au despărţit forţat de religie, apoi de comunism. De vodcă nu s-au dezlipit nici morţi.

aforism de Vasile Ghica din În ghearele râsului (mai 2011)
Adăugat de Vasile Ghica
Comentează! | Votează! | Copiază!

"O, boje, boje", se tânguia rusul şi-i respirau a moarte bojocii...

calambur de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice carte de peste cinci sute de pagini care nu a fost scrisă de Dickens sau de un rus decedat e mai bine să fie lăsată pe raft.

citat din Richard Blundell
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Care e diferenţa dintre o nuntă rusească şi o înmormântare rusească?

La înmormântare, e cu un beţiv mai puţin.

întrebări şi răspunsuri
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă voi fi eu la guvern, nu vom răspunde ruşilor; dacă vor fi alţii şi aceştia vor comite greşeala să răspundă, îţi spun de pe acum ce se întâmplă: vom fi zdrobiţi şi însăşi fiinţa statului va fi în primejdie de moarte. Ruşii ne vor copleşi cu numărul şi ne vor invada întregul teritoriu. Suprema înţelepciune recomandă să nu ne batem niciodată, în nicio împrejurare şi oricum s-ar prezenta coaliţia. Fiindcă odată terminat războiul, prietenii de arme se vor întoarce acasă, iar noi vom rămâne iarăşi singuri, faţă-n faţă cu haotica, năucitoarea ameninţare.

Ion I.C. Brătianu în interviu (1927)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă voi fi ucis de asasini de rând, şi în mod special de fraţii mei, ţăranii ruşi, tu, ţarul Rusiei, nu trebuie să te temi de nimic pentru copiii tăi, ei vor domni sute de ani în Rusia. Dar dacă voi fi omorât de boieri, nobili şi dacă ei îmi vor vărsa sângele, mâinile lor vor rămâne mânjite cu sângele meu, pentru 25 de ani şi ei nu-şi vor spăla mâinile de sângele meu. Ei vor părăsi Rusia. Fraţii îşi vor ucide fraţii, şi se vor ucide şi se vor urî şi pentru 25 de ani nu vor fi nobili în ţară. Ţar al pământului Rusiei, dacă vei auzi sunetul clopotului care îţi va spune că Grigori a fost ucis, trebuie să ştii asta: dacă rudele tale mi-au provocat moartea, atunci nimeni din familia ta, adică nici unul dintre copii tăi sau dintre rudele tale, nu vor mai rămâne în viaţă pentru mai mult de doi ani. Vor fi ucişi de poporul rus.

Grigori Rasputin în scrisoare (1916)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

.. Marea Neagră înghite averi de când e lumea lume şi de la român, şi de la bulgar, şi de la rus, şi de la turc. Da numa-n noaptea de Sfântă Măria Mică le arată. După aia, poţi să umbli cu capul la fund până crapă splina-n tine, nu găseşti nimic, pentru că morţii iau totul înapoi pe corăbii, ca să amăgească si pe alţii la anul.

Fănuş Neagu în Îngerul a strigat
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căruciorul cu rotile

America nu se dezminte.
Ea, tocmai în aceste zile,
Ne mai trimite-un preşedinte,
În căruciorul cu rotile.

Prin orizonturi numai ţinte,
În voie mişună reptile,
Şi iarăşi e-un fior fierbinte
În graniţele inutile.

Din lacrimile fostei mile,
Mai strigă ruşii: înainte!
De Yalta tragicelor file,
Ne-aducem iarăşi, toţi, aminte.

Şi, sub căruţul cu rotile,
Se scoală morţii din morminte.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ieri şi azi

Ieri mergeam, fecior, la bal,
Astăzi moş, sufăr global,
Ieri spre Est eram atent,
Azi râvnesc spre Occident,
Ieri la ruşi le dădeam banii,
Azi mi-i iau americanii,
Ieri eram români sadea,
Astăzi, romi ş-om mai vedea,
Ieri era pace-ntre noi
Azi e peste tot război.
Ieri n-aveam oranj sau bej,
Ci sub steagul roş, pe Dej,
Ieri în evul mort ateu
Credeam toţi în Dumnezeu.
Azi, aşa cum am mai spus
Ne-nchinăm către Apus.

poezie de Nicolae Rotaru
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Suflete moarte" au zguduit întreaga Rusie. Rusia avea nevoie de acest rechizitoriu, care este de fapt un istoric al bolii care o roade, scris de mâna unui maestru. Poemul lui Gogol este strigătul de groază şi de ruşine al omului pe care platitudinea vieţii îl înjoseşte şi care deodată îşi vede chipul îndobitocit în oglindă.

citat din Alexandr Ivanovici Gherţen
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oameni de zăpadă

Ninge sfînt şi păgîn
Numai ochii ne rămîn
Despărţirea s-o mai vadă
Că, în rest, noi ne-am stins
Şi-am ajuns de-atîta nins
Nişte oameni de zăpadă.
Ninge fără milă, ninge şi ne doare,
ninge cu fărîme albe de pian,
ninge cu tristeţe şi cu felinare
ninge ca la moartea încă unui an.

Cîţi au fost de gardă –voie cer să doarmă
cîţi au fost cu somnul rătăcesc pe străzi,
ne aflăm în lume ca în ţevi de armă
cînd sugrumă lupii fragedele prăzi.

Ninge fără milă, cu vinovăţie,
ca o inculpare, ca un martor mut,
ninge cu o nuntă, ninge şi sfîşie,
se fărîmiţează ultimul salut

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninotchka: Trebuie să plec.
Leon: Să spun "la revedere, Yakushova"?
Ninotchka: Să uităm că ne-am întâlnit.
Leon: Nu, nu, am o idee mai bună. Să uităm că a sunat telefonul sau că am auzit că de fapt te numeşti Yakushova. Tu eşti Ninotchka. Ninotchka mea.
Ninotchka: Patria m-a trimis aici ca să lupt împotriva ta.
Leon: Foarte bine, luptă! Luptă împotriva mea cât vrei, numai nu acum, mâine dimineaţă. Nu e nimic mai plăcut decât să împărtăşeşti un secret cu inamicul.
Ninotchka: Tu reprezinţi Rusia albă, iar eu pe cea roşie.
Leon: Nu, hai, te rog în seara asta să ne reprezentăm pe noi înşine.
Ninotchka: În nici un caz! Dacă vrei să mă abordezi...
Leon: Ştii prea bine că vreau.
Ninotchka: Atunci vorbeşte cu avocatul meu.
Leon: Ninotchka, nu poţi pleca aşa, pur şi simplu. Sunt nebun după tine! Am crezut că ţi-am făcut o impresie bună. Îţi plăceau pupilele mele.
Ninotchka: Trebuie să plec.
Leon: Nu, nu, Ninotchka. Te-am ţinut în braţe! M-ai sărutat!
Ninotchka (coborându-şi privirea): L-am sărutat şi pe lăncierul polonez înainte să moară.

replici din filmul artistic Ninotchka, după Melchior Lengyel (6 octombrie 1939)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea – nu ca un hău

Moartea – nu ca un hău, ci ca un pisc foarte înalt,
O culme la care-am ajuns pe drumul meu.
Sus, pe cerul negru care-mi acoperă al morţii pat,
Străluceşte Soarele Alb al lui Dumnezeu.

Întorcându-mă, văd în razele lui albe
Rusia, Rusia mea dragă, cu coroana ei de flori, polară;
O văd cu ochii, cu ochii lumii celeilalte,
Sculptată-n stele de înţelepţii eleni de-odinioară.

Te văd limpede, fără supărare sau rancoare:
Păcatele tale. Şi gloria ta. Şi lupta ta zilnică sub soare.

N-o să te mai văd de-acum astfel: crucificată;
Şi n-o să mai invoc pentru tine Renaşterea vreodată...

** Aceasta este ultima poezie scrisă de Soljeniţân – decembrie, 2, 1953 – în Taraz, Kazahstan. Medicii tocmai îl anunţaseră că mai are doar câteva săptămâni de trăit. Din fericire, în urma tratamentului medical primit Taşkent- Uzbekistan s-a vindecat.

poezie clasică de Aleksandr Soljeniţîn, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Protocol al unui club Matei Caragiale

"Vis al galeşei Floride şi-al ostroavelor Antile",
Orchidee! nu eşti însăşi arta marelui Matei,
Cu a selbelor cădere în corole şi mantile
Sau cu Anzii albi în funduri ca o moarte de Protei?

Neajunsă, precum lancea unor iaduri vegetale,
Sub sărutul muştei Mima somptuos ca un manşon,
Locuieşte cetluită somnurile-i seminale
În o rouă de poleiuri: Raşelica Nachmansohn.

O! vegheat din jilţul Naibei al Pământurilor Nalte,
De atlaz tulip în creştet încheiat cu cap de mort,
"Mult" poesc, cioplirea unei rare şi pierdute dalte,
Paşadia îşi despoaie înnoptat semeţu-i port.

O! scuipat de înverzita tuse a spumelor putride,
Cocoţat pe naufragii, nefiresc ca într-un ochean,
Împuind cămara nopţii cu oracole stupide
Gore freamătă-n jiletcă de râios batracian.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leon: Când ne-am întâlnit prima dată în apartamentul meu, aveam eu vreo bănuială că tu ai fi implicată în afacerea asta?
Ninotchka: Ştii acum. Iar eu ştiu acum că eşti un om care foloseşte în afaceri metode pentru care în Rusia ai fi condamnat la moarte.
Leon: Of, moarte, moarte! Mereu aşa de sumbri! Cum rămâne cu viaţa, Ninotchka? Ruşii nu se gândesc niciodată la viaţă? La momentul pe care îl trăiesc? Singurul pe care îl avem de fapt? Of, Ninotchka, nu lua lucrurile aşa de în serios! Nimic nu merită, să ştii. Te rog, relaxează-te... Sergent, te implor, zâmbeşte!
Ninotchka: Poftim?
Leon: Haide, zâmbeşte!
Ninotchka: De ce?
Leon: Zâmbeşte, atâta te rog.
Ninotchka: La ce?
Leon: La orice. La spectacolul ridicol al vieţii. La oamenii prea serioşi care îşi exagerează propria importanţă. Dacă nu ştii pentru ce, poţi să zâmbeşti la noi.
Ninotchka: De ce?
Leon: Pentru că suntem un cuplu ciudat.
Ninotchka: Atunci ar fi mai bine să te întorci la masa ta.
Leon: Nu, nu, nu pot să te las. Nu te voi lăsa, nu încă. Nu până când nu te văd că zâmbeşti... măcar o dată.

replici din filmul artistic Ninotchka, după Melchior Lengyel (6 octombrie 1939)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

În secolul douăzeci, au fost totalitariştii – naziştii germani şi comuniştii ruşi. Ruşii au persecutat erezia cu mai multă cruzime decât Inchiziţia. Şi şi-au închipuit că învăţaseră din greşelile trecutului; în tot cazul, un lucru au ştiut: că nu trebuie să martirizezi pe nimeni. Înainte de a-şi expune victimile în procese publice, îşi propuneau în mod voit să le distrugă demnitatea. Îi storceau de vlagă în tortură şi claustrare, până când ajungeau nişte cârpe nenorocite care se târau în faţa oricui şi mărturiseau orice li se punea în gură, se acopereau cu noroi pe ei înşişi, se acuzau unul pe altul şi se ascundeau unul după altul scâncind după milă. Şi totuşi, după câţiva ani, acelaşi lucru s-a petrecut: morţii erau martiri, iar degradarea lor era uitată. Tot aşa, de ce s-a întâmplat asta? În primul rând pentru că mărturisirile pe care le făceau erau evident smulse şi neadevărate. Noi nu facem asemenea greşeli. Toate mărturisirile făcute aici sunt adevărate. Noi le facem să fie adevărate.

George Orwell în 1984
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecură ani

Trecură ani şi au trecut şi-acele
Cumplite răni făcute de război.
O, dulci poiene ruse ale mele,
Iar se preumblă liniştea prin voi!

Croindu-şi drum prin beznele-adunate
De mare veacuri, farurile ard,
Şi-n ochii lor, ca-n ochii unui frate
Se uită marinarii dinspre larg.

Pe unde greu, şi-aducător de moarte,
Trecut-a tancul, albi se-nalţă crini.
Iar pe şoselele odată sparte
Tractoare trec alături de maşini.

Pe unde brazii ciungi, cu plăgi deschise
Cereau vendetă, iar e bradul Domn,
Şi-acolo unde inima răcnise,
O mamă-i cântă pruncului de somn.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Anna Ahmatova (mai 1950), traducere de Madeleine Fortunescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când dragostea nu e de ajuns

Când dragostea nu e de ajuns
ne îmbolnăvim de ziduri însingurate
când dragostea e împărtăşită
doar de la distanţă
ne îmbolnăvim de păpădii
de vânturi spulberate
nechemate de mori
când dragostea nu e de ajuns
corăbiile pleacă cel mai departe
aidoma gîndurilor sinucigaşe
parcă toţi peştii
s-ar întoarce să-şi afle odihna
în marea Sargaselor
chemările noastre presărate
cu lacrimile macilor
vor fi imense câmpuri ruse
cuprinse de dor
melci împotmoliţi în nisipul
răsturnat de valuri
auzindu-şi chemarea

[...] Citeşte tot

poezie de Radu Liviu Dan
Adăugat de Radu Liviu Dan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imn basarabean

În codri 'nalţi de aur, s-aud din nou topoare,
Care lovesc un neam la rădăcină...
O, Basarabie – prinos de Spirit şi Transfigurare,
Logos şi Lacrimă, Rost şi Lumină...
Gură de Rai şi sublimă durere,
Mistuire de sine, Nădejde şi Har,
Leagăn de aur, cu sânge şi miere,
Câini fioroşi hămăiesc din nou la hotar...

Matcă statornică în substanţă şi formă,
Tu, Basarabie, iar sângerezi,
Rusul nu-i om să respecte vreo normă,
Iar bolşevicul nu-i om în care să crezi.

În Bălţi, la Lăpuşna, Cahul şi Tighina,
Din nou, graiul ţării îşi plânge destinul,
Între Prut şi Nistru, se stinge lumina,
Ni se fură Cerul şi Pâinea, şi Vinul...

La Bucureşti, se înfiază jivine,

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada unui român mic (după: Balada unui greier mic de George Topîrceanu)

Peste case zgribulite
Peste drumuri zdrenţuite
A venit aşa deodată
Vestea cea întunecată

Slabă şi zăludă, lungă
Atingând omul la pungă
Galbenă ca un mălai
Pe român să îl ajungă

Vine tocmai de departe
Risipind în evantai
Indexare
Fabrici moarte
Stropi de tină
Greve, vai!

Vine de la guvernare
Fumegând si-nlăcrimând
Intră la român în casă

[...] Citeşte tot

parodie de Corneliu Sofronie din revista "Mangafaua", după George Topîrceanu
Adăugat de cristina
Comentează! | Votează! | Copiază!