Ut pictura poesis
Să vezi ce poți să vezi doar cu genunchiul
aproape c-aș avea păreri
să dorm cum doarme-n sine o tăcere doar mișcându-l
aproape că-aș crede-n învieri
să mergi la valea văii cum Canopus,
steaua cea galbenă și fixă
mai că aș scrie vreun opus
mai că aș zgâria vreo obeliscă
un țip în fruntea nimănui nesângeros
pe nici un fel de frunte și de cruce
stau singur și nevorbitor și somnoros
și n-aș pleca dar tot m-aș duce
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Semn 7
Cum te uiți la o eclipsă de soare
printr-un geam afumat,
tot astfel se uită prin mine
ochiul din spatele meu, opal
spre ochiul fix din orizont, oval
coborând din deal spre o vale
urcând o vale spre deal.
poezie celebră de Nichita Stănescu din Noduri și semne (Requiem la moartea tatălui meu) (1982)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Către Laura
Batea atat de tare si-atat de iute vantul
Ca imi smulsese din pamant mormantul.
Si ochii mi i-a scos la vale
Ca doua scobituri principale.
De-aceea, daca azi mai plang,
Plang doar cu creierul eu plang,
Cu scoarta cea mai cenusie plang.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ecou de văi
Ecou de văi răsună-n tine, surdă
bisericii cu turnul răsucit...
Închid pereții umeziți din schit
descătușate plesnituri de durdă
Zadarnic orologiul împarte
cădelnița înclătinată-n loc...
Ți-a fost luat în gene noaptea foc
dar clipa e-n mări... departe...
poezie celebră de Nichita Stănescu din volumul: Nepublicate 1953
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ecou de văi
Ecou de văi răsună-n tine, surdă
bisericii cu turnul răsucit...
Închid pereții umeziți din schit
descătușate plesnituri de durdă
Zadarnic orologiul împarte
cădelnița înclătinată-n loc...
... Ți-a fost luat în gene noaptea foc
dar clipa e-n mări... departe...
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arghezi (2)
am întrebat o capră de ce este capră
iar ea de mirare
era cât pe ce să moară
și a început să scoată fum din ea,
când încă mai era caldă
și ca s-o liniștesc
a trebuit să mă întreb pe mine
de ce sunt, și cine sunt, dar a început să iasă fum, fum din mine
și se lăsase frig
și n-am mai zărit răspunsul,
când deodată
nu știu cine
deodată s-a întrebat că de ce este cine,
de m-am scuturat
și mi-am luat capra de funie
și șchiopătând pe piscul Araratului,
care-mi rănise talpa dreaptă
am coborât cu capra la vale.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cantec singur
Te-am hotarat cu ochii negri,
deci fie noapte-ncercanata!
... ramas departe, printre crenge,
ma cheama gandul tau de fata.
Le-ai adunat in ochi cuvinte
nestirilor nepangarite...
Talhar hoinar, cu vaz albastru
si nins pe umeri de clipite,
ma-ntorc, fugit din munti, sa mangai
faptura umbrelor pagana,
ce-alene luna petitoare
ti-a inganat-o pe tarana
si nalucirile de sange
pe valea noptilor s-or pierde,
doinindu-ti lin un cantec singur
"Hei, frunza verde...
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Alicya
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Nichita Stănescu despre văi, adresa este: