Irlanda şi moarte

Plângând pentru un amic

Războaie-au fost, chiar şi-n Irlanda,
Şi moşteniri nemuzicale
Şi setea după gingăşie
Când mergi, cu lanţuri la picioare.
Bineînţeles, că-s banii, totul,
Şi-ţi stă un nas nervos în prag,
De-aceea, te închizi în tine
Şi plângi pentr-un prieten drag.

Desigur, sunt mereu înfrângeri
Şi moartea rea ce te sfârşeşte,
Corpul desprins uşor de suflet,
Capul, ce visele-şi goleşte.
Există şi femei infame,
Păsări ucise-ţi cad în drum,
Simţi zborul lor, smulgând aripa
Când plângi pentr-un prieten bun.

Există-oraşe obosite,
Copii bătrâni, sărmani orfani

[...] Citeşte tot

cântec, muzica de Jacques Brel, traducere de Luminiţa Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Filozofie irlandeză

Sunt doar două lucruri care te pot îngrijora:
ori eşti sănătos, ori eşti bolnav.
Dacă eşti sănătos,
n-ai de ce fi îngrijorat.
Dacă eşti bolnav,
sunt două lucruri care te pot îngrijora:
ori te faci bine, ori mori.
Dacă te faci bine,
n-ai de ce fi îngrijorat.
Dacă mori,
sunt două lucruri care te pot îngrijora:
ori vei merge în Rai, ori vei merge în Iad.
Dacă vei merge în Rai,
n-ai de ce fi îngrijorat.
Dacă vei merge în Iad,
vei fi atât de ocupat dând mâna
cu prietenii tăi
încât nu vei avea timp să fii îngrijorat!!
AŞA CĂ N-AI DE CE FI ÎNGRIJORAT.

poezie de autor necunoscut/anonim (Irlanda), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pescarul

Deşi eu încă îl mai pot zări
Pe bărbatul pistruiat scuturând ţigara
Cum urcă-n zori dealul înnegurat şi gri
În haine cenuşii de Connemara

Pentru-a merge la pescuit pe mal de ape,
A trecut mult timp de când am început
Să rememorez şi să mi-l aduc aproape
Pe omul simplu din propriul meu trecut.

Toată ziua l-am privit atent, faţă-n faţă,
Sperând că voi afla acolo,-n acel chip,
Secretul rasei mele-ascuns în ceaţă
Şi realitatea-n primordialul arhetip:

Oamenii de azi care nu-mi plac
Şi morţii pe care i-am iubit,
Laşii stând pitiţi veac după veac
Şi obraznicii trăgând folos necuvenit,

[...] Citeşte tot

poezie clasică de William Butler Yeats, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mongan se gândeşte la trecuta lui măreţie

Eu am băut mied din Ţara Celor Tineri
Şi plâng – fiindcă acum ştiu deja tot:
Am fost copac, un alun*, iar ei fără niciun fel de reţineri
Mi-au atârnat pe ramuri Carul Mare şi Steaua Pilot.

Asta s-a întâmplat demult – n-avea memorie pământul:
Am devenit o urgenţă prin care trec roibii amurgului,
Am devenit un om, un om care urăşte vântul,
Un om care ştie un singur lucru, acela că fruntea lui

Nu va atinge sânii şi nici buzele părul
Femeii iubite vreodată, în niciuna din zilele rămase.
O, fiară a pustietăţii, pasăre a aerului, spune-adevărul,
Trebuie oare să vă-îndur toate strigătele amoroase?

* Mongan – rege irlandez mitic, fiul jumătate om al zeului mării, Manannán mac Lir; după unii
cercetători este vorba despre regele irlandez Mongan, mort în anul 625, un personaj real.
* Alunul, conform notelor lui Yeats, este simbolul biblic al Copacului Vieţii şi al Copacului Cunoaşterii,

[...] Citeşte tot

poezie clasică de William Butler Yeats, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea Celtică

Departe, dincolo de golful Carnarvon,
Îşi încep ziua sub al serii val fierbinte
Străbunii morţi, ei ies din fiece cotlon
Şi, rânduri-rânduri, trec printre morminte.

Ascultă, ei depun de multe veacuri mărturii,
Sunt cei care-au murit când s-a născut Hristos,
Iar poate-acum dansează pe falezele-aurii
Care cândva au fost un lan de grâu frumos.

Vei auzi istoria lui Dyfed* şi-a străvechiului regat,
Şi povestea lui Nemed,** legendarul domnitor,
Şi-a regilor spanioli care talazurile-au înfruntat
Pentru a-şi pune săbiile-n slujba Ţării Galilor.

Ascultă, ca un şarpe-aurit de mari proporţii
Oceanul se răsuceşte şi se-agită, şi geme,
Şi ne spune cum se trezesc morţii
Şi ne strigă de dincolo de vreme.

[...] Citeşte tot

poezie de James Elroy Flecker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La bulgari

corpurile astea mici sunt doar muşte
prinse în scoci şi pahare lungi
de Carlsberg în baruri cu ţigani
irlandezi care luptă în ring,
fac box, sparg arcade şi destupă
şanţuri pentru o fată pe nume Maria.

dezgroapă morţi, pe ei nu-i lasă nimeni
să doarmă, alarme şi draperii date la o
parte, nimeni nu mai vrea sa creadă
în Soare, de ce ai face-o până la
urmă, doar nu te ţine cineva de mână:
eşti singur în pădure şi ştii asta

în vieţile noastre de hamsteri ne reîncarnăm în picturi murale sau strigoi,
păcat că ne păcălim între noi, transpirăm
danubic în cubul rubik al unui băiat cu autism pe nume Liviu.

poezie de Virgiliu-Andrei State
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna

Povestea spune că-n acel uitat
Trecut în care-atâtea-s făptuite,
Nesigure, reale,-nchipuite,
Un om a conceput nemăsurat
Proiect de a închide universul
În carte şi-n avânt nesăbuit
Nălţat-a manuscris fin întocmit,
Din scoarţă-n scoarţă declamându-i versul.
Se pregătea acum să-i mulţumească
Preabunei sorţi, când, deodată, vede
Disc lucitor pe cer. Nu-i vine-a crede:
Uitase-n grabă luna s-o numească.
Povestea-i născocită, ia aminte,
Dar poate tâlcui vrăjitoria
Acelora ce-ales-am meseria
De-a preschimba viaţa în cuvinte.
Mereu esenţa scapă. Legea-i una.
Orice cuvânt e palid raportat
La lucru-n sine. Bietul rezumat
Al vechii mele prietenii cu luna

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Jorge Luis Borges, traducere de Andrei Ionescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!