Citate despre Irlanda și muzică
citate despre Irlanda și muzică (inclusiv în versuri).

* * *
Cât oare Marii Celți Irlandezi
În nebunie-or să persiste?
Războaiele lor sunt voioase,
Iar toate cântecele triste.
poezie celebră de G.K. Chesterton din Balada unui cal alb, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!



Holly Kennedy: Și dacă asta e totul, Gerry? Dacă asta este toată viața noastră? Trebuie să ai un plan. De ce trebuie să fiu eu adultul responsabil care își face griji? De ce nu pot fi și eu tipu' irlandez, lipsit de griji și drăguț care cântă mereu?
Gerry Kennedy: Pentru că tu nu poți să cânți fără să faci câinii să latre?
replici din filmul artistic P.S. Te iubesc, după Cecelia Ahern
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textele de mai jos conțin referiri la Irlanda și muzică, dar cu o relevanță mică.
Cu mulți ani în urmă, am petrecut o săptămână la o fermă din Irlanda. Fermierul era un bărbat plin de umor, cânta sau fluiera mereu. Când l-am întrebat care este secretul fericirii sale, mi-a răspuns: "Pur și simplu m-am obișnuit să fiu fericit. În fiecare dimineață, când mă trezesc și în fiecare seară, înainte de a adormi, îmi binecuvântez familia, grânele, animalele din jurul casei și îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru tot ceea ce-mi dăruiește." Fermierul avea acest obicei de 40 de ani. Gândurile pe care le întreținem cu perseverență pătrund în subconștient și devin adevărate obiceiuri. Omul acela descoperise că și fericirea poate fi o obișnuință și o stare firească.
Joseph Murphy în Puterea Extraordinară a subconștientului tău
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!


Veacul nostru
Veacul nostru de lumină, eacul nostru de lumină!
Oh! cu manta, fața voastră o ascundeți, farisei,
Pe cap puneți azi cenușă și cu-a bâlciurilor tină
Vă mascați, voi, purtătorii luminoaselor scântei!...
Unde, unde vi-i lumina? Când popoarele Žnvrăjbite
De tirani, ca vite duse, între ele se omor,
Când voi puneți, o, nemernici, arme nou descoperite
La picioarele acelor ce duc vrajba în popor,
Și când fabricile cântă fabricând a lumii moarte,
Când fanfarele și tunul pretutindene răsun,
Când înalta chibzuință stă ŽntrŽaceea, de se poate
Să hrăniți cu oameni veșnic, flâmânzitul vostru tun,
Când Europa clocotește de lung strigătul Irlandei,
Când dreptatea și frăția de pe lumea au sburat,
Când o neagră profeție ca aceea a Casandrei
Nu vă moaie învrăjbirea veacul nostru-i luminat?...
Nu; ascundeți-vă fața în veșmântul desfrânării,
Și în glodul mascaradei, comedia vă sfârșiți!
Oh! veni-va și șuvoiul ce cu furia-așteptării
Va spăla glodul în care voi vă nașteți și muriți.
poezie clasică de Constantin Mille
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Binecuvântare irlandeză
Fie ca Dumnezeu să vă dea...
Un curcubeu pentru fiecare furtună,
Un zâmbet pentru fiecare lacrimă,
O promisiune pentru fiecare grijă,
Și o binecuvântare în fiecare încercare.
Pentru fiecare problemă din viață,
Un prieten credincios căruia să i-o împărtășești,
Un cântec dulce pentru fiecare oftat,
Și un răspuns pentru fiecare rugăciune.
poezie de autor necunoscut/anonim, traducere de Doina-Maria Tudor
Adăugat de Doina Maria Tudor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îi văd sângele pe flori de trandafir
Îi văd sângele cum pe flori de trandafir se-așterne,
Văd în stele gloria ochilor lui însuflețind eterul,
Trupul îi strălucește-n mijlocul ninsorilor eterne,
Lacrimile lui sunt ploile cu care ne binecuvântează cerul.
Îi văd fața-n fiecare floare;
Cântecul fiecărei păsări și tunetul, pătrunzător nespus,
Sunt vocea lui desprinse din magma tare,
Pietrele-s cuvintele pe care el le-a spus.
Toate drumurile-s de pașii lui bătute, mii,
Bătaia inimii lui învălurează marea veac după veac,
Coroana lui de spini e-împletită din toți spinii lumii,
Iar crucea lui e fiece copac.
* Joseph Plunkett a fost un înfocat naționalist patriot irlandez, condamnat la moarte în iunie 1916 și executat prin împușcare. Cu șapte ore înainte de execuție s-a căsătorit cu iubita lui, Grace Gifford. După această întâmplare, Grace nu s-a mai recăsătorit. niciodată.
[...] Citește tot
poezie de Joseph Plunkett,1887-1916, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul uneia dintre fete
În inima mea, sunt frumoasa Elena din Troia;
Sunt Aspasia și Hero, la fel de fermecătoare.
Sunt Iudita și-s Jael, și-s madam de Stael,
Salomeea, luna estului, a estului splendoare.
Aici, în adâncul sufletului meu, sunt Sappho;
Sunt, de-asemenea, și Emma Hamilton, o lady.
În mine madame Récamier concurează cu Kitty O'Shea,
Cu Didona, cu Eva, dar și cu țărăncuța Nelly.
Sunt una dintre-acele fermecătoare doamne
La semnul căreia istoria-și iese din țâțâni.
Dar tu ești bărbat și îmi vezi doar cratița,
Așa c-o să stau acasă cu o carte-n mâini.
[...] Citește tot
poezie de Dorothy Parker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Bătrânele nave
Am văzut vechi corăbii plutind ca niște lebede în somn
Dincolo de Tyre cum numesc satul oamenii din jur
Tangând cu-un caric greu de ani, prin valuri albite de nesomn,
Spre Famagusta și spre soarele altui tărâm care
Încinge Ciprul cu un cerc de foc, sub cerul de azur;
Și toate-acele nave veneau desigur din alte vremi și ape,
Când în volte largi și-n sunete de tun asurzitoare
Transportau în cală sclavi arămii, rodii și migdale verzi,
Hăituite prin saline pulberi de pirații genovezi
Până când iadul se revărsa pe punți să se adape
Cu fiere, suc de fructe, apă și cu sânge cât încape.
Dar azi, trec lin pe marea prietenoasă, primitoare,
Vopsite în albastru de Canare sau verde irlandez,
Cu bompresul încrustat cu ramuri de-aur sclipitoare.
Dar am mai văzut, desprinsă parcă din al altui secol miez,
Ivindu-se nălucă prin umbra zorilor și-a spumii,
Cețoasă siluetă-n în golful înconjurat de flori,
O navă obosită, desprinsă parcă din tinerețea lumii;
Și, cu mirare căzut în mine, respirând fiori,
[...] Citește tot
poezie de James Elroy Flecker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Submarinul care-a scufundat Lusitania
Albe ca spuma spulberată peste ape,
Victimele stau pe cheiurile de fildeș necălcate
De pașii oamenilor vii, de Tărâmul Stafiilor aproape,
Vrând Domnului nava damnată să-i arate.
Bebelușii de pe Lusitania,
Acei prunci rozalii cu gropițe-n obrăjori
Aruncați cu vrăjmășie-n mare,
Mirați să vadă cădița lor neașteptat de mare,
Căutând un sân, un genunchi, încrezători
Și mult prea inocenți ca să-nțeleagă
Ce înseamnă ură și ce înseamnă moarte,
Însă uimiți că mâna cea ocrotitoare, dragă,
I-a aruncat așa departe,
Bând, în loc de lapte, spumă amară și-albicioasă.
Consternați că nu le este permisă răsuflarea,
Micuții noștri oaspeți din Paradis se-ntorc acasă
[...] Citește tot
poezie de Katharine Lee Bates, 1859 1929, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre Irlanda și muzică, adresa este:
