Ion Untaru despre cai

Zilele pe cai mărunţi

zilele pe cai mărunţi
bat în târguri cu potcoave
şi brăzdează faţa lumii
pe când sclavii strigă: Ave!

herghelii nenumărate
vin în zgomot de trăsuri
şi convoi după convoi
trec prin noi fără măsuri

şiruri lungi de deţinuţi
spală zarea pe retină
şi se duc să moară unde
nu mai află nici o vină

zilele pe caii mici
trec cu timpul în spinare
şi la fiecare poartă
lasă câte-o întrebare

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Septembrie

Septembrie. Şi dacă
E plină încăperea
Cu manuscrise, mierea
Nu va mai fi opacă

Izvorul de putere
S-a distilat cu anii
Cum murmură castanii
Eternele mistere

Se-adună pretendenţii
Pe statele de plată
De fiecare dată
Cu noi şi noi pretenţii

Iar trântorii din stup
La fel conservatori
Rămân în închisori
Şi tatuaţi pe trup

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ametist lucid declamând

Au murit caii, nechează călării
Fiori de mătase trec prin şira spinării
Se revarsă noaptea peste urbe
Statuile plâng pe străzile curbe
Pe care se plimbă uşor resemnate
Figurile triste cu şeile-n spate
Privind melancolic spre ţărmul mării
Cu faţa prelungă ca semnu-ntrebării;
De-a lungul plajei luminate şi lise
Suspină pierdute şi moartele vise
De unde cu zorii răsună duios,
Un cânt de sirenă nespus de frumos

poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calul cu potcoave roşii

Fugea calul cu muscalul
Că-ncepuse-n lume balul:
Necheza ca o ispită
Jinduind a Făt-frumos
Da-ţi trăgea câte-o copită,
Nu te mai sculai de jos!

Azi aici şi mâine-n pustă
Şi-a ajuns ca o lăcustă
Drumul lui pornit din stepa
Unde călărea Mazepa:
Călca greu şi lăsa semne
Să le recunoşti pesemne
Numai d-alea în cinci colţuri
De ţi le bătea în bolţuri
Un colhoznic cu ciocanul
Ca să vină şi la anul
(Tot el, lovi-l-ar talanul!)

Ciocanul şi secerea

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Domnul Liszt (1994)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde ne sunt pungile cu scuzii

Liniştea firidelor surpată
Ninsori albastre valuri peste crâng
Vulpile deşertului se frâng
Peste amiaza asta vinovată

Străine gânduri fac un lobby
Peste care nu se poate trece
Cifrate vin din lumile aztece
Mesajele imune ca microbii

Roibii tinereţilor galop
Defrişează plasticul păşunii
Razele înfiorate ale lunii
Se închid în fiecare strop

Se-apropie seara şi cum
Noaptea gadini tulbură iluzii
Unde ne sunt pungile cu scuzii,
Caii şi trăsurile de drum?

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

În urbea cu plopii ca varga

În urbea cu plopii ca varga
Vom face iubito popas
Trăsura la scară şi targa
Vesel hangiul, la el am rămas

Pe seară vom trece prin piaţă
După naramze, ziare şi-un ceai
La fel cum ne ia soarta din viaţă
Galopul nebunilor cai

Să nu te surprindă o urbe
Cu aerul ei sobru, vetust
Plimbarea pe străzile curbe,
Muzeul cu patul lui Procust

Dughene deschise din zori
Obloanele trase la şapte
Trepăduşi pomădaţi cu unsori,
Jupânesele care vând lapte

poezie de Ion Untaru din manuscris (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reverie

E-atâta pace în ninsori
Şi-n fulgii care stau să cadă
Că-şi lasă pasul în zăpadă,
Amprenta, de mai multe ori

Iubita mea cu trup de ger
Înhamă caii suri la sănii
Cu-argint şi zurgălăii. Să ni-i
Mânăm ca nişte mesageri

Priveşte-n jur: poclade albe
Acopăr răni câte mai sunt
Şi se revarsă pe pământ
Lumina blândă-a unor salbe

Coboară îngerii şi-şi lasă
Un strat de pur şi diafan
Şi plângem fiecare an
De răutatea ce ne-apasă

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnule parlamentar

moto: Cenzurează toţi guvernul
Cu demisia şi strigă
Dând în geam cu mămăligă
Până când îi doare sternul
---------

Eşti ales, ţii un discurs
Poţi să latri şi la lună
Şi-ai să vezi cum pe parcurs
Intri-ncet în lumea bună

Pedagogii, demagogii
Jubilează biruinţa
Cum nu pridideau nici dogii
Să-şi arate elocinţa

Disoluţia nu are
Priză la reacţii blitz
Doar pretenţii fiecare,
Pentru-o cameră la Ritz

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi avem obraz subţire

moto: este adevărat că munca
înnobilează dar nici lenea
n-a omorât pe nimeni!
---------------

la chemarea mea de zel
lumea asta congruentă
a rămas indiferentă
că răspunde la apel
cine ştie doar vreo fentă:
stânga, dreapta ori acuze
dar cu mii şi mii de scuze
şi pe care le aruncă
pe himere şi pe muze
doar să nu vină la muncă!

boii au ieşit din modă
cai nu mai avem de mult
şi principiu-ăsta ocult:
,, mama voastră hotentoţi,

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul despot

astăzi am coborât din casă
ca un soldat echipat de război
ca un pion pe o tablă de şah

străzile sunt pline de pioni
pioni albi şi pioni negri
de cai şi de nebuni
care dărâmă turnurile
şi cer regelui să abdice

după ce l-am luat prizonier
pe ultimul despot
şi fotoliul său a rămas liber
nu ştim ce să punem în locul lui

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

O picătură de tristeţe

O picătură de tristeţe
Paharul vieţii se tot umple
Coboară toamna pe fâneţe
Să poată iarna să se-ntâmple

Şi valurile izbesc zidul
Iar marea presimţind uscatul
Coboară valurile frigul
De-alungul ţării şi de-a latul

O picătură de tristeţe
Prin poienişuri şi răsuri
Cu amintiri de vechi sâneţe
Şi cai în trap purtând trăsuri.

poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu mai vrea să lucreze

Nimeni nu mai vrea să lucreze
Dacă nu-i plătit cât trei
Trec haiduci pe caii lei
Spre ţinuturi calabreze

Spânzură ţara de grinzi
Liderii se ţin de chermeze
Babele se rujează în oglinzi
Ca nişte surori siameze

Nici o grijă, spun conducătorii
Totu-i sub control aşa încât
Chiar dacă apa ne-a ajuns până la gât
Aşteptăm ivirea aurorii

poezie de Ion Untaru din manuscris (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletele celor morţi

noaptea se auzeau tropote de cai
sufletele celor morţi treceau în cohorte
şi când am ieşit din casă
m-am trezit într-un oraş străin
oraşul lui Cain

în fiecare dimineaţă plecăm la cules
seminţe, umbre, coji de cuvinte
iluzii, aluzii, confuzii
păreri, satisfacţii, cai verzi
fără să luăm aminte
cu cât culegeam mai mult
un principiu ocult
ni le ia înapoi una câte una
pentru totdeauna

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Latră dulăii la tribune

Nu mă tem de lupii maturi
Tai un cal bătrâni şi-i saturi
Eu mă tem de lupii tineri
Tudor Gheorghe
-------

Latră dulăii la tribune
Pe unde scurte şi pe unde lungi
De dorul naţiei române
Că-ţi vine auzind, să plângi

Promit atâtea lucruri bune
Că n-ai tăria să-i alungi
Latră dulăii la tribune
Pe unde scurte şi pe unde lungi

Au cele mai moderne strune
Fac cearcăne la ochi şi pungi
Că prind naivii să se-adune

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pâine de dor

Pâine-mi e de dor şi grâuri
Şi vin cai de mă mângâie
Eu mă duc să-mpletesc frâie
Până creşte apa-n râuri

Şi la fel de stepe-ntinse
Şi de fetele morgane
Hai cu mine măi cârlane
După nopţi albe şi ninse

Hai să batem zarea-albastră
Şi luceferii-n copite
Murgule plin de ispite,
Cât e lumea contra noastră

Dor de frâu să-l ţin la brâuri
Coama-n vânt să mă mângâie
Eu mă duc să-mpletesc frâie
Până creşte apa-n râuri

poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vise

Aţipesc. Şi vise
Împrejuru-mi cresc
Punţi peste abise
Şi oricât de des,

Îmi propun de veghe
Să rămân mereu
La fiece veghe,
Cade plumbul greu

Pe gene şi pleoape
Dincolo de poartă
Legănat de ape
Ca o mare moartă

Obsedant o barcă
o văd. Şi tresar
o clipă. De parcă
I s-ar da cu var

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Via şi culesul

Mergeam mai tânăr la cules de vie
Cu coşu-n spate, ce bun era mustul!
Unde e Doamne timpul meu, augustul
Pierdut în nu ştiu care-mpărăţie?

Credeam că totul se cuvine mie
Pe-un cal de flăcări reci îmi vedeam bustul
pe aripi să mă poarte. Azi vetustul,
Un drum de care nimenea nu ştie

Ce s-a ales de cramă, pivnicere
Budanele stau goale laolaltă
De aur lacul, devenit o baltă
Din care vulturi nu mai sorb putere;
Şi cum zoream întruna ca novice
Mânat de soartă cu ţepuşi şi bice!

poezie de Ion Untaru din manuscris (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai zi ceva

Mai lasă în pace manuscrisul
Zi ceva să nu mai stăm ca muţii
Eu am citit că până şi mamuţii
Dialogau să nu-i prindă plictisul

Nu mai duce degetul la gură
Că mie îmi urlă liniştea în cap
Îmi umblă hergheliile la trap
De sus în jos, pe-un hipodrom de zgură

Tu nu vezi că s-a răsturnat odaia
Şi ne ducem traiul pe tavan?
Dar ce spun eu, că totul e în van
Şi-mi vine să-ţi răstorn în cap tigaia!

Zi mă' ceva să nu te strâng de gât
Cum i-a turnat Xantipa lui Socrate
Căldarea cu lături pe jumătate
Şi el i-a mulţumit. Atât!

poezie de Ion Untaru (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurg pe cai

Amurg pe cai cu seri de fum, subţire
Cu galben de câmpie descântată
Prin care ştii c-ai mai trecut odată
Şi o desprinzi acum din amintire

Halucinează bălţi de nuferi albi
Din care ursitoare ies bizare
Ni s-au închis ieşirile la mare
Zăpezile cad roată peste Alpi;

Se cerne seara pe lambriuri joase
O dublă confruntare ne pândeşte
Din menghina ursitei ca un cleşte
Suav teroarea ne-a pătruns în oase

O sevă dulce timpuriu se lasă
Pe ochii adormiţi pe jumătate
Se-aude vag un clopot care bate
Şi cad vrăjiţi în somnul de melasă.

poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fumegă înserarea

Fumegă-nserarea pe uliţele roase
Himerele coboară în şiruri din oglinzi
Păianjenii tristeţii se lăfăie pe grinzi,
Pădurile adorm în scorburile joase

Cocoşii de pe case fac iar larmă
Şi alergii la vânturile stranii
La miezul nopţii-au nechezat cârlanii
Când a bătut un clopot de alarmă

Un flux de ape unduie agale
Un plop stingher uitat la mantinelă
Spre care urcă lent o pasarelă
Iar aerul e aspirat în foale

Un sentiment acut de conservare
Cuprinde brusc întreaga esplanadă
Imboldul cărnii care stă să cadă
De unde trebuia să zboare

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!