Ion Luca Caragiale şi timp

O ultimă soluţie

Deşi a trecut un veac
Zadarnic, n-avem un leac
Să scăpăm de puşlamale.
Vino iar, Caragiale!

epigramă de Gheorghe Culicovschi din ziarul "Amprenta", nr. 340 (2 februarie 2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drame casnice

De când m-am însurat, e jale,
Că zilnic soacra şi nevasta,
Îl joacă ades pe Caragiale
În drama casnică..."Năpasta"!

epigramă de Viorel Frîncu din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evocarea mediului ocupă un loc important în arta lui Caragiale. Prin mediu înţelegem moravuri şi vorbire. Oamenii lui Caragiale se mişcă într-o lume fără obiecte, dar se mişcă după deprinderile comune timpului şi societăţii lor. Viaţa societăţii româneşti şi a micii burghezii bucureştene în cele două sau trei decenii după 1880.

Tudo Vianu în Arta prozatorilor români
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mizulul şi noi

Prin Mizil treceau agale
Fiecare-n timpul său;
Unul zis... Caragiale
Şi celebrul... Gh. GURĂU!

epigramă de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apropo de politică în anul Caragiale

Politica-i o "damă belă"
Cu inima zburdalnică,
Ce te azvârle la pubelă
Când punga nu ţi-e darnică.

epigramă de Dumitru Spătaru din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cazul Cuza - Lui I.L. Caragiale

Şi după ce pe la Regie
Fuseşi atâta timp mai mare,
Este păcat să-ţi zică lumea,
Că n-ai şi tu niţică sare.

epigramă de Dimitrie Teleor din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a zis despre Oscar Wilde, că şi-a trăit viaţa mai mult decât şi-a scris-o. Cred că adevărata operă a lui Caragiale s-a irosit în conversaţiile lui zilnice şi în discuţiile cu prietenii, unde îşi cheltuia c-o dărnicie de nabab resursele unei elocinţe fără precedent în marea familie intelectuală a contemporanilor. Nici chiar Titu Maiorescu, a cărui dialectică era strălucită, n-a putut să-l înfrângă în discuţiile animate de la Convorbirile literare.

Cincinat Pavelescu în Amintiri literare, Ion Luca Caragiale
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printr-un neaşteptat dar al soartei, în timp ce poezia română câştigă în Eminescu expresia ei cea mai înaltă, proza narativă şi teatrul ating acelaşi nivel în Ion Luca Caragiale, un scriitor pe care îl înrudeşte cu emulul său în lirică aceeaşi perfecţiune a conştiinţei artistice, acelaşi cult al cuvântului românesc pe care îl înzestrează cu noi şi mari puteri expresive.

citat celebru din Tudor Vianu
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintirea pe care o dau aci e foarte de curând, ea n-a împlinit nici un an, aşa că mi-e cu putinţă să o transcriu cât se poate de adevărat. Eram într-o seară adunaţi la Caragiale: dnii Barbu Delavrancea, Vlahuţă, doctorul Urechiă, Artur Stavri şi... mai era şi d. Pătraşcu. Caragiale, rău ca-ntotdeauna, uitase că e boierul de gazdă şi se apucase să execute sumar pe invitatul său. În tot timpul mesei a domnit veselia cea mai zgomotoasă.

începutul de la Amintiri literare. Genialul Pătraşcu de Anton Bacalbaşa
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şanse

Oamenii politici, sfinţi dar şi mişei,
Au trăit, pe vremuri, zile mai frumoase.
Doar Caragiale mai râdea de ei
(F. M. I.-ul încă, nu se inventase!)

epigramă de Gheorghe Leu din săptămânalul "Amprenta" din Buzău (17 iulie 2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şanse

Oamenii politici, sfinţi dar şi mişei,
Au trăit, pe vremuri, zile mai frumoase.
Doar Caragiale mai râdea de ei,
(F. M. I.-ul încă, nu se inventase!)

epigramă de Gheorghe Leu din săptămânalul "Amprenta" din Buzău (7 noiembrie 2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caţavencilor parlamentari

Trezeşte-te, bătrâne Caragiale,
Şi vino cât mai grabnic printre noi;
Să vezi o lume plină de eroi,
Dar şi eroi ai zilelor matale.

Avem acuma caţavenci de soi,
Care se pierd în cuvântări banale.
Trezeşte-te, bătrâne Caragiale,
Şi vino cât mai grabnic printre noi.

Iar, de-o să vii, poate găseşti o cale
Sa îi aduni pe toţi c-un măturoi,
Şi să-i arunci la groapa de gunoi,
Ce încă mai există-n Haimanale.

Trezeşte-te, bătrâne Caragiale!

rondel de Virgil Petcu din revista "Rezon", nr. 2 (24 iunie 1990)
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cinism şi neruşinare academică: alegerea postmortem a unui geniu ca membru al unei academii naţionale, care l-a ignorant sau respins cât timp a trăit. Alegerea lui abia după ce străinii i-au recunoscut valoarea, universalitatea, este ultima formă a cinismului şi neruşinării academice. Exemple: primirea postmortem ca membri ai Academiei Române a lui Ion Luca Caragiale şi a lui Constantin Brâncuşi.

George Budoi în Dicţionarul cinicului (2008)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În anii '90, Caragiale era într-un moment de cumpănă. Nu mai era nevoie de zeflemea, de umor, de ironia ignifugă. Era o Românie încrâncenată, împărţită în două, cum este şi acum.

citat din Dan C. Mihăilescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu - Etern de Înalt Cuvânt

Eminescu ar fi putut sa fie
şoferul lui Caragiale
dacă s-ar fi oprit din scrisul
genezei cu propriul sânge,
globulele albe
sfere luminoase
nu ar fi fost naşterea sa
continuă,
născându-se de o mie de ori
şi tot nu l-am înţelege
complet
astăzi scrie cu stele
şi tot nu-l auzim
în sângele literelor
sfere luminoase continuă geneza
nu, nu a venit timpul
el este pilotul eternului

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui nea Iancu Caragiale

Chiar dacă anii trec agale
Şi-n raiuri ochii şi-a deschis,
La fel şi azi, prin ce a scris,
E viu nea Iancu Caragiale;

Îl regăsim în mod burlesc,
Cu-acelaşi zâmbet ceas de ceas,
"La Moşi","La poştă", la taifas,
Unde-i "Boborul" românesc,

În vreo "Fifină", "Marghioală",
Sau în vreun Rică, Pristanda,
La vreo "Pastramă trufanda"
De pe "La hanul lui Mânjeoală",

În cei de-şi vând, simandicoşi,
Un Farfuridi, orator,
Un Dandanache, luptător,
"Parlamentarele gogoşi",

[...] Citeşte tot

poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu nu mai e la modă deoarece nu mai "dă bine". Explicaţia nu e nici abisală, nici etnopsihologică, ci banal sociologică. Dacă ne gândim că doar cu 20 de ani în urmă Eminescu mai era încă "omul deplin al culturii române" – acum, noţiunile înseşi de "deplin" şi de "cultură" au devenit suspecte din punct de vedere politic –, înţelegem amploarea prăbuşirii cotei lui Eminescu la bursa valorilor proclamate la lumina zilei. În timp ce Caragiale pare a nu avea niciun cusur, de Eminescu am început să ne jenăm. Răsturnarea faţă de perioada interbelică e completă. Pe atunci, Caragiale era suspect, Eminescu era recept; azi, Eminescu a devenit suspect, Caragiale este în mod eminent recept.

Horia-Roman Patapievici în revista Flacăra, nr. 1 (2002)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erezia performanţei

Citiţi performanţa se măsoară şi-n cuvinte
Omul se mai poticneşte de-un cuvânt
de-o tăcere
de-o singurătate
Numai capodopera străbate veacurile
ca un Făt-Frumos
basmele şi copilăria
centrul de greutate al condiţiei umane
De pildă când citesc redevin copil
Cărţile sunt jucăriile mele preferate
Mama-i biblioteca
Iată joc şotron
cu marii clasici ai literaturii române
Eminescu Creangă Caragiale Slavici
şi
costel zăgan
Stop joc
vine proful

poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă II (2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vânătorii de ciolane

Ne-au transformat în jucării stricate
Şi trupul ţării seamănă cu-o rană,
Votăm ca personaje turmentate,
Sporind economia subterană.

Se-nghesuiesc prea multe haimanale
Să iasă-n faţă, să apuce-o pradă,
Ne flutură promisiuni banale
Setoşi ciolanu-n braţe să le cadă.

Agresiuni verbale şi miştouri,
Cortegiu de aplaudaci plătiţi,
Sinistră gloată în groteşti tablouri,
Tropăitori de fripturişti pestriţi.

E-ntocmai ca la nenea Caragiale
Şi-n zilele de astăzi la votat,
La fel de grosolan îşi dau la gioale,
V-asigur, zău, că nu-i nimic schimbat!

poezie de Mariana Dobrin din Ţara lui Papură-Vodă (12 decembrie 2009)
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce tare mă strânge blana asta de lup

mama nu ştia să cânte
doar atunci când plângea, părea că se roagă, dar blestema
blestema "nonsensul" de a-şi creşte singură copiii
blestema neavutul pentru care lupta în fiecare zi până la sânge
până când i se toceau unghiile pe mormântul care urma să-i curme fericirea

uite, chiar şi-n vremurile astea avansate, semănăm cu jupânii lui Caragiale
alţii cu figurile disperate ale lui Munch
că nu-şi pot imagina cum o pisică ar mânca stele
şi nici că profesorul şi-a lecţia din inerţie
sau din pricina salariului, că are omul obligaţiuni severe;
a copilului de-acasă care-l întreabă de dulciuri

deci alt "nonsens" venit din purgatoriul inocent al vieţii acesteia frumoase

că pân' la urmă tot în Pub te opreşti
să bei, să înjuri, să te desparţi de credinţa în God vreo 5 minute
să te holbezi peste umăr la tabloul din perete care ilustrează ceva din epoca renascentistă
să-ţi calculezi intrările şi veniturile pe luna asta de iarnă
de parcă nu ar fi fost de-ajuns că taxele au venit

[...] Citeşte tot

poezie de Dorina Şişu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!