Zaț pe-aripi de buburuză
Frica moare prin frică,
Iubirea din cenuși ridică
Urma aventurii care
Poartă flăcări și ardoare
Și cafea cu iz de muză,
Zaț pe-aripi de buburuză,
Cine cade, apoi cade,
Eu iubesc și-n sân la moarte!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Stays-hardul veșniciei
Când ești tânăr alungi somnul scriind poezii,
Nimeni nu crede focul iubirilor târzii,
Doar tu mă zbicești în pleoapa vieții ascunse
În gămălia aranjamentelor de sentimente seduse.
Focul din trilul priveghetorii, în vene, mă iartă
După cruda îmbrățișare a focului de ceartă
Că n-am scos cheful din călimara albastră
Unde înotă iubirea din măreția noastră.
Acum, când anii pun brumă în clipele toate,
Când pe sicrie recente se-nșiruie păcate,
Mai visăm viagra poemei pe care o citim
Gândind la stays-hardul că mâine veșnicim!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ziua bună
Chiar de ninge, chiar de plouă,
Chiar de fulgeră sau tună,
Chiar de-i ger de crapă piatra,
Când te văd, ziua mi-i bună.
Chiar de mor stelele toate
În sistemul meu solar,
Chiar de sufletul mă doare,
De zâmbești ziua-i ca dar.
Chiar de frunzele în toamnă
Nechează în frâu de joc,
Tu îmi faci ziua senină
Dacă mă săruți cu foc!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Presară-ți buzele...
Presară-ți buzele cu rouă de stele,
Cu miere pură din dulcele alint
Și vom trăi o noapte și o viață
Iubind cu prețuire în farmec nesfârșit.
Presară-mi cu săruturi inima din mine,
Revarsă-ți iubito plăcerile trupești
În sâni, în focul care arde-n noi
Și vom trăi sub stele minunile lumești.
Presară-ți buzele cu aripi de fluturi,
Mângâie-mi fruntea atinsă de vis,
Iubirea ți-o dărui, te rog să mi-o dărui
Cât flacăra vieții ușor ne-a cuprins.
Presară-ți buzele cu rima poeziei,
Cu flori, cu avioane, cu tot prin ce trăiești
Și nu uita c-o boală ne cuprinde:
Iubirea dăruită în cerul cu povești!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fi-n iubiri tăinuitori
Rostește-mi vorbele cu foc
PuseŹ-n poeme de amor,
Învață-le să am noroc
Să mă închin în prag cu dor.
Să-mi pun în suflet veșnicia,
Surâsul fin de zi senină
În care fierbe poezia
Mirosu-i dulce de sulfină.
În zborul crud de jar aprins
Cenușă se fac stelele
Și-n inima-ți de necuprins
Tu pui în socluri rimele.
Rostește-mi vorbele în gând
Sau fă-le știre uneori
Trăim plăcerea pe pământ
[...] Citește tot
citat din Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe sub păsări călătoare
Copacul cu urechi ascunse
Moare-n ceru-ntins în drum,
Buzele-i cu ceară-s unse,
Însemnate sunt cu scrum.
Un tâmplar închide-n carte
Un sicriu de-nveșmântare
Și-n cruzimile sărate
Ies ecourile la soare.
Mă întorc pe-un ram de vise
Să culeg rodul de semne,
Căile-mi sunt suprapuse
Și mă-ngrop în scrum de lemne.
Mă bocește-un vers din carte
Cu durerile supuse,
Alt copac îmi face parte
Să-i sărut buzele-ascunse.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ai fost cârmaciul
Ai fost cârmaciul valurilor mele
De iubiri trecute în tăceri,
În parfum de tei, în lan de stele,
Inimile noastre bat stingher!
Mai privesc, uimit, în depărtare
Și parcă simt din răsputeri suflarea
Unde am unit furtuni în zare
Cu speranța de-a învinge marea.
Valuri furtunoase mă cuprind,
Aripi aburinde fâlfâie în geam,
Aș zbura pe-o rază de argint
O clipă-n fericire să te am.
Golită inima-mi aleargă fără știre
Printre macii care dorm în drum,
Deschid fante-n muguri de iubire,
Din talpa nemuririi iese scrum!
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne odihnim o clipă pe o rază
Cai din pietre albastre cu aripi
Sparg doru-n copite pe loc,
Pe-obsesia timpului dorm
Cu arme de sânge și foc.
Iarna respiră-n petale de flori,
Flăcări de rouă usucă pământul,
Inima ta m-a legat de vecia
Iubirii ce-nvăluie vântul.
Scriu pe-o hârtie-amintiri
Despre calul din pietre albastre,
În pielea lui îngerii dorm
Împreună cu gândurile noastre.
Nu obosesc s-adun de pe câmp
Stele de spice ascunse în vis,
Din mană renasc pentru tine
Intrând în Raiul de lanțuri cuprins.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În inimă se ascut cuțitele
În inima mea se ascut cuțitele tăcerii
Pe cărarea unde luna-și scutură pletele
Peste colbul ars în cenușa amintirii
Unde iluziile iubirii tăbăcesc regretele.
Așezăm ochi lângă ochi în izvoare,
Sângele pulsează în statui amnare,
Greșeala lacrimii s-aprinde în tristeți,
În focuri imense din scântei amare.
În cuibul frunzelor zidite în nămeți
Se odihnesc părerile oglinzii zdrențuite
În care tu mă vezi ascuns după perdea
Cu mângâieri de îngeri prelinse în iubite.
Nu risipim nicicând zădarnica-ncercare,
Toamna limpezește cerul peste noi,
În inima mea se ascut cuțitele tăcerii
Gata să răpună furtunile din ploi.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte neagră, noapte cruntă
Neagră noapte, noapte cruntă
Cine sufletul ascultă
Să fie resuscitat
Vis din vis adevărat?
Să-și revină-n melodii
Din sirinx de ciocârlii,
Să nu fie estompat,
În văzduh de zori uitat.
Suflet blând și trup de foc
Mă tot rog să ai noroc,
Să scapi din negre năluci,
În lacrimi să nu te culci,
În iarbă, în roua ei;
Doar în zbor de porumbei
Unde noaptea-și pierde firul
Să crești precum trandafirul
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tablou de suflet
În cârdășie cu pantofii care mă duc singuri
Cu inima încinsă la brâu cu o curea
Făcută din părul nopții hrănită cu linguri
Îndulcite în atingeri de fluturi din catifea,
În cârdășie cu jonglerul viselor sparte
De zorii desenați în flacăra iluziei puse
Pe ochii iubirii credinței frumoase, înalte,
Din lumi cu tradiții în inimi ascunse,
În cârdășie cu dorul seminței încolțind
În rubinul scoicii ascunsă în valul de mare
Înrămez gustul poeziei dinspre tine venind:
Un tablou de suflet, o floarea vorbitoare!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Forme
Eu mă-mbrac
Și ea se dezgolește.
Își pune sânii-n teasc
Și și-i strivește.
Abia aștept
Sacramentalul foc
Din care beau
Și ard
Pe-o formă
Cu noroc.
Mă-nalț în vraja
Clipei bachice
Visând, trăind, iubirea
Formelor tenace.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aripi prind când dorul mă apasă
Măicuța mea când dorul mă apasă
Aripi prind, prin nori, să zbor acasă,
Să-ngenunchez țărânei și virtuții,
Să depăn amintiri, în praful curții
S-adun în sân și mere dar și nuci,
S-ascult în zori și mierle dar și cuci,
Să merg la pescuit în apele cu stele
Unde-noată luna în valurile rebele,
Unde lebăda ca semn de întrebare
Gâtu-și rotunjește în razele de soare,
Unde tricoloru-i mândru în ferestre,
Cruce din istorii pe iatagan de creste.
Măicuța mea când dorul mă cuprinde
Sângele de neam ca flacăra m-aprinde
Și ard în zbor s-ajung cu nerăbdare
Să-ți ating lumina de românească floare.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nafură gustată direct, din prima rană
Praguri otrăvite în dragoste s-adună
Precum norii negri peste banala lună,
Focul iubirii arde-n suflet nesfârșit,
Uită ca să stingă incendiul lui cumplit.
Omul cât trăiește, trăiește să iubească,
Nu-i monedă calpă în pumn să ruginească,
Este un foc, o stare atât de minunată
Încât ne cucerește cu vraja ei de-odată.
Îți pui și întrebarea: pe cine să iubesc?
Am plâns pentru iubire și nu mai îndrăznesc!
Muza mea de-aproape mă va-nsoți la noapte
Să-i dau imbolduri noi, speranțe, libertate!
Respectul iar să fie înfiriparea nouă,
Flori de sentimente presărate-n rouă.
De nu cred în iubire, în a ei veșnicie,
Îmi pun inima-n palma de foc a poeziei
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la foc, dar cu o relevanță mică.
Am visat că dansam împreună
Am visat că dansam cu fericirea în brațe,
Că pășeam legănați pe-a iubirii nuanțe...
Eram mândri de împlinirile viselor dulci,
Ne sărutam fierbinte printre flori și rugi...
Primăvara înălța izvoare cu sânii de dor,
Eram însetați de inerția stelară în zbor...
Visul avea albe rădăcini tămâiate cu soare,
Întâmplarea unduia în val și spumă de mare...
Mușchii cerului albastru se încolăceau în noi,
Ne adunau inima și-o plantau în viață vioi...
O vioară se auzea, cu foc, în seninul iubirii,
Cascada plăcerii ne arunca în mugurii-nfloririi...
Am visat c-am dansat înstelați până când
Bătrânețea se ancora de-al tinereții rând!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea-i înălțătoare...
Iubirea-i înălțătoare
Cât ne-nveselim sub soare,
Cât udăm la rădăcină
Forma ei pusă-n lumină
Iubirea-i floare și nai
În credințele din rai,
Puse-n crucea răsucită
Într-o coastă învechită.
Ard în focul ei subțire
Clipe lungi de fericire,
Apoi cu îndemânare
Înzestrez fulgii de soare!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răstălmăcire
Ochii mei văd focul adâncului,
Purificarea se face prin jertfă,
Credința rămâne cuiul
Înșurubat în crucea luminii.
Privesc mântuirea
Prin câinele răstălmăcind
Neîncrederea.
La un semn
Trupul se desprinde,
Sufletul se înălță
În vitrina Domnului.
Și câinele latră,
Și latră, și latră...!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea cu mize florale
Noaptea cu dinți de dulăi
Pune-n ferestre ecouri florale,
Bisturiul oblic al ochilor tăi
Îmi face transplant de petale.
Trupul călit cenușă îmi este
În brațele tale încinse de foc,
Inima ascunde o rară poveste
Ghicită în unduiri de ghioc.
Venele mele-s corzile-ntinse
Ale viorii spre care mă porți
În mocnirea dulcilor vise
Prelungite de veșnice nopți.
O, Doamne, ce semn se arată
În noaptea cu mize florale,
Ochii tăi spre stele mă poartă,
Îmi pune iubirea-n petale!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stelele ne luminează
Iubirea prin iubire e iubire,
Eu prin mine sunt tot eu
Și iubindu-mă cu tine,
Sunt coastă din Dumnezeu.
Tu ești coasta mea, se spune,
Ești inima și ești focul
Care purifică visul
Presărând vieții norocul.
Cum iubim iubind iubirea
Eu și tu, două-amintiri,
Stelele ne luminează
Coastele noastre subțiri!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La mulți ani!
Vine Anul Nou, o, vine
Un copil purtat în brațe
De Anul Vechi cu zări senine
Sau cu munți pătrunși de gloanțe.
Vine Anul Nou și vine
Timpu-i scurt pe roata mare
Să ia focul din suspine,
Să dea rod la orice floare.
Chiar și ție chip feeric,
Dulce măr, fulg de scânteie
Lumini vin din întuneric
Să-ți dea formă de femeie.
Ochiul meu te vede rouă,
Ochiul meu te vede zare
Împlinirea pură, nouă
Pe a Domnului cărare.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Marin Moscu despre foc, adresa este: