S-a întors lumea pe dos
La noi, totul e pe dos.
Bolnavul e sănătos.
Hoțu-i negustor cinstit,
Ura ne-a-împrietenit.
Bogatul este sărac,
Grasul plânge că e slab.
Nopțile sunt zile albe,
Prostului îi punem salbe.
Minciuna este regină,
Adevărul, impostor.
Omul bun poartă o vină,
Cel rău, binevoitor.
Tot răul este un bine,
Copiii ne mor cu zile.
Imposibilu-i posibil,
Imperfectul e perfect.
Frumosul este oribil,
Fără carte, ești deștept.
România este locul
unde apa arde focul.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (2 mai 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
S-a întors lumea pe dos
La noi, totul e pe dos.
Bolnavul e sănătos,
Hoțu-i negustor cinstit.
Ura ne-a-împrietenit.
Bogatul este sărac,
Grasul plânge că e slab,
Nopțile sunt zile albe,
Prostului îi punem salbe.
Minciuna este regină.
Adevărul, impostor.
Omul bun poartă o vină,
Cel rău, binefăcător.
Tot răul este un bine,
Copiii ne mor cu zile.
Imposibilu-i posibil,
Imperfectul e perfect,
Frumosul este oribil,
Fără carte ești deștept.
Așadar,
România este locul
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (2 mai 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
A venit iarna în sat
De-alaltăieri tot ninge,
Viscolește peste sat.
Nu se văd copii să strige.
Gălăgia a-încetat.
Frigul iernii îi adună
În casă, pe laviță.
Vremea nu mai este bună
S-alerge pe uliță.
În casă e cald și bine,
Mâța doarme după sobă,
Bunica povești ne spune,
Nepotul bate la tobă.
Sub streașina de la casă
Vrăbiile zgribulite,
Fug de iarna viscoloasă
Că șurile-s troienite.
Doar Grivei se-ascunde-n șură
De năprasnica zăpadă,
Să latre, nu are gură.
Nu se mai joacă-n ogradă.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
O poveste mult prea tristă
E iarnă.
De sus,
continuă să cearnă.
În miez de noapte,
când n-auzi șoapte,
vezi rătăcind pe stradă,
înotând prin zăpadă,
prin vânt și prin ger,
un om stingher.
Oare ce-l mână de-acasă
pe așa vreme geroasă?
Foamea.
Lihnit de foame,
cu disperare,
prin tomberoane
caută mâncare.
Nimic nu găsește.
Șade ce șade,
iar scotocește.
Obosit, se oprește.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (6 ianuarie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea cerșetorului
Măcinat de boală cruntă,
Nu mai știe unde merge.
Picioarele nu-l ascultă,
Nici cu ochii nu mai vede.
La viață nu mai gândește.
Nu are discernământ.
Cu nâna-întinsă cerșește,
Dar rămâne tot flămând.
Nimenea nu-l ia în seamă.
Tremurând în frig, în ger,
Îi plătește vieții vamă,
Înălțându-se la cer.
poezie de Dumitru Delcă (1 octombrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
E ger cumplit
E ger cumplit, e vreme rea.
De trei zile viscolește.
Avem în țară iarnă grea,
Nu e semn că se oprește.
Viața la țară e aspră.
Îndură multe săteanul.
Zăpada-i până-n fereastră,
Peste sat e uraganul.
Copacii ramuri apleacă.
Nicio pasăre nu zboară.
Pe stradă nu-i om să treacă.
Vântul zăpada-învâltoară.
Dorm în grajduri animale,
Câinii s-au ascuns în șură,
A-înghețat râul în vale,
Sunt troiene-n bătătură.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (18 ianuarie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la ger, dar cu o relevanță mică.
Singuraticul bătrân
Trăia la margine de sat
bătrânul. Fără baba lui.
La cer băbuța a plecat,
El a rămas al nimănui.
Doar din cerșit trăia sărmanul.
Se rușina întinzând mâna.
Dar vroia să prindă anul,
să-i poarte babei săptămâna.
E amărât că lumea trece
fără să-l mai ia în seamă.
De lângă zidul negru, rece,
băbuța la cer îl cheamă.
Cu ochii pironiți la cer,
unde sufletul ajunge,
Trupul înghețat de ger,
nicio babă nu-l mai plânge.
poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
În noaptea rece, geroasă
În noaptea rece, geroasă,
Când somnul era stăpân,
Un om se-întorcea acasă
Înfruntând vântul păgân.
Avea tovarăși doar luna
Și puzderia de stele,
Vântul ce bătea întruna,
Prevestindu-i clipe grele.
Prin întuneric de smoală,
Cu făpturi nedefinite,
Omul cade, iar se scoală,
Vrea să meargă înainte.
În pădurea care-i mută
Omul rătăcește drumul.
Picioarele nu-l ajută.
Adăpost îi e gorunul.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (10 decembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 11 comentarii până acum.Primăvară, primăvară
Primăvară, primăvară,
Vino iar la noi în țară!
Vino cu flori în grădină!
Cu căldură, cu lumină,
Vino cu zile senine!
Cu fluturi și cu albine,
Cu verdeață pe câmpie
Și-n suflet cu bucurie.
Că dusă-i iarna geroasă,
Soarele iar intră-n casă.
Zăpada-n câmp se topește,
Pământul se dezmorțește.
Muguri se deschid în plante,
Florile sunt parfumate,
Revin păsări călătoare,
Oamenii ies pe ogoare.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (20 februarie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Început de iarnă
O ploaie măruntă, deasă
A-nceput de ieri să cadă,
Peste ogor și peste casă,
Peste întreaga livadă.
Acum este ger cumplit.
Copacii sunt de sticlă.
Vântul turbat s-a pornit,
Din când în când, streașina pică.
De pe pomi se rupe gheața,
Crengile cad la pământ,
Bradul își sfârșește viața,
Rămâne cu trunchiul frânt.
Nu-i chip ca să ieși afară.
Pământul e ca oglinda.
Tot ce vezi te înfioară,
În casă scârțâie grinda.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (18 noiembrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Dumitru Delcă despre ger, adresa este: