Vine vipia, revine...
Vine vipia, revine,
Umbra se usucă-n drum,
Stelele pe cerul nopții
Seamănă îngeri de scrum.
Tu înoți în marea dulce
A iubirilor din veac,
Eu mut valuri de speranță
Într-o inimă cu leac.
Amândoi ștergem distanța
Într-o voluptate nouă
Încât lamuri de păcate
Se clătesc în miez de rouă.
Ștergem apoi cu năframa
Razele de vis stelar,
Într-o rază de luceafăr
Punem muguri la stihar.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ai fost cârmaciul
Ai fost cârmaciul valurilor mele
De iubiri trecute în tăceri,
În parfum de tei, în lan de stele,
Inimile noastre bat stingher!
Mai privesc, uimit, în depărtare
Și parcă simt din răsputeri suflarea
Unde am unit furtuni în zare
Cu speranța de-a învinge marea.
Valuri furtunoase mă cuprind,
Aripi aburinde fâlfâie în geam,
Aș zbura pe-o rază de argint
O clipă-n fericire să te am.
Golită inima-mi aleargă fără știre
Printre macii care dorm în drum,
Deschid fante-n muguri de iubire,
Din talpa nemuririi iese scrum!
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Altare în contratimp
Dragostea nu ține cont de vârstă
Doar vârsta ține cont de dragoste,
Dacă dragostea te-nalță către stele,
Vârsta te coboară adesea-n pacoste.
Iubești frumosul, crudul, infinitul
Când inima zvâcnind în piept tresare,
Vârsta te ascunde-n toamna lungă
Și-ți fură din pupile razele de soare.
Speranța cade pe un pat de iarbă,
Fire plăpânde, muguri adormiți,
Vor ieși mereu, în pragul primăverii
De vârsta nu ne-o trece între sfinți.
Așa că dragoste, mă porți în vârstă,
Pe câmpuri vânturate de magii cu lupte,
Mi-ascuți creionul pus pe o hârtie
Să-ți scriu opul vieții în veșnicii durute.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sângerează pădurea
Sângerează pădurea în zăpadă
Când venele-i tăiem cu fierăstrăul,
Țipă oxigenu-n lumea toată,
În păduri se instalează hăul.
Pasările nu au loc de cuiburi,
Stelele nu le surâd în pene,
Căprioarele nu pasc din muguri,
Puiuții lor nu-l au pe Moșul Ene.
Sângerează viața pe pământ,
Copiii noștri trăiesc în spitale,
Desenează lucrul cel mai sfânt:
Pădurile ce nu le ies în cale.
E-o amintire sau fi-va amintire
Sângerarea noastră-n propria viață?
Pădurea este leac de viețuire,
Nu este prețuită doar în piață.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țara mea
Țara mea în cor de îngeri
Sentimentele ne cheamă
S-avem mersul prin lumină
Peste răni și peste plângeri
Limpezind suflet de mamă
Clipei ce încă suspină.
Țara mea bob de sudoare,
Sânge fulgerând sub stele,
Prutul poartă între noi
Rana care încă doare,
Schisma presărată-n grele
Mări de lacrimi și puroi.
Țara mea de flori și muguri
Ce-ai trecut desculț prin toate
Azi de Ziua Ta mă-nchin
Domnului ca să te bucuri
De virtute și dreptate,
S-ai în lume-un nou destin!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la muguri, dar cu o relevanță mică.
Lumina vieții neîncăpătoare
Primăvara iese din scoica nopții
Luminată de întrebări semețe
Zboară-n cer cu sufletul blajin
Ca o barză prinsă-n două bețe
Cresc mugurii și frunzele la rând
Pâinea aburindă de-al ei soare
Apoi, Doamne, scoica o ascunde
În lumina vieții neîncăpătoare
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oase la Târgul de Sare
Am pus oasele
Pe taraba
Târgului de Sare
Să vindec
Magma lor stelară.
În mugurii cuvintelor
Putrezește inima
Precupeților.
Oasele îndoaie
Genunchii umbrei
Semănate
În Târgul Inimii
Izvodește iubirea
Lăsând praf de oase
Pe vatra încinsă
A târguielii.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Comoara ascunsă
Cu un buchet imens de trandafiri
Care poartă-n muguri primele sclipiri
Poți să deschizi o poartă încuiată
Cu cheia vieții absurd întortocheată.
Mai mult, cu trandafirii, poți s-aduci
Sentimentele din lume, cele dulci,
Plăcere și vibrația în inimă zidite,
Zâmbet măreț în tainice cuvinte.
E poezia florii, a florii și-a femeii
Care preferă să aibă sensul cheii
Cu care să deschidă sipetul măreț
Unde-i ascunsă comoara ei de preț:
Iubirea, fericirea, încrederea în tine
Că poți s-o ții în suflet unde-i cald și bine,
Cu inima oricând o ușă să-i deschizi,
Și-n vrăji neegalate dragostea s-aprinzi!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu pot...
Nu pot mângâia Pegasul tristeții,
Între piept și crupă e ca o clepsidră.
Șaua lui lucioasă-i ca un fierăstrău
Pe care îngerii decapitează-o hidră.
Nu-mi încredințez singurătatea
Vântului cu aripi lungi de ciucuri,
În însângerarea mea s-adăpostește
Visul tău să mai adune muguri!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doi copaci, așa ca noi
Doi copaci, așa ca noi
Și-au împleticit în cer
Brațele cu muguri noi
Priponind flori în eter.
Zorii clipelor răstoarnă
În ochi roadă, stelele,
De le-om scutura în toamnă
Vom umple panerele.
Apoi înțelepți, înalți
Ne-om ascunde în zăpadă
Pe-un schelet de elefant
Adormit într-o livadă!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Absolutul meu de viață
Absolutu-i mugur de viață?
Tu nemuritor peste cetate
Mai strecori imagini și cuvinte
Înțelepte scoase dintr-o carte.
Din biblie o să mai sară peștii
Și pâinea ei hrăni-va noi copii,
Din inima femeii ce iubește
S-or naște munți, oceane și câmpii.
Acesta-i absolutul meu de viață?
Nu! Căutarea suferinței mele
Strecurată-i Doamne prin cuvinte
Căutându-te acolo, printre stele!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ramură de stea
Lebăda albă-ntinde gâtul
Peste troiene de zăpadă,
Aripa-i mângâie vântul
Din vioară descântată.
În inima-i s-aud poeme,
Îndemn să trecem peste ger,
Să așteptăm o melodie
Pe foșnete venind din cer.
Alte viori vor pune gâtul
Sub un arcuș strunit de nori,
De muguri și de fericire
Care se nasc de sărbători.
Și eu voi ține strâns în suflet
Și-n inimă vioara ta
Iubire, fulgul meu de viață,
Tu ești o ramură de stea!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fulg de viață
Vioara albă-ntinde gâtul
Peste troiene de zăpadă,
Călușul vântului mângâie
O liturghie-adevărată.
În inima-mi s-aud poeme
Și-ndemn să trecem peste ger,
Să așteptăm o melodie
Pe aripi venind dinspre cer.
Alte viori vor pune gâtul
Sub un arcuș strunit de flori,
De muguri și de fericire
Care se nasc de sărbători.
Și eu voi ține strâns în suflet
Și-n inimă vioara ta
O, Doamne, fulgul meu de viață
Adus de tine printr-o stea!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragostea izvor...
Iubirea noastră, neam de neam,
A fost ca florile pe ram,
Unse de Domnul cu lumină
În dilatarea de retină.
S-au răsucit, s-au mângâiat,
Pe stelele țesute-n pat
Și au crescut la rândul lor
Alți muguri pentru nou fior.
S-au împlinit și au rodit
Polen din versul neșoptit,
Din versul crud intrat sub zare
Cu rodii, cu semințe rare.
Acum în iarna terminală,
Un fulg din magie carnală
Întoarce dragostea izvor
La Dragobete, în pridvor!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să ne privim în ochi
Dumnezeu a pus în palme inima
Să-i sorbim licoarea dulcelui alint,
În creuzetul vieții s-o simțim ca stea
Adusă în iubire cu raze-n infinit.
Ne învârtim frumos în propria viață,
Pe rând, sau nu, chiar în clepsidra pură,
Că tot ce arde-n noi e-o dimineață
Cu muguri puși să crească și în zgură.
Tu ești steaua ce-a răsărit în vis
Să ne privim în ochi clipă de clipă,
Să-ți mulțumesc pentru eternul zbor,
Cu inima-nălțată în doi, sub o aripă!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Coarda cu suspine
Da și nu, și nu, și da
Bate vântu-n crengi o stea,
O înalță, o coboară
Pe o coardă de vioară.
Cântă mugurul ei crud,
Eu în liniște ascult,
Munții gri pornesc din loc,
Inima se face foc.
Stea frumoasă descrețită
Mi-ai pus dorul în ispită,
Bate vântul, îl ascult:
Tu ești visul de demult.
Ai lumini din raze scurte
Înfipte la mine-n curte
Și în suflet unde vântul
Bate-nădușind pământul
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Căușul fericirii
În palmele iubirii suntem amândoi,
Tu rază de soare, eu fulger de ploi,
Tu ploaie în ropot, eu tunet absurd
Când timpu-și arată mugurul surd.
O șuviță din mine poartă săgeți
Din tolba în rime a unor poeți,
Tu pui arcul și tragi la-ntâmplare
În flacăra cu stinsă lumânare.
Eu pot fi ținta ce cade-n sulfină,
Tu, grădinarul ce-mi pune lumină
În palme suav, apoi soarbe ușor
Nectarul cel dulce din raze cu dor.
Amândoi punem căuș fericirii
Palmele noastre-n lumina iubirii
Și bem până ne sfințim întru vecie
Cu dăinuim în marea poezie!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Domnul vede, Domnul iartă
Crini și trandafiri, flori multe
Râd privirii tale-n curte,
Dintr-un colț ascuns, pe bune,
Eu te caut printre rune.
Tu zâmbești, la cine oare,
La un mugure de floare?
- Nu fi hoț, te-am observat
Când te-ai strecurat prin gard!
Hai în casă, la răcoare,
Soțul e în depărtare,
Eu sunt singură și mor
De dragoste și de dor!...
Crini și trandafiri, flori multe
Au ascuns iubirea iute
Și fără nici un păcat
Raiul ne-a înmiresmat...
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așează-mă în coșul cu muguri
Așează-mă în coșul cu muguri
Unde visele înfloresc în iubiri,
Frământă-mi lutul trupului bătrân
Cu palmele tale finuțe, subțiri.
Lasă-ți unghiile în riduri de carne,
Unge-mi sufletul cu tinerețea ta,
Voi alunga asfințitul străbun
Să ardă mocnind pe-o rază de stea.
Fii dulce ca versul ce veșnic îl scrii
Luminând tăinuiri de poveste,
Înfășoară-mă în volume de top și vom fi
Floare de vis pe-ntinsele creste.
Așează-mă la sânu-ți de dor și iubire,
Intră cu mine-n în foc și-n tumult,
Visul iubirii pe loc va-ndulci
Coșul cu muguri în trup renăscut.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rezervația de idei
Un copac lăuntric dansează în noi,
Mugurii lui se transformă-n sfere,
Sângele absoarbe miere și miei
Și pâine adusă din stinsele ere.
E fascinație-n singurătatea mea,
Stelele mă contemplă din zare,
Marea așteaptă valul din munte,
Iubirea m-așteaptă rodind într-o floare.
Țiuie cercurile în pulberi de vis,
Port steagul poeziei înfipt în lumină,
Rezervația ideilor inundă podeaua
Universului îmbăiat în rugină.
Șterg tainice riduri, tainice doruri
Din trupul îmbibat în ego-sfere,
O frunză rătăcită apare-n rezervații,
Urc și cobor în tropot mistere!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Marin Moscu despre muguri, adresa este: