Să ne iubim
Vai, și va veni o vreme
Când adormi-vom amândoi,
Și-nstrăinați, prin cimitire,
Va plânge toamna peste noi.
Ce poate, deci, a fi sub soare,
În haosul imensității..
Dacă-ți vei pierde fecioria
În taina roză-a voluptății?
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și toate
Și toate se re-ntorc din drumul lor,
Și mândră primăvara vine,
Cu soare blând, cu nopți albastre
Fermecătoare și senine.
Dar fără ea, ce suvenir
Spre gânduri triste mă îndeamnă?
Muguri au dat pe ram,- zadarnic,
În a mea inimă e toamnă!
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Curaj
Deși, cu iarna care-a trecut
Poate părea c-am murit -
Șivoaie se duc din grele zăpezi...
Cîntări, și cîntări m-au trezit.
Gălăgioase glasuri mi-au zis
Despre-o viață oricît de-amară...
Și soarele, sus, un cer a deschis,
Cu bucurii de primăvară.
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
După-amiază caldă
Căci Dumnezeu
Mi-a dat să scriu
Aceste rânduri.
Credeam,
Numai să privesc.
Le public,
Și poate,
Din umbra unei terase,
Într-o după-amiază
Tăcută, cu soare,
Va trece o pasăre,
Departe,
Ca printr-un parc...
Gândește-te atunci
La fastuosul basm.
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din tren
Fugea vagonul
Înainte.
Câmpul muncii,
Câmpul lumii
Se smunceau
Parcă-napoi.
Ziua caldă
Și solară
Arăta frumoase flori.
Noaptea,
Câte-o stea brigandă
Căuta
Și dispărea.
Când vagonul
Printre ziduri
Poposind,
Câmpul muncii
Și al lumii,
După ziduri, -
Ca și când
[...] Citește tot
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Altfel
Omul începuse să vorbească singur...
Și totul se mișca în umbre trecătoare -
Un cer de plumb de-a pururea domnea,
Iar creierul ardea ca flacăra de soare.
Nimic. Pustiul tot mai larg părea...
Și-n noaptea lui amară tăcuse orice cânt -
Și-nvinețit de gânduri, cu fruntea în pământ,
Omul începuse să vorbească singur...
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Note de primăvară
Verde crud, verde crud...
Mugur alb, și roz și pur,
Vis de-albastru și azur,
Te mai văd, te mai aud!
Oh, punctează cu-al tău foc,
Soare, soare...
Corpul ce intreg mă doare,
Sub al vremurilor joc.
Dintr-un fluier de răchită,
Primăvară,
O copilă poposită la fantană
Te ingană
Pe campia clară...
Verde crud, verde crud...
Mugur alb, și roz și pur,
Te mai văd, te mai aud,
Vis de-albastru și azur.
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nervi de primăvară
Primăvară...
O pictură parfumată cu vibrări de violet.
În vitrine, versuri de un nou poet,
În oras, suspină un vals de fanfară.
O lungă primăvară de visuri si păreri...
O lungă desertare zvoneste împrejur,
E clar si numai soare.
La geamul unei fabrici o pală lucrătoare
Aruncă o privire în zarea de azur.
O nouă primăvară pe vechile dureri...
Apar din nou tăranii pe hăul de câmpie,
În infinit pământul se simte tresăltând:
Vor fi acum de toate cum este orisicând,
Dar iar rămâne totul o lungă teorie.
O, când va fi un cântec de alte primăveri?!...
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Audioteca Citatepedia
Recită: George Bacovia
Serenada muncitorului
Eu sunt un monstru pentru voi
Urzind un dor de vremuri noi,
Și-n lumea voastră-abia încap...
Dar am să dau curând la cap.
O, dormi adânc, mereu, așa,
În vise dulci, hidos burghez,
Oftând, palate de-ți lucrez,
Eu știu și bine-a dărâma.
În noaptea asta, iată, sună
O serenadă din topor,
Amanților pierduți sub lună,
Poeți cu putredul amor.
O, dormi în noaptea infinită,
Burghez cu aer triumfal,
Dar preistoric animal
În rațiunea aurită.
[...] Citește tot
poezie celebră de George Bacovia din Poezii - Editura Tineretului, 1966
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la Soare, dar cu o relevanță mică.
Vae soli
Te voi astepta, intr-o zi, sau intr-o noapte oarecare
Pentru ca sa vad daca mai pot sa am o preocupare,
Voi trece iar pe langa ape, si-n unda lor voi aparea,
Voi sta pe langa vreo ruina, va plange iar o cucuvea;
Pe urma, nu va mai fi timp voi fi uitatul muncitor;
Va fi si pentru mine lumea un fenomen intamplator
Despre iubire, cateodata, poate intr-o carte voi gasi,
Poate-n oglinda vreo albina compatimind se va lovi-
Plangand in zori cu fata in soare ma voi simti fara de rost,
Ma voi gandi la toata jalea poetilor care au fost
Un corb va trece peste casa si iarba ma va ingheta,
Orasul, prin ninsoare, noaptea, din pianole va canta,
Sau toamna goala va dansa cu plete de grau si de vin
Astfel ca nu vor mai putea sa ne-ntreaca acei care vin...
poezie celebră de George Bacovia din volumul: Revista critică, București, iunie 1916
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu George Bacovia despre Soare, adresa este: