
Strâmtoarea Torrès este socotită ca fiind periculoasă, atât din pricina stâncilor ei ieșite în afară, cât și din pricina sălbaticilor ce locuiesc pe țărmuri.
Jules Verne în 20.000 de leghe sub mări
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!




Albia fluviului «în scară» este barată de cornișe, care tansformă torentele în cataracte. Peste tot răsar piscuri ca niște boschete înverzite, stânci care par sferice și dau impresia că-și păstrează starea de stabilitate doar printr-o derogare de la legea echilibrului.
Jules Verne în Minunatul Orinoco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!



Împrejurul lui "Nautilus" marea fierbea mânioasă. Curentul, mergând de la sud-est spre nord-est cu o iuțeală de două mile și jumătate, își spărgea talazurile de stâncile de mărgean ieșite ici, colo, din apă.
Jules Verne în 20.000 de leghe sub mări
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!



Fie că-i vorba de stânci îngrămădite de natură în epocile geologice, după cele din urmă convulsii ale solului, sau de construcții datorate mâinii omenești, peste care a trecut suflarea timpului, ele seamănă oarecum, privite de la o depărtare de câteva mile. Piatra brută sau ceea ce a fost piatră cioplită se confundă cu ușurință. De departe, aceeași culoare, aceleași devieri ale liniilor, în perspectivă, aceeași uniformitate de nuanță sub patina cenușie a secolelor.
Jules Verne în Castelul din Carpați
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!



Îngropată sub sipică și saxifragă, stânca era una dintre băncile de piatră întâlnite ades la răscruce de drumuri în provinciile valahe. Pe lângă faptul că se poate așeza pe ea, călătorul își potolește setea cu apa păstrată într-un vas pus pe bancă, apă reîmprospătată zilnic de către țărani. Atunci când castelul mai era locuit de Radu Gorj, banca purta un recipient pe care slujitorii familiei aveau grijă să nu-l lase niciodată gol. Dar acum era mânjit de murdării, căptușit de un mușchi verzui și cea mai mică izbitură l-ar fi făcut fărâme.
Jules Verne în Castelul din Carpați
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!



Pe sterpul Podiș Orgal nu se afla nici un mănunchi de copaci. Doar ici colo niște tufe lipite de pământ, care nu ofereau pic de adăpost împotriva frigului nocturn. Stânci câte pofteai, unele pe jumătate îngropate, altele abia în echilibru și cărora un brânci le-ar fi ajuns pentru a se rostogoli până în brădet. De fapt, singura plantă care creștea din belșug pe solul pietros era un scaiete gros, numit "spin rusesc", ale cărui semințe, zise Elisee Reclus, au fost aduse în coame de caii moscoviți "drept darul pe care rușii l-au făcut transilvănenilor în cinstea unei vesele cucerii."
Jules Verne în Castelul din Carpați
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!


Textele de mai jos conțin referiri la stânci, dar cu o relevanță mică.

Cu opt sau nouă sute de picioare îndărătul pasului Vulcan, o incintă de culoarea gresiei, căptușită cu un hățiș de plante de stâncă și care se rotunjește pe o circumferință de patru-cinci sute de stânjeni, însoțind denivelările podișului, la fiecare extremitate, două bastioane de colț, dintre care cel din dreapta, pe care creștea faimosul fag, mai poartă o măruntă cușcă sau gheretă cu acoperiș țuguiat; la stânga, câteva laturi de zid întărite de contraforturi în relief, purtând clopotnița unei bisericuțe, al cărei clopot dogit se pune în mișcare pe furtuni puternice, spre marea spaimă a oamenilor din partea locului; la mijloc, în sfârșit, încununat de o platformă cu creneluri, un donjon greoi, cu trei rânduri de ferestre alcătuite din ochiuri de sticlă prinse cu plumb și al cărui prim etaj e înconjurat de o terasă circulară; pe platformă, o lungă tijă metalică împodobită cu semnul feudal, un fel de morișcă de vânt, sudată de rugină și pe care o ultimă rafală de galernă a înțepenit-o la sud-est.
Jules Verne în Castelul din Carpați
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!


Pentru a recomanda secțiunea cu Jules Verne despre stânci, adresa este:
