La margine de sat
Mă înconoară ploaia și furtuna rece
Simt în mine dorul ce nicicând nu trece
E ascuns în suflet mă încearcă iară
În aer plutește parfum de primăvară.
Privesc printre stropi mari, în zare
Curg imagini din bătrâne felinare
Încerc să mă ascund de furtună
La margine de sat, în casa străbună.
Razele lunii coboară prin lanul de grâu
Visez iar la tine cum mă aperi de rău,
Prin lumina aprinsă din sufletul meu
De trei zile plouă și udă pământul
Sub divina credință, cresc recolte noi
La geam se arată un zâmbet de soare
Se face dimineață în cântec de alint
Câmpul plin de flori se unduiește-n vânt.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Joc de lumini și umbre
E ziua aproape,
alerg cu pași grăbiți
pe întinderi de ape
din al ploii șuvoi
lumina plutește în zare
iar norii fumurii se risipesc
picături de ploaie m-ating
îmi umezesc privirea,
sunt lacrimi pe fire de iarbă
lacrimi din ochii,
ce se-nchid și deschid,
sub culoarea albastă a timpului
un joc de lumini și umbre
aprind un dor nevăzut
eu sunt aici,
tu esti acolo departe
și între noi,
o mare de gânduri
cu fiecare clipă ce trece
căutăm neobosiți
[...] Citește tot
poezie de Maria Ciobotariu (17 martie 2020)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călători sub colț de cer
Mi-am așezat visele - petale de flori -
în palma ta.
Și am șters lacrimile
în amurgul
luminat de stele.
Încet, durerea s-a stins
în ploi reci căzute peste noi.
Un paradox
ne cheamă și ne desparte iar.
Suntem stropii de ploaie
risipiți de furtună.
Călători sub colț de cer,
Separați și totuși împreună,
În sfera nopții...
un fel de mister.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bucăți de vis
Ai deschis
în suflet o fereastră
în primăvara
cu miros de lăcrămioare
multe ploi au plâns în urma ta,
în calde dimineți
mi-ai lăsat doar,
versuri de iubire
ce curg ca apa de izvor
să-mi potolească
setea mea,
de tine
se naște-o zi
pe-o geană de lumină
bucăți de vis
au rămas pe buze
din dor neîmplinit
se așterne ceața
peste așteptări
ca o pânză nevăzută
[...] Citește tot
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Furtuna dorului
Alung regretele
în diminețile
când plouă cu lumină.
Prizonieră a timpului
răsfoiesc petalele zilelor
uneori cu o lacrimă
din furtuna dorului
iar soarele își lasă
urma razelor fierbinți
cuprind zâmbetul tău
cu gust de arome
din sâmburii
pământului
în contururi
din bobul credinței.
Simt o minune ce se naște
în depărtare
din zborul pescărușului
ne regăsim obosiți
de căutări...
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost un vis
Mereu mă -ntorc la tine
tresar, când vântul
mă-nfioară
și ploaia caldă
sărută pașii tăi.
Absorb culorile curcubeului
în încercarea
de a te regăsi
privesc în oglinda timpului
gust durerea dorului
aștept să mă vindec
de tine.
Valul greu al uitării
acoperă marea
nu vom străbate niciodată
depărtarea de gânduri
păstrez totul pur
tu, ai rămas acolo...
ochii mei lăcrimează
în surâsul dimineții.
[...] Citește tot
poezie de Maria Ciobotariu (9 februarie 2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e dor
Clipa cu tine
aducătoare de ploi
acoperă timpul
cu roua fericirii
aripă de vânt și cântec
născută din iubire
miraj al existenței
făclie - aprinsă
păstrată-n dorința
din zâmbet și lacrimă
muguri de lumină-n
orice anotimp
vocea ta vibrează
în ochii nopții tărzii
fiorul albastru
din raza dimineții
sărut topit în cuvinte
pe foaia alba
a începutului de vers.
Mi-e dor de mâinile tale
[...] Citește tot
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despărțiri...
Mi-ai lăsat un vis
la margine de cer
cu el să acopăr clipele triste
în nopțile reci și pustii
viața-mi măsori
mereu cu despărțiri
iar timpul tău,
e un deșert...
pe care trec cămile galopând
am obosit să mai aștept
să faci cununi de lăcrămioare
sub lumina ce se scurge de zenit
pe cărarea,
unde pașii-mi trec
firul de iarbă se înalță-n valuri
iar pomii încărcați de floare
zâmbesc sub ploaia
duce-amăruie.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Povești de iubire
Povești de iubire
Se aud stropii ploii pe stradă
seara pătrunde
din colțuri de cer
și dorul mă urmează ca o umbră
trec clipe fugare
risipite de vânt
cu lacrimi și șoapte
mă înfioară depărtarea
se aude o tristă melodie
pe note dulci-amare
se închid pleoapele lunii
sub lumina stelelor îngândurate
același vis trăiesc
în fiecare noapte
pe altarul iubirii se aștern
albe ninsori
nu înțeleg destinul...
mi-ai dăruit povești de iubire,
al vieții dar divin
[...] Citește tot
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu-Istin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire sfântă
Mă întreb dacă aș putea opri,
pentru o clipă, lacrimile ploii
când zorii se revarsă
din umbre tremurânde
și-n raze de lumină
soarele răsare
din visul fără nume
tristețea să dispară
cu o dulce rugăciune
iubirea-n valuri mă înconjoară
lângă voi, locul l-am găsit
sufletul de dragoste-mi cântă
adun parfum din stele
brodez cu el apusul
să gust răcoarea iernii
am adunat flori
pe care primăvara le-a așezat
în drumul meu
împrumutând raze de infinit
să împart cu voi nesfârșite bucurii
[...] Citește tot
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la ploaie, dar cu o relevanță mică.
Sărutul primăverii
Privesc în zare
Mireasma fericirii
Aș vrea să cred că nu-i un vis
Petale de zorele s-au deschis
Să vestească dimineața împlinirii
Pe aripi de vânt eu ți-am trimis
Sărutul primăverii...
Curat ca lacrimile ploii
Prin ochi răzbat mii de culori,
Sunt labirinturi pline de flori
Secretul iubirii este acum la mine
Aștept momentul să-l deslușești
Mi s-a urât de atâta singurătate
Mi-am îndreptat pașii către copilărie
Șimțeam cum poezia mă-nconjoară
Lumina versului, pentru nemurire
Astăzi, cuvintele sunt
boabele de rouă
Strălucesc sub razele de soare
Pe tainice petale ale lumii.
poezie de Maria Ciobotariu (8 martie 2020)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Străină umbră
Orizontul își pierde din contur
printre culori de curcubeu
în ploaia visătoare
acolo-n depărtări,
umbră străină, te-ai ascuns
pe cărări albe
într-un feeric decor
mă-nfioară gândul
că-mi ești pereche...
culeg un colț de soare
din cerul toamnei
la hotarul de argint
stropi mari
cad peste clipa
îmbrăcată-n vis
se contopește cu veșnicia
pe care o respiră
în zâmbetul tău,
văd anii mei cum trec
în grabă.
[...] Citește tot
poezie de Maria Ciobotariu (31 octombrie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărutul mamei
E dimineață în grădina înflorită
încerc să alung tristețea
dintr-o lume îndepărtată...
e ceva ciudat că plouă
în ziua când speranțele coboară
căutând cărarea de lumină
prin anotimpuri de credință
copilul din mine mai crede
în povestea minunată
în care a crescut
ascultând cuvinte dulci
ca sărutul mamei
în locul în care vântul
a poposit... pe dealul iubirii
unde soarele veghează
poarta ce duce spre casă.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nerostitul cuvânt
Mereu ne atrage nerostitul cuvânt
căutăm prin chemarea glasului
în picurii argintii ai ploii
în dansul răscolitor al vântului
îmbrățișând zorii zilei
alb cuvânt din freamăt de destin
sunt clipe când,
neprevăzutul descoperă lumi
să însenineze chipul în miezul nopții,
sub tăcerea amintirilor
cu palmele pline de stele
mângâi conturul privirii
niciodată nu găsesc cuvintele potrivite
întâmplarea e numele tău
opresc căutările
în umbra iernii reci
așez literele în toate limbile
să înțeleg neînțelesul
timpul se scurge lin
un curcubeu închis
[...] Citește tot
poezie de Maria Ciobotariu (17 martie 2020)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă înconoară toamna
Miraculoasă înserare
clipa privită între zi și noapte
luna tăcută răsare,
deschizând poarta încuiată a zării
tu nu ești aici...
distanța și timpul îl trăim despărțiți
când liniștea coboară-n taină
mă regăsesc în amintiri,
sub muguri de stele
se așează în gând
insomnii fremătând
petale de crizanteme
îngenuncheate
spre cer înalț rugăciuni
la marginea luminii
mă înconjoară toamna
cu frunze de jar și lacrimile ploii,
într-un descântec de ape
revărsându-se-n mare.
poezie de Maria Ciobotariu (2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luceafărul
Când razele lunii coboară
peste tanice cărări
un aer pur îmbracă
gândurile mele
privesc luceafărul din cer
ce-mparte nemurirea
picături de rouă,
despărțite-n două
o mângâiere nerostită
străbate pământul
întruchipează cuvântul cu stele
și visuri dulci de iubire
tărzie toamnă vine peste noi
ne îmbracă-n ploi și...
flori de crizanteme
cu lumină argintie.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dimineață de primăvară
Plouă din ochii cerului,
se topesc zăpezile pe creste
și muntele îmbracă
haina-nverzită
încolțesc tulpini în noua viață
din adâncuri nevăzute
pășesc tăcută pe cărare
ascult cum cântă-n primăvară
triluri de păsări
tresar, când, o căprioară
dintre frunzișuri
îmi spune-n șoaptă,, bine-ai venit,,
un suflu de vânt
alunecă pe corzi
unduind firul de iarbă
sub boarea caldă a dimineții.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Liniștea nocturnă
Era o seară tristă
când ai plecat
o ploaie rece umplea strada
și umbrele nopții
cădeau peste sat
timpul trece-n goană printre noi
doar gândul mai luminează visul
ca o mângâiere,
cuvintele curg
în marea de tăcere
sub un colț de cer senin
în necuprinsa zare
deschisă este poarta
pașilor ce vin...
lin se așează toamna,
frunze legănate-n adieri de vânt
cad peste liniștea nocturnă
legată de destin.
poezie de Maria Ciobotariu (2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mama
Când zorii freamătă de dor
adun cuvintele pierdute
frânturi din visul meu
din albastre nesfârșituri
mă gândesc când ai plecat,
despărțită de timp,
o umbră într-un asfințit de soare
un zbor frânt...
și zilele au început să doară
sub amurgul lăcrimând
mi-ai spus să port în priviri
seninul cerului
și iubirea șoptită din suflet
ești steaua mea ce mă privește
când ploaia rece mă-nconjoară
iar zâmbetul tău...
este mereu o primăvară.
poezie de Maria Ciobotariu (3 martie 2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O lume tainică
Din muguri de nori
cad stropi mari de ploaie
iar marea suspină
pe țărmul uitat de lume
luna măsoară anii
ce stau mărturie uitării
un pescăruș se înalță în zbor
fremătând din aripi,
sfărâmând secunda de tăcere
o minune tainică mă-nconjoară
se aude murmurul valurilor
ca o blândă alinare
trăim în vibrația universului
energie născută din darul divin,
esența unui crez
prin adierile înserării mă privește
luceafărul cu lumina-i vinovată
poezie de Maria Ciobotariu (2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Maria Ciobotariu despre ploaie, adresa este: