Ionuţ Popa despre văi

O mare de nea
împodobeşte valea
cu reci canoane.

haiku de Ionuţ Popa din Valuri (3 octombrie 2007)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul fornicaţiei

Ţi-a ars concupiscenţa prinsoarea pubiană
în cea dintâia noapte a lunii lui april,
şi dezbrăcaţi de vise, chiar vântul din poiană
îşi arunca mânia spre-al nostru gând febril.

Ştergând sudoarea frunţii, te-apleci cu buza-ţi lungă
spre elixirul vieţii. Ca trasă prin arcuş
ai tremurat, iubito, cât toate, să-ţi ajungă
plăcerea de la vale şi până la urcuş.

Se ondulează apa în forme dulci de vampă,
şi norii, laolaltă, coboară – tu mă-ngâni,
când doar ce raza lunii se prăbuşeşte-n lampă
şi-ncepe recitalul cu strigăt din plămâni.

"Al tău, pe veci, «ibovnic» şi vârf de armonie",
am scris pe sânu-ţi moale c-o pastă alburie.

sonet de Ionuţ Popa (30 iunie 2008)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Philosophy

Zilele curg la vale precum apa,
dar noaptea, cine ne-o mai roade disperarea
de care ne-am lipit, bolnavi,
cu pleoapa?

M-am întrebat ascuns într-o încăpere-a minţii-
sunt trogloditul propriilor gânduri -
din ce-aluat ambiguu ne-au făurit
părinţii...

Sunt stele, sunt valuri de lumină, purpurii,
doar caut seara printre frunze moarte
răspunsuri la-ntrebarea unei întregi
filozofii.

Din căutări în căutări, lovindu-mă de cer,
contemplu vag în orice împrejurare
o lume la cheremul pământului
stingher.

poezie de Ionuţ Popa din Valuri (30 octombrie 2007)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uscate stări ascund trăiri pierdute...

obrazul tău e roşu ca laleaua
şi mi-a zâmbit în loc să înflorească
pe-un timp în care mreaja sufletească
încheagă-a ta candoare şi o beau; a

întors deceniul chipul să-mi jelească
coşmarul vieţii când am strâns cureaua
greşelilor în noaptea dintre steaua
şi ochiul meu de-o rază nefirească

uscate stări ascund trăiri pierdute
şi-n spaţiul nostru am golit din plin
izvorul minţii, rece...- ne asmute

un gând fragil avântul în declin
ce-a tremurat în văi printre cucute
şi mi-a lăsat elogii să-ţi închin

sonet de Ionuţ Popa (20 august 2008)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina ochilor pustii

În sentimente găunoase
şi tari, şi reci, şi nebuloase
se-aprinde flacăra curată
de-o stea şubredă spânzurată.

Ce-nchide dorul nostru pleoape
într-un pustiu de munţi şi ape,
dar văi abrupte laolaltă
înghit albastra zare-naltă...

- Himeră, dulcea mea mireasă,
de-ai strecura capricioasă
un lung suspin la mine-n tindă
te voi urî ca pe-o oglindă.

Cuvinte fragezi şi umile
ne putrezesc printre argile,
ascunse-n înţelesul veşnic -
de-a pururi peregrin netrebnic.

[...] Citeşte tot

poezie de Ionuţ Popa
Adăugat de Paula Casandra Larionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chaos

Suntem precum un ghimpe în coastele pământului,
cu felurite obiceiuri, idealuri de humă,
ce ne mânjim cu praf uscat şi brumă
trosnind în noi oasele ruginite de timp.

Iarba se zburleşte pe coama arămie,
cu glas amar zbiară pământul,
pe culmi înalte zboară şi vântul
chemând sufletele scorojite.

Venind din zare nori şi ceţuri bizare,
plânge şi clipa uitată demult
când pe-o terasă stau singur şi-o ascult.
De plânsetul vremii copacii-şi iau zborul.

Într-o secundă piere tot, se duc la vale
pietre îngheţate, pătrunzând prin scorburi,
şi le topesc în timp târziu călduri
ce tind spre o cristalizare nebuloasă.

poezie de Ionuţ Popa din Valuri (12 iunie 2007)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!