Emil Cioran despre scepticism

scepticism

Scepticismul este eleganţa anxietăţii.

definiţie celebră de Emil Cioran în Silogismele amărăciunii (1952)
Adăugat de Virginia Petric
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai mult ca orice, scepticismul combate voinţa. De aceea nu găsim niciun sceptic printre eroii de tragedie. Şi totuşi, există o notă de tragedie într-un scepticism împins prea departe.

Emil Cioran în Caietul de la Talamanca (2000)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

lene

Lenea e un scepticism al cărnii.

definiţie celebră de Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scepticismul e sadismul sufletelor rănite.

citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scepticismul este credinţa spiritelor şovăielnice.

Emil Cioran în Caiete II. 1966-1968
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un scepticism care nu ne ruinează sănătatea nu este decât un exerciţiu spiritual.

Emil Cioran în Silogismele amărăciunii (1952)
Adăugat de daniel stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scepticismul este excitantul civilizaţiilor tinere şi pudoarea celor bătrâne.

Emil Cioran în Silogismele amărăciunii (1952)
Adăugat de Daniel Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De nu ne-am îndoi de noi înşine, scepticismul ne-ar fi literă moartă, îngrijorare convenţională, doctrină filozofică.

Emil Cioran în Silogismele amărăciunii, Atrofia cuvântului (1952)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt căutat pentru un colocviu în străinătate, căci e nevoie, pare-se, de îndoielile mele. Scepticul de serviciu al unei lumi care apune.

Emil Cioran în Mărturisiri şi anateme
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cui îi place să se îndoiască îi place să se şi frământe. În scepticism intră, fără putinţă de tăgadă, o doză de masochism.

Emil Cioran în Caiete I. 1957-1965
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Obligându-ne să zâmbim pe rând la tote ideile celor de care ne lovim, Mizeria ne degradează scepticismul în metodă de asigurare a subzistenţei.

citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai mare întâlnire din viaţa mea: Bach. După el, Dostoievski; apoi scepticii greci, apoi Buddha... pe urmă, dar ce mai contează ce vine pe urmă...

Emil Cioran în Caiete III. 1969-1972
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scepticul ar vrea să sufere alături de ceilalţi pentru himerele care te ţin în viaţă. Nu izbuteşte: e un martir al bunului-simţ.

citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scepticismul este aproape punctul central al interogaţiilor mele retorice. Cel care ar vrea să scrie ceva corect despre mine ar trebui să analizeze funcţia pe care a îndeplinit-o în ansamblul preocupărilor şi obsesiilor mele.

Emil Cioran în Caiete III, 1969 – 1972, traducere de Emanoil Marcu şi Vlad Russo
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare cu drogul lui; al meu e scepticismul. M-am otrăvit cu el. Dar această otravă îmi dă viaţă şi, fără ea, mi-ar trebui ceva şi mai puternic, şi mai nociv.

Emil Cioran în Caiete II. 1966-1968
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ai în spate o tradiţie de gândire multiseculară, îndoielile îţi par aştri ai spiritului. O arhitectură de lipsă de soluţii construieşte atunci scepticismul, iar cinismul o sfărâmă de un suflet cu tremurătoare palori. Cunoaşterea necruţătoare, implacabilă cu orice înşelăciuni, nu e posibilă decât cu otravă pe retină.

Emil Cioran în Lacrimi şi sfinţi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Isprăvile cele mai odioase ce i se pun în cârcă demonului ne apar, în efectele lor, mai puţin dăunătoare decât sunt temele sceptice când încetează a mai fi un joc şi devin o obsesie. A distruge înseamnă a acţiona, a crea în răspăr, adică într-un mod cu totul special, a-ţi manifesta solidaritatea cu ceea ce este. Ca agent al nefiinţei, Răul se inserează în economia nefiinţei, este deci necesar, îndeplineşte o funcţie importantă, chiar vitală.

Emil Cioran în Căderea în timp, Demonul este sceptic?
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două lucruri care au contat enorm în viaţa mea: muzica şi mistica (deci extazul) – şi care se îndepărtează... Între douăzeci şi douăzeci şi cinci de ani, orgie a amândurora. Pasiunea pentru ele era legată de insomniile mele. Nervi incandescenţi, întinşi să plesnească în fiece clipă, pofta de a plânge dintr-o fericire insuportabilă. Toate au fost înlocuite de acreală, de zbucium, de scepticism şi de anxietate. Pe scurt, o scădere a temperaturii lăuntrice – singura explicaţie că mai sunt în viaţă. Căci dacă era să rămân în starea aceea de ebuliţie, de mult mi-aş fi ieşit din minţi.

Emil Cioran în jurnal
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să te aserveşti, să-ţi afli un stăpân, iată ce caută fiecare. Şi tocmai ce refuză scepticul. El ştie totuşi că de îndată ce slujeşti, eşti mântuit, pentru că ai ales; şi orice alegere este o sfidare aruncată nedeterminării, blestemului, infinitului. Oamenii au nevoie de puncte de spijin, ei vor cu orice preţ certitudinea, chiar în detrimentul adevărului. Şi fiindcă certitudinea e dătătoare de viaţă, iar ei nu se pot lipsi de ea, chiar când o ştiu mincinoasă, vor trece peste orice scrupul în strădania lor de a o obţine.

Emil Cioran în Căderea în timp, Demonul este sceptic?
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între neamurile bolnave, noi suntem cei mai bolnavi. Bolnavi de o sterilă sănătate. Plusul nostru de vitalitate, neavând direcţie, suferim prea-plinul ca un minus. Ciobani decadenţi - ţăranii; fleacuri sceptice, domnii. Iar între ei, câţiva inspiraţi, ce doresc moartea ca să scape de năpăstuirea osândei generale. - Mai bine am muri cu toţii, decât să fim atât de puţin! Să dăm foc inimilor noastre, să ne secerăm întrezăririle, să ne salvăm printr-o pieire vrednică! Să geamă spaţiul sub vijelia sângelui nemângâiat! De-am lăsa măcar o pată, vastă, de strălucire, care să fie îndemn pentru acei ce-ar fi cândva ca noi! Ce suntem şi ce-am fost, nu mai putem să fim.

Emil Cioran în Îndreptar pătimaş II, Despre nenoroc (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!