Irlanda şi timp

În unele dimineţi mă trezesc şi cred că arăt bine. În alte zile mă întreb ce caut aici... Aş vrea să mă întorc în Irlanda şi să conduc un stivuitor.

citat din Liam Neeson
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daniel Connelly: Am impresia că eşti puţin cinică. Adică, mă aduci la un monument dedicat foametei din Irlanda... în timp ce noi măncăm sandvişuri cu şuncă de vită. Nu e o dovadă de respect.
Holly Kennedy: Gerry era de părere că acesta e cel mai bun mod de a le aduce un omagiu celor dispăruţi... să le arătăm cât de bine ne merge.

replici din filmul artistic P.S. Te iubesc, după Cecelia Ahern
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pescarul

Deşi eu încă îl mai pot zări
Pe bărbatul pistruiat scuturând ţigara
Cum urcă-n zori dealul înnegurat şi gri
În haine cenuşii de Connemara

Pentru-a merge la pescuit pe mal de ape,
A trecut mult timp de când am început
Să rememorez şi să mi-l aduc aproape
Pe omul simplu din propriul meu trecut.

Toată ziua l-am privit atent, faţă-n faţă,
Sperând că voi afla acolo,-n acel chip,
Secretul rasei mele-ascuns în ceaţă
Şi realitatea-n primordialul arhetip:

Oamenii de azi care nu-mi plac
Şi morţii pe care i-am iubit,
Laşii stând pitiţi veac după veac
Şi obraznicii trăgând folos necuvenit,

[...] Citeşte tot

poezie clasică de William Butler Yeats, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O zi va fi senină când toţi oamenii din Irlanda îşi vor arăta dorinţa de libertate; apoi va răsări Luna.

citat din Bobby Sands
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate geniile tind să aibă mandibula şi maxilarul reduse, în timp ce irlandezii şi galezii au fălci proeminente.

John Beddoe în Rasele Britaniei: O contribuţie la Antropologia Europei Vestice (1862)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna

Povestea spune că-n acel uitat
Trecut în care-atâtea-s făptuite,
Nesigure, reale,-nchipuite,
Un om a conceput nemăsurat
Proiect de a închide universul
În carte şi-n avânt nesăbuit
Nălţat-a manuscris fin întocmit,
Din scoarţă-n scoarţă declamându-i versul.
Se pregătea acum să-i mulţumească
Preabunei sorţi, când, deodată, vede
Disc lucitor pe cer. Nu-i vine-a crede:
Uitase-n grabă luna s-o numească.
Povestea-i născocită, ia aminte,
Dar poate tâlcui vrăjitoria
Acelora ce-ales-am meseria
De-a preschimba viaţa în cuvinte.
Mereu esenţa scapă. Legea-i una.
Orice cuvânt e palid raportat
La lucru-n sine. Bietul rezumat
Al vechii mele prietenii cu luna

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Jorge Luis Borges, traducere de Andrei Ionescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un aviator irlandez îşi simte moartea

Ştiu, îmi voi întâlni soarta curând – abrupt,
Undeva-între norii albastrului ceresc;
Nu îi urăsc pe cei cu care lupt,
Pe cei pe care-i apăr nu-i iubesc;
Din Kiltran Cross eu am venit mai ieri,
Irlandezii mei sunt toţi săraci, se ştie,
O înfrângere nu le-ar aduce pierderi,
Nici victoria mai multă bucurie.
Nu lege, nici plată mă fac să lupt,
Nici public – nici aplauze şi flori,
Sunt condus doar de-al sângelui tumult
Când singur zbor departe, printre nori;
Am cântărit tot, am judecat tot,
Anii ce vin n-au însemnătate,
Anii trecuţi nu merită un zlot –
Cât această viaţă,-această moarte.

poezie clasică de William Butler Yeats din Lebedele sălbatice la Coole, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mongan se gândeşte la trecuta lui măreţie

Eu am băut mied din Ţara Celor Tineri
Şi plâng – fiindcă acum ştiu deja tot:
Am fost copac, un alun*, iar ei fără niciun fel de reţineri
Mi-au atârnat pe ramuri Carul Mare şi Steaua Pilot.

Asta s-a întâmplat demult – n-avea memorie pământul:
Am devenit o urgenţă prin care trec roibii amurgului,
Am devenit un om, un om care urăşte vântul,
Un om care ştie un singur lucru, acela că fruntea lui

Nu va atinge sânii şi nici buzele părul
Femeii iubite vreodată, în niciuna din zilele rămase.
O, fiară a pustietăţii, pasăre a aerului, spune-adevărul,
Trebuie oare să vă-îndur toate strigătele amoroase?

* Mongan – rege irlandez mitic, fiul jumătate om al zeului mării, Manannán mac Lir; după unii
cercetători este vorba despre regele irlandez Mongan, mort în anul 625, un personaj real.
* Alunul, conform notelor lui Yeats, este simbolul biblic al Copacului Vieţii şi al Copacului Cunoaşterii,

[...] Citeşte tot

poezie clasică de William Butler Yeats, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toast irlandez

Fie-ţi inima fericită şi lipsită de griji,
Zâmbetul deschis şi pasul de ştrengar –
Şi fie-ţi dat ca-n toate zilele tale
Să ai câţiva bănuţi în buzunar!

poezie de Autor necunoscut, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Filozofie irlandeză

Sunt doar două lucruri care te pot îngrijora:
ori eşti sănătos, ori eşti bolnav.
Dacă eşti sănătos,
n-ai de ce fi îngrijorat.
Dacă eşti bolnav,
sunt două lucruri care te pot îngrijora:
ori te faci bine, ori mori.
Dacă te faci bine,
n-ai de ce fi îngrijorat.
Dacă mori,
sunt două lucruri care te pot îngrijora:
ori vei merge în Rai, ori vei merge în Iad.
Dacă vei merge în Rai,
n-ai de ce fi îngrijorat.
Dacă vei merge în Iad,
vei fi atât de ocupat dând mâna
cu prietenii tăi
încât nu vei avea timp să fii îngrijorat!!
AŞA CĂ N-AI DE CE FI ÎNGRIJORAT.

poezie de autor necunoscut/anonim (Irlanda), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toast irlandez

Pentru o viaţă fericită şi lungă,
Şi-o moarte uşoară când surâde la fereastră luna,
Pentru o fată frumoasă şi onestă,
Pentru o bere rece şi... pentru încă una!

poezie de Autor necunoscut-Irlanda, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu mulţi ani în urmă, am petrecut o săptămână la o fermă din Irlanda. Fermierul era un bărbat plin de umor, cânta sau fluiera mereu. Când l-am întrebat care este secretul fericirii sale, mi-a răspuns: "Pur şi simplu m-am obişnuit să fiu fericit. În fiecare dimineaţă, când mă trezesc şi în fiecare seară, înainte de a adormi, îmi binecuvântez familia, grânele, animalele din jurul casei şi îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru tot ceea ce-mi dăruieşte." Fermierul avea acest obicei de 40 de ani. Gândurile pe care le întreţinem cu perseverenţă pătrund în subconştient şi devin adevărate obiceiuri. Omul acela descoperise că şi fericirea poate fi o obişnuinţă şi o stare firească.

Joseph Murphy în Puterea Extraordinară a subconştientului tău
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călătoria reprezintă, după părerea mea, o adâncă nevoie de a vedea lumea, asemeni imboldului ce-l determină pe un vierme dintr-o mlaştină irlandeză să iasă la suprafaţă pentru a vedea luna atunci când este plină.

citat din Lord Dunsany
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plângând pentru un amic

Războaie-au fost, chiar şi-n Irlanda,
Şi moşteniri nemuzicale
Şi setea după gingăşie
Când mergi, cu lanţuri la picioare.
Bineînţeles, că-s banii, totul,
Şi-ţi stă un nas nervos în prag,
De-aceea, te închizi în tine
Şi plângi pentr-un prieten drag.

Desigur, sunt mereu înfrângeri
Şi moartea rea ce te sfârşeşte,
Corpul desprins uşor de suflet,
Capul, ce visele-şi goleşte.
Există şi femei infame,
Păsări ucise-ţi cad în drum,
Simţi zborul lor, smulgând aripa
Când plângi pentr-un prieten bun.

Există-oraşe obosite,
Copii bătrâni, sărmani orfani

[...] Citeşte tot

cântec, muzica de Jacques Brel, traducere de Luminiţa Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veche anecdotă irlandeză

Urme de bere rămăseseră ici-colo pe podea
La-închiderea crâşmei, galbene ca nişte petunii.
Din gaura lui s-a strecurat un şoricel cenuşiu
Şi-a rămas un minut, neclintintit, în lumina lunii.

Prudent, a lins cu grijă spuma prelinsă pe duşumea;
Apoi, prăvălit într-o rână, lovit parcă de deochi,
S-a pus pe urlete întreaga noapte: "Aduceţi încoa'
Nenorocitul de motan să-i trag o labă peste ochi!"

poezie de autor necunoscut/anonim, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Halloween

Îmi dă prin cap anul acesta
De-aşa scumpete-n prăvălii,
Să-mi iau costum, să le fac festa,
Să-i sperii şi eu pe copii;

Când vor veni de Halloween
S-apar în faţa lor mascat,
Să-i vad cum fug şi nu mai vin,
Trei nopţi să facă pipi-n pat ;

Dar ce costum i-ar îngrozi?!
Copiii azi, fără tromboane,
Mascat în drac, vampir, ce-o fi,
Nu scap pân' nu le dau bomboane,

Ce Baba-cloanţa! Te joci, frate?!
Dracula poartă azi scufiţă (!)
Astea-s poveşti de ei fumate
Din primul an de grădiniţă,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îi văd sângele pe flori de trandafir

Îi văd sângele cum pe flori de trandafir se-aşterne,
Văd în stele gloria ochilor lui însufleţind eterul,
Trupul îi străluceşte-n mijlocul ninsorilor eterne,
Lacrimile lui sunt ploile cu care ne binecuvântează cerul.

Îi văd faţa-n fiecare floare;
Cântecul fiecărei păsări şi tunetul, pătrunzător nespus,
Sunt vocea lui – desprinse din magma tare,
Pietrele-s cuvintele pe care el le-a spus.

Toate drumurile-s de paşii lui bătute, mii,
Bătaia inimii lui învălurează marea veac după veac,
Coroana lui de spini e-împletită din toţi spinii lumii,
Iar crucea lui e fiece copac.

* Joseph Plunkett a fost un înfocat naţionalist patriot irlandez, condamnat la moarte în iunie 1916 şi executat prin împuşcare. Cu şapte ore înainte de execuţie s-a căsătorit cu iubita lui, Grace Gifford. După această întâmplare, Grace nu s-a mai recăsătorit. niciodată.

[...] Citeşte tot

poezie de Joseph Plunkett,1887-1916, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veacul nostru

Veacul nostru de lumină, eacul nostru de lumină!
Oh! cu manta, faţa voastră o ascundeţi, farisei,
Pe cap puneţi azi cenuşă şi cu-a bâlciurilor tină
Vă mascaţi, voi, purtătorii luminoaselor scântei!...
Unde, unde vi-i lumina? Când popoarele ´nvrăjbite
De tirani, ca vite duse, între ele se omor,
Când voi puneţi, o, nemernici, arme nou descoperite
La picioarele acelor ce duc vrajba în popor,
Şi când fabricile cântă fabricând a lumii moarte,
Când fanfarele şi tunul pretutindene răsun,
Când înalta chibzuinţă stă ´ntr´aceea, de se poate
Să hrăniţi cu oameni veşnic, flâmânzitul vostru tun,
Când Europa clocoteşte de lung strigătul Irlandei,
Când dreptatea şi frăţia de pe lumea au sburat,
Când o neagră profeţie ca aceea a Casandrei
Nu vă moaie învrăjbirea – veacul nostru-i luminat?...
Nu; ascundeţi-vă faţa în veşmântul desfrânării,
Şi în glodul mascaradei, comedia vă sfârşiţi!
Oh! veni-va şi şuvoiul ce cu furia-aşteptării
Va spăla glodul în care voi vă naşteţi şi muriţi.

poezie clasică de Constantin Mille
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Submarinul care-a scufundat Lusitania

Albe ca spuma spulberată peste ape,
Victimele stau pe cheiurile de fildeş necălcate
De paşii oamenilor vii, de Tărâmul Stafiilor aproape,
Vrând Domnului nava damnată să-i arate.

Bebeluşii de pe Lusitania,

Acei prunci rozalii cu gropiţe-n obrăjori
Aruncaţi cu vrăjmăşie-n mare,
Miraţi să vadă cădiţa lor neaşteptat de mare,
Căutând un sân, un genunchi, încrezători

Şi mult prea inocenţi ca să-nţeleagă
Ce înseamnă ură şi ce înseamnă moarte,
Însă uimiţi că mâna cea ocrotitoare, dragă,
I-a aruncat aşa departe,

Bând, în loc de lapte, spumă amară şi-albicioasă.
Consternaţi că nu le este permisă răsuflarea,
Micuţii noştri oaspeţi din Paradis se-ntorc acasă

[...] Citeşte tot

poezie de Katharine Lee Bates, 1859 – 1929, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul uneia dintre fete

În inima mea, sunt frumoasa Elena din Troia;
Sunt Aspasia şi Hero, la fel de fermecătoare.
Sunt Iudita şi-s Jael, şi-s madam de Stael,
Salomeea, luna estului, a estului splendoare.

Aici, în adâncul sufletului meu, sunt Sappho;
Sunt, de-asemenea, şi Emma Hamilton, o lady.
În mine madame Récamier concurează cu Kitty O'Shea,
Cu Didona, cu Eva, dar şi cu ţărăncuţa Nelly.

Sunt una dintre-acele fermecătoare doamne
La semnul căreia istoria-şi iese din ţâţâni.
Dar tu eşti bărbat şi îmi vezi doar cratiţa,
Aşa c-o să stau acasă cu o carte-n mâini.

[...] Citeşte tot

poezie de Dorothy Parker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!